Sa ne impartasim saptamanal

[Daniel777]

Crezi ca trezvia o ai mai accentuata daca te imaprtasesti mai rar? Dimpotriva,daca te straduiesti sa te impartasesti des,asta iti poate creste trezvia.

[anita]

În prealabil postat de Daniel777

Crezi ca trezvia o ai mai accentuata daca te imaprtasesti mai rar? Dimpotriva,daca te straduiesti sa te impartasesti des,asta iti poate creste trezvia.

Nu e vorba de asta ,am spus ca daca nu ai trezie poti sa te impartasesti degeaba si sa o faci cu nevrednicie.
Am subliniat cu citatul dat de tine ideea care sustinea asta.
Eu cred ca nu e bine sa devina o obisnuinta ,nu in fiecare zi mergem la ospat ,sa fie o sarbatoare .
Pentru cei vrednici ,nu am nimic impotriva.

[Daniel777]

Nu te impartasesti pentru ca esti vrednic,ci pentru ca esti spovedit si ai dezlegare de la duhovnic.De tine depinde cat de mult vrei sa alergi la duhovnic .Si impartasania este pentru tamaduirea ranilor sufletului si a trupului,deci nu pentru cei "vrednici".

[Daniel777]

Si inca un lucru important:
Nu suntem in situatia concreta ca in Biserici sa se impartaseasca des,si sa se banalizeze acest act.Dimpotriva suntem in situatia unor Liturghii in care NIMENI nu se impartaseste.deci pana a ajunge la banalizarea actului,avem de-a face cu indepartarea de Impartasanie.
Deci ce rost are sa militezi pentru impartasania rara,ca asta este o realitate?!Crezi ca acum este normalul? Eu asta incerc sa fac,ca normalul sa fie impartasania deasa...Asta ar putea duce la o reinoire a vietii duhovnicesti.

[Daniel777]

De la început trebuie să afirmăm că Sfinţii Părinţi nu au vă*zut împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos doar ca pe o încu*nunare a unui efort ascetic sau ca pe o „răsplată” pentru cel ce merge bine pe calea ce duce spre mântuire, ci şi ca pe un „medi*cament” oferit celor slabi, căci nu cei sănătoşi au nevoie de doc*tor, ci cei bolnavi (Matei 9:12). Altfel spus, în plan ecle*sio*lo*gic şi eshatologic, împărtăşirea cu Sfintele Taine este într‑adevăr un scop, adică ceea ce încununează viaţa noastră în Hristos şi ne uneşte „pe noi înşine şi unii pe alţii”[3], dar în plan personal, îm*părtăşirea este totuşi un mijloc şi o „hrană de drum”, fără de care călătoria noastră în această lume este sor*tită eşecului.

[anita]

În prealabil postat de Daniel777

Si inca un lucru important:
Nu suntem in situatia concreta ca in Biserici sa se impartaseasca des,si sa se banalizeze acest act.Dimpotriva suntem in situatia unor Liturghii in care NIMENI nu se impartaseste.deci pana a ajunge la banalizarea actului,avem de-a face cu indepartarea de Impartasanie.
Deci ce rost are sa militezi pentru impartasania rara,ca asta este o realitate?!Crezi ca acum este normalul? Eu asta incerc sa fac,ca normalul sa fie impartasania deasa...Asta ar putea duce la o reinoire a vietii duhovnicesti.

Ai dreptate ,din pacate sunt biserici unde sf.Impartasanie se da numai in post.
Dar sa nu generalizam.
La biserica unde merg eu si impartasesc persoane in fiecare simbata si duminica.

[Daniel777]

Când Domnul a predat această taină ucenicilor Său, nu a dat-o ca un sfat, ca adică să mănânce Trupul Meu cine vrea şi să bea Sângele Meu cine vrea, aşa cum a zis că “cine vrea să vină după Mine” şi “dacă vrei să fii desăvârşit”, ci a zis poruncitor: “Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu şi Beţi dintru acesta Toţi, acesta este Sângele Meu”; adică neapărat trebue să mâncaţi Trupul Meu şi neapărat trebue să beţi Sângele Meu. Si iarăşi zice: “Acosta să o face întru pomenirea Mea” (Luca 22,19). Adică, această taină pe care Ei v-o predau, să o săvârşiţi nu numai odată, de două sau de trei ori (precum tâlcueşte Sf. Ioan Gură de Aur) ci zilnic, întru pomenirea patimilor mele. A morţii şi a întregei Mele rânduieli.
Iată deci să şi aceste cuvinte ale Domnului recomandă limpede cele două lucruri necesare Sfintei Impărtăşiri: neapărata ei săvârşire şi săvârşirea adeseori. Adică nu numai să ne împărtăşim, ci să ne împărtăşim şi des. De unde înţelegem că drept credinciosul, în orice stare socială s-ar afla, este îndatorat şi trebue negreşit să primească şi să păzească aceste porunci stăpâneşti.

[Daniel777]

Daca nu puteti saptamanal sa va impartasiti,macar sa nu limitati impartasania doar pentru posturi.Sa va indemnati sa nu treaca mai mult de o luna,sau maxim 40 de zile fara sa fiti impartasiti.Si daca o sa va apropiati astfel,veti dori din ce in ce mai mult sa micsorati timpul intre doua Impartasanii.

[antoradoi]

În prealabil postat de Daniel777

Când Domnul a predat această taină ucenicilor Său, nu a dat-o ca un sfat, ca adică să mănânce Trupul Meu cine vrea şi să bea Sângele Meu cine vrea, aşa cum a zis că “cine vrea să vină după Mine” şi “dacă vrei să fii desăvârşit”, ci a zis poruncitor: “Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu şi Beţi dintru acesta Toţi, acesta este Sângele Meu”; adică neapărat trebue să mâncaţi Trupul Meu şi neapărat trebue să beţi Sângele Meu. Si iarăşi zice: “Acosta să o face întru pomenirea Mea” (Luca 22,19). Adică, această taină pe care Ei v-o predau, să o săvârşiţi nu numai odată, de două sau de trei ori (precum tâlcueşte Sf. Ioan Gură de Aur) ci zilnic, întru pomenirea patimilor mele. A morţii şi a întregei Mele rânduieli.
Iată deci să şi aceste cuvinte ale Domnului recomandă limpede cele două lucruri necesare Sfintei Impărtăşiri: neapărata ei săvârşire şi săvârşirea adeseori. Adică nu numai să ne împărtăşim, ci să ne împărtăşim şi des. De unde înţelegem că drept credinciosul, în orice stare socială s-ar afla, este îndatorat şi trebue negreşit să primească şi să păzească aceste porunci stăpâneşti.

Subscriu. Numai ca va trebui sa listam aceste citate din Sfinta Scriptura si sa le afisam la intrarea in Biserici ca sa le aprofundeze atit credinciosii cit si preotii,caci sarmanii oameni,mirenii nu fac decit ceea ce li se spune,de catre duhovnic ,si arar indrazneste careva sa-l contreze pe preot,dintr-o smerenie interpretata gresit.Si de ce sa nu o spunem,abia vreo 2-3% dintre preoti daca sint de acord cu IMPARTASANIA deasa.
Personal ,am facut,cu ceva vreme in urma, o fapta rea,impotriva convingerilor mele.Evident ca nefacind asta din convingere,mi-a parut rau,si am mers la spovedit,urgent.Duhovnicul meu suparat imi zice: 6 ani te opresc de la IMPARTASANIE! De cea-i facut asta? ...si a disparut in SFINTUL ALTAR,zicindu-mi sa plec. N-am plecat,insa.Am cugetat un pic la atitudinea parintelui,si la fapta mea,dupa care i-am batut in usa si am incercat o clarificare,niste motivatii"intemeiate".L-am mai "inmuiat" apoi am trecut la "negocieri".Desigur ca-mi parea rau pt ceea ce facusem,dar mi s-a parut nedrept sa ma lipsesc de SF IMPARTASANIE atita amar de vreme.Cu toate ca nu prea realizam eu ,la acea vreme,cam ce PUTERE are IMPARTASANIA.Puteam pur si simplu sa plec,insa mi s-a parut sub demnitatea mea -de om-sa fiu expediata fara menajamente,pt un lucru de a carui gravitate,din punct de vedere spiritual, nu eram constienta.Apoi eu tocmai pt ca-l regretam m-am dus la spovedit.Asa ca nadajduiam sa fiu certata ,insa...cu blindete,nu cu OPRIRE DE LA IMPARTASANIE!Si..am obtinut iertarea,si micsorarea perioadei de penitenta,de la 6 ani la ...6 zile.Slava Domnului! _M-ai faci? ,m-a intrebat parintele,peste 6 zile.Nu stiu ,parinte!,nadajduiesc sa nu.