Cum isi vinde cineva sufletul diavolului?

[colaps]

În prealabil postat de Iubirea

Este vorba de o miscare: Satanismul care este foarte bine structurata, cu reguli, cu ritual, cu slujitori in ordine ierarhica, unelte de cult, Cartea lui satan...etc

Măi... bine, bine, scărăbuță, ritualuri și toate cele, dar de ce scrii satanism cu S mare ? Sau cartea lui satan cu C mare?

Nu trebuie, nu-i bine.

Măi fraților, și voi! Nu mai scrieți măi drac, satan, lucifer, satanism, masonerie sau alte asemenea lucruri cu literă mare!

Iertați-mă, dar asta mi-a sărit mie în ochi și na... a trebuit să zic și eu.

[Iubirea]

ok...cred ca e o simpla obisnuinta nu din cinste pt ei scriu cu litera mare, e chestie de interpretare asa ca mai putin conteaza. Adica puteai sa interpretezi si ca se scrie asa ca sa fie cat mai mult scosi in evidenta ca sa nu fie luati in seama.
:P

[elom]

Dar dacă ai făcut prostia să "închei" un asemenea contract, îl poţi "rezilia unilateral"?

[Lavrentiu]

În prealabil postat de elom

Dar dacă ai făcut prostia să "închei" un asemenea contract, îl poţi "rezilia unilateral"?

Niciodata nu este tarziu pentru intoarcerea la Hristos. In lumea asta, Dumnezeu poate schimba orice, pentru cei ce-l cauta cu credinta.

[heaven]

În prealabil postat de elom

Dar dacă ai făcut prostia să "închei" un asemenea contract, îl poţi "rezilia unilateral"?

Se poate,dar cu mult efort din partea ta,pocainta sincera,ajutor din partea preotilor cu har si nu numai.
Nu iti imagina ca odata ce a pus gheara pe tine e dispus sa iti dea drumul asa de usor.
Dar,de putut se poate cu siguranta,insa ideea este sa nu ajungi sa faci o asemenea prostie.
Just...stay in the light!:)
PS:Ca sa obtii anumite lucruri pe care le doresti (evident trebuie sa fie de bun simt si in acord cu vointa divina) poti mai bine sa exersezi forta gandului,legea atractiei.

[Jane Says]

În prealabil postat de heaven

PS:Ca sa obtii anumite lucruri pe care le doresti (evident trebuie sa fie de bun simt si in acord cu vointa divina) poti mai bine sa exersezi forta gandului,legea atractiei.

Sau poti SI mai bine sa lasi aiurelile gen The Secret si sa te rogi pur si simplu pentru ce doresti, zicand faca-se totusi voia Ta, Doamne.

Forta gandului, legea atractiei... what?
Dumnezeu ni le da - ca El ne da totul - pentru ca ne rugam sau pentru ca ne-am incordat noi muschii gandului in oglinda si-am atras particelele de praf din aer? Ca nu pricep cum vine chestia asta cu forta gandului si legea atractiei.

[heaven]

Daca erai atenta am scris ca ceea ce iti doresti trebuie sa fie lucruri de bun simt,in acord cu voia divina.
Si faptul ca suntem in viata si respiram se face doar si numai prin Dumnezeu,deci nu vad contradictia cu ceea ce am afirmat eu.
Mai este o spusa:Dumnezeu iti da,dar in sac nu iti baga!
Legea atractiei si puterea gandului sunt niste realitati pe care eu personal le-am testat de n ori in majoritatea datilor involuntar,alte ori ca un exercitiu deliberat si mi s-au confirmat.
Cine nu doreste sa creada,este alegerea sa,dar hai sa nu reactionam exagerat la lucruri pe care le cantarim si etichetam prin prisma unor prejudecati.

[strajeru]

În părţile Italiei era un oarecare boier, cu numele Carol, care cheltuia averea sa pentru felurite desfătări, îndulciri, şi desfrânări trupeşti; şi în puţină vreme sărăcind şi nemaiavând de cheltuială ca să petreacă cu galantomie şi cu răsfăţare ca mai-nainte, s-a întristat şi sa amărât până într-atât încât zicea, ca un deznădăjduit, cuvinte de hulă. Iar într-una din zile, s-a dus într-o pădure să afle vreun vrăjitor, pe care să-l întrebe dacă nu ar putea diavolul să-l îmbogăţească. Deci umblând, l-a întâmpinat pe el diavolul în chip de ostaş, şi i-a zis lui: „Eu sunt acela pe care îl cauţi. Dacă vei primi să-mi faci zapis scris cu sângele tău, cum că te împreunezi cu mine, şi te lepezi de credinţa ta, eu îţi voi da toate bunătăţile lumii acesteia, şi îţi voi face toate voile tale, şi vei avea atâta mulţumire încât nu va fi altul asemenea ţie”. Deci ticălosul acela, îmbătat de dorul iubirii de deşertăciuni, a primit ca un deznădăjduit ce era şi a scris cele împotriva botezului, adică s-a lepădat de Hristos şi s-a împreunat cu diavolul. Care i-a şi dat desfătări, bunătăţi vremelnice după cum i s-a făgăduit. Şi lua parte la toate petrecerile lui mergând după el în chipul ostaşului şi săvârşind toate poftele lui. Iar odată, trecând ticălosul acela pe lângă o biserică, şi întorcând ochii către dânsa, a văzut icoana Născătoarei de Dumnezeu. Şi aducându-şi aminte de fărădelegile lui, a suspinat amar şi l-a durut inima lui. Atunci diavolul, lovindu-l cu un toiag, atât de tare încât ia înnegrit carnea lui, i-a zis: „Păzeşte-te de-acum înainte, să nu nai îndrăzneşti ca să priveşti la Icoana Fecioarei Maria, că ea mi-a făcut mie multe pagube, şi pe mulţi i-a luat din mâinile mele; căci dacă te voi mai prinde vreodată că întorci ochii către dânsa, îţi voiu da aspră moarte, păgubindu-te de bunătăţile vieţii celei de acum, iar sufletul tău îl voi lua cu mine în munca cea veşnică”. Acestea auzind ticăjosul, a rămas întristat foarte, nu atât pentru ranele trupului, cât pentru moartea sufletului. Şi socotind cum ar face ca să se izbăvească de robia aceasta, zicea în gândul său: vrăjmaşul singur a mărturisit, cum că Preasfânta Fecioară a luat mulţi din mâinile lui; deci poate se va milostivi şi spre mine darul ei, ca o Maică a lui Dumnezeu Celui întrutot milostiv. Acestea le gândea el, iar vrăjmaşul, necunoscând cele ascunse ale inimii lui l-a trecut pe lângă altă biserică, pentru ca să vadă dacă îi ascultă porunca. Şi acela văzând uşa deschisă, a alergat cu sârguinţă şi intrând înlăuntru a căzut la pământ înaintea preacinstitei icoane a Maicii lui Dumnezeu, bătându-şi pieptul şi strigând acestea din adâncul inimii, cu suspinuri şi cu lacrimi fierbinţi: „Stăpână şi Doamnă a lumii! Apucă înainte şi mă izbăveşte din mâinile diavolului. Multă este puterea Ta, împărăteasă a toate, arat-o şi spre mine cel de trei ori ticălos; Mare este milostivirea Ta, milostiveşte-Te şi spre mine cel nevrednic. Nemăsurată este mila Ta, miluieştemă şi pe mine, ticălosul”. Acestea şi altele multe zicând vrăjmaşul, de mânie, afară din biserică, făcea multă tulburare. Însă după o bucată de vreme a strigat zicând: „Eu mă duc, necredinciosule, că mă goneşte puterea Fecioarei, dar păstrez zapisul tău, şi atunci când Fiul ei va face judecată ca să judece lumea, ca un drept Judecător, te va da pe tine în mâinile mele, fiindcă de bună voie te-ai lepădat de credinţa ta”. Acestea zicând vicleanul, a pierit, iar Carol cu mai multe lacrimi şi cu suspine, se ruga mai stăruitor către milostiva Maică a Preamilostivului Dumnezeu, cerând milostivire şi iertare. Aşadar, a urmat trei zile plângând cu amar, din inimă, şi zicând cuvinte atât de dureroase şi cu aşa plângere, încât mai şi pietrele lăcrămau Şi aşa de multă osteneală şi de bătăile în piept ce le suferise, a obosit. Şi puţin adormind, a văzut în vis pe Preasfânta care îi zise lui: „Tu te-ai lepădat de Fiul meu, ce voieşti dar acum aici, în casa mea?” Iar el i-a răspuns cu smerită vorbire şi cu lacrimi, zicând: „O! Prea slăvită Maică a milostivirii, pentru cine S-a răstignit Fiul tău cel cu totul milostiv şi mult îndurat? Pentru cei drepţi sau pentru cei păcătoşi? iar eu deşi mare fărădelege am făcut, însă tîlharul, desfrânata, desfrânatul şi alţii mulţi mă îndeamnă să îndrăznesc, pe care, pentru nemărginita Lui milostivire, i-a miluit. Care nu Te-au avut pe Tine solitoare şi mijlocitoare, Maica Lui cea prea dulce, şi totuşi nu le-ai încuiat lor milostivirile cele iubitoare de oameni. Şi pe mine, care am încredere către Tine oare nu mă va primi? Milostiveşte-te spre mine, Stăpâna mea, că toate le poţi câte le voieşti şi orice vei cere de la Fiul şi Dumnezeul Tău primeşti negreşit, fiindcă te-a făcut pe Tine mijlocitoare a păcătoşilor”. Atunci Stăpâna i-a zis: „fiindcă ai urât fărădelegea ta, şi te căieşti din toată inima, te primesc pe tine şi te întorc la Fiul Meu. Dar să nu te arăţi nemulţumitor pentru darul acesta aşa de mare, ci să faci lucruri vrednice de pocăinţă”. Iar acela, mulţumindu-i cu prisosinţă, a răspuns: „Stăpâna mea şi Doamnă slăvită, toate îţi sunt cu putinţă Ţie; deci, fă-mi mie şi darul acesta spre încredinţarea iertării mele: Porunceşte să-mi întoarcă vrăjmaşul zapisul acela viclean, cel scris de mâna mea, ca să nu mă înfricoşeze, cum că vrea să-l aducă la ziua judecăţii, Dreptului Judecător. Cunosc cum că nimic nu este cu neputinţă la Tine, deci, ca o Maică a Atotputernicului Dumnezeu poţi să iei şi scrisoarea acea cu totul nebunească, pentru ca să se smerească desăvârşit vicleanul şi să nu aibă nici o nădejde asupra mea”. Răspuns-a lui Stăpâna: „întru slava Fiului şi Dumnezeului Meu, facă-se ţie şi aceasta”. Acestea zicând, i s-a părut lui cum că a auzit în văzduh glasuri, zicând: „O! Stăpâna, ca o Maică a dreptăţii ce eşti, să nu faci nedreptatea aceasta, ca să iei pe acela care a mărturisit cu zapisul lui cum că este al meu”. Iar Ea a, zis: „Vrăjmaşule al adevărului, totdeauna eşti mincinos, însă acum ai spus adevărul, cum că sunt Maica dreptăţii şi pentru aceasta voi face dreaptă judecată, luând zidirea Fiului Meu din mâinile tale, căci cu nedreptate este ca să o Stăpâneşti tu, cel străin”. Acestea auzind Carol, s-a umplut de bucurie şi veselie, din care pricină deşteptându-se văzu cu mirare cum că n-a fost vis, ci a aflat, o minune! în mâinile lui, zapisul cel scris de el. Câtă veselie socotiţi că a fost în ziua aceea, nu numai pentru el, ci şi pentru toţi acei care au auzit şi au văzut zapisul acela. Toţi s-au minunat de nemărginita milă a Stăpânului, şi de puterea cea neasemănată a prea lăudatei Fecioare. Vestea aceasta s-a dus în multe cetăţi şi oraşe. Şi după ce a auzit şi Preasfinţitul Leon, care era în vremea aceea arhiepiscop în Roma, a trimis oameni de au adus pe Carol. Şi văzând scrisoarea aceea, a poruncit să se facă la Biserica de obşte slujbă spre mare mulţumire Maicii lui Dumnezeu. Şi au săvârşit praznic cu mare veselie şi mulţi care trăiau în felurite fărădelegi şi în desfrânări erau afundaţi s-au pocăit din tot sufletul, nădăjduind cum că prin rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu vor dobândi iertarea păcatelor. Iar Carol, făcându-se călugăr, a făcut roduri vrednice de pocăinţă după cum i-a poruncit Doamna noastră şi prin darul Ei s-a învrednicit de cereasca fericire. Pe care, să dea Dumnezeu ca noi toţi să o dobândim pentru rugăciunile Ei şi ale tuturor sfinţilor.
Amin.

[Jane Says]

Si a-mi baga singura in sac presupune exersarea fortei gandurilor si a legii atractiei? Asta intelegi tu prin bagatul in sac? Si daca e vorba de lucruri in acord cu vointa lui Dumnezeu atunci de ce trebuie sa exersezi deliberat orice altceva in plan mintal/sufletesc in afara de rugaciune in legatura cu lucrul respectiv? Cam ce fel de idee ti se pare asta, asa, cand o plasezi in context? Suna a idee crestina si a ceea ce vrea Dumnezeu sa facem? A zis Hristos ceva de forta gandului cand ne-a invatat Tatal Nostru? Suntem mai destepti decat El si stim mai multa... psihologie? De fapt de psihologie tin chestiile astea?

Gandul are putere de la sine? Atractia aia e cu intrerupator on/off? Cum se intampla? Mai face scurtcircuit? Pai e forta gandului si atractia asta o chestie controlabila sau pusca numai cand vrea ea, oops, involuntar?

[gabriel 30]

În prealabil postat de elom

Dar dacă ai făcut prostia să "închei" un asemenea contract, îl poţi "rezilia unilateral"?

hahahaha,nu prea cred.