Poezii preferate...

[Mihnea Dragomir]

Cântecul Căţelei
(S. Esenin)

Când se rupea ziua de noapte,
În ocol, pe ogrinji uscaţi,
Căţeaua a fătat şapte
Căţei roşcaţi.


Îi dezmierda iubitoare,
Lingându-i în timp ce sugeau.
Fulgi de ninsoare
De caldul burţii ei se topeau.


Iar mai pe seară,
Când se culca păsăretul buimac,
A venit ursuz omul de-afară
Şi i-a băgat pe toţi şapte-n sac.


Alergând după ei prin troiene,
Gâfâia prin omătu-ndesat...
Şi mult după-aceea, multă vreme,
Oglinda apei a tot tremurat.


Apoi, când se-ntorcea zdrobită,
Să-şi lingă sudoarea lângă culcuş,
I se păru că luna pe casă ivită
E unul din căţeluşi.


Privea ceru-n neştire,
Scheunând amar,
În timp ce luna subţire
Se pitea după-o culme-n hotar.


Umilă, smerită, parcă datoare,
Când unul, altul o mai lovea,
Aştri blânzi, pâlpâiau prin ninsoare
Ochii ei de căţea.


Doi bureţi
(M. Sorescu)

Doi bureţi
Erau băieţi
Şi-şi vorbeau de la burete
La burete cu "băiete".

Când stăteau la vreo agapă
Mâncau sare şi beau apă,
Acolò pe fund de mare :
Aci apă, aci sare.

La sare se-nţelegeau,
Dar la apă se-mbrânceau...

Iar acuma pe dulap,
Nu se ceartă, nu se bat.
Sarea e-n bucatarie.
Apa-n aer, cine ştie.