Credeti in reincarnare?

[Viorel]

Creatorul tuturor fiinţelor, corpurilor cereşti şi al universurilor, a vrut ca noi, la fiecare coborâre pe pământ, să înscriem pe o pagină albă, o nouă viaţă, având impresia că acum ne-am născut pentru prima oară. Din copilărie până la moarte, în mod inconştient, vedem, auzim, adunăm observaţii şi cunoştinţe, analizăm diferitele directive morale, ne comportăm mai bine sau mai rău, mai moral' sau mai şchiopătând, mai intelectual sau mai credincios, după capitalul spiritual adunat în vieţile trecute. Nu e bine să ne cunoaştem vieţile precedente. Dacă în viaţa trecută - deşi cu un nivel intelectual ridicat, deşi cu o situaţie socială mai de seamă - într-un moment de mare iritare, ne-am ucis prietenul ori soţia, în viaţa următoare, cunoscând această faptă, am fi chinuiţi de gândul crimei. Fapta rea va reveni mereu în conştiinţă şi vom fi neliniştiţi în existenţa actuală, astfel că progresul
spiritual ar fi zădărnicit, sau cel puţin redus.

Nu e bine să ne cunoaştem vieţile precedente, pentru că se poate ca iubitul nostru copilaş să fie unul din cei care în altă viaţă, fiind tutorele nostru, ne-a torturat, ne-a mâncat averea, lăsată de părinţi, şi ne-a lăsat pe drumuri. Cu ce dragoste am mai privi acest copil, ce iubire am mai avea faţă de cel ce ne-a nenorocit şi brutalizat altădată? Aşa neştiind, ne considerăm copilul ca fiind carne din carnea noastră şi în virtutea legii divine, a iubirii, îl adorăm cu frenezie, dorindu-i fericirea desăvârşită în viaţa sa terestră.

De ce să fim stăpâniţi de greşelile noastre din trecut? De ce să ne tortureze remuşcările unor fapte ticăloase din alte vremuri? De ce să fim mânaţi şi mai departe de aceleaşi idei, prejudecăţi de rasă ori religie? După cum nu e bine să ne cunoaştem trecutul, tot aşa nu e bine să ştim nici viitorul nostru. Cine ştie prin ce cotituri ale destinului suntem siliţi să trecem, să ne facem educaţia amarnică, pentru a urca pe scara evoluţiei! Cine ştie prin ce nenorociri trebuie să mai trecem, pentru dezvoltarea spiritualităţii noastre, şi atunci, cunoscând dinainte torturile morale, suferinţele fizice ce ne aşteaptă în viitor, oare cu ce elan vom mâna viaţa înainte, oare. vom mai munci cu dragoste şi avânt ca să agonisim, să ne creştem copiii, să fim morali şi activi?

Necunoscând măreţia şi infinitele planuri ale Divinităţii nu înţelegem binefacerile uitării cu care ne-a înzestrat bunul Părinte ceresc. Deoarece nu ne amintim, negăm principiul reîntrupărilor noastre, al tuturor fiinţelor, al tuturor corpurilor cereşti, planete şi sori. Uitarea este o fericire, o binecuvântare pentru om. Dacă nu ar fi uitarea, viaţa noastră ar fi un iad aici pe pământ. Din fragedă copilărie şi până la coşciug, atâtea lacrimi, dureri şi griji ne urmăresc, încât dacă uitarea n-ar aşterne vălul ei binefăcător, pentru a ne arunca în vârtejul vieţii de toate zilele, existenţa noastră pe pământ nu ar mai fi posibilă.

Să mulţumim bunului Creator pentru tot ce a făcut şi stabilit. El le-a întocmit pe toate cu
desăvârşita înţelepciune, pe care în stadiul ajuns nu suntem încă în stare să le apreciem şi înţelegem.

Extrase din cartea lui Scarlat Demetrescu, Din tainele vietii si ale universului
[cauta pe Scribd]

[Viorel]

Absolut corect: in fiecare viata, omul moare o singura data. Perfect de acord cu voi aici.

[Viorel]

Natura omului este făcută să caute mereu, să-şi explice existenţa lucrurilor şi a faptelor, să-şi chinuie sufletul în faţa enigmelor ce se ridică mereu în drumul său. Din această cauză, materialismul- atât de trâmbiţat şi pompos întronat - se năruie, şi omul se întoarce către datele ştiinţei ezoterice, către tradiţia spirituală a lumilor invizibile, ascunsă şi încuiată cu zeci de lacăte, căutând să-şi explice prin ea existenţa lumilor şi a destinului omenesc.

Bietul om se întreabă mereu: „Există un Dumnezeu, o Putere inteligentă, infinită, care a creat totul în univers atât de armonios?" „Da", îi răspunde biserica. „Da", răspunde şi sufletul său, dar el vede în jurul său nedreptăţi, războaie, calamităţi, boli, suferinţe de tot felul. In sufletul său se naşte întrebarea: „Dacă există un Dumnezeu, de ce permite atâta suferinţă şi nedreptate? De ce slabul cade pradă celui puternic?" Priveşte în jur şi constată violenţă şi cruzime: şopârla mănâncă furnici, ea este mâncată de şarpe, şarpele este mâncat de un arici, care la rândul său cade pradă unei vulpi. Toate fiinţele omoară şi la rândul lor sunt omorâte, şi atunci se întreabă bietul om: „Unde este mila şi dreptatea lui Dumnezeu?"

Omul nu înţelege nimic din desfăşurarea evenimentelor petrecute în jurul său, pentru că nu
cunoaşte adâncul tainelor ce îl înconjoară, după cum nu ştie că moartea va face să se nască viaţa şi mai strălucitoare. El nu ştie, pentru că în faţa lui stă aparenţa, iar nu realitatea. Omul neştiutor nu vede în lume decât un vast complot al sălbăticiei fără milă, de la mic la mare, şi nedumerit, se întreabă: „Dacă există, într-adevăr, un Dumnezeu, de ce există atâta mizerie în lume? De ce oameni puternici şi sănătoşi devin într-o bună zi orbi? De ce copii nevinovaţi sunt loviţi de boli, şi mame - care strâng cu dragoste la sân un copilaş - sunt omorâte?"

De câte ori nu se întreabă ignoranţii: „De ce în această lume binele rămâne nerecompensat şi răul nepedepsit? Adesea criminalul circulă liber şi inocentul este aruncat în închisoare. Dispreţul îi urmăreşte pe cei ce muncesc şi îi împinge către mormânt, pe când în lume forfotesc neruşinaţi şi şarlatani. De ce atâta nedreptate?"

Religia ar vrea să ne facă să înţelegem că în lumea cealaltă aceste suferinţe vor fi răsplătite, păcatele noastre vor fi iertate şi ignoranţa luminată. Bazaţi pe aceste afirmaţii, timp de secole, oamenii au ridicat ochii spre Cer, au suferit încercările acestei lumi, cu speranţa -că se vor bucura dincolo de fericirea promisă.

Scepticul însă, zâmbind, răspunde acestor suflete frumoase şi încrezătoare: „Dacă Dumnezeu a creat această lume pe care o vedem atât de nedreaptă, ce mai putem aştepta în lumea de dincolo? Dacă nu este dreptate aici pe pământ, pentru ce ar fi mai multă acolo? Dacă toate sufletele se nasc egale, de ce soarta oamenilor este atât de diferită?"
Oare să fie la mijloc o simplă întâmplare? Se poate concepe un univers alcătuit de Tatăl ceresc, în care vieţile oamenilor sunt aruncate la voia întâmplării?

Nu, de o mie de ori nu - răspunde omul cunoscător — deoarece chiar dacă nu vedem totul şi toate, lumea noastră fizică este guvernată de legi sublime şi absolut juste.

[Viorel]

Adevarat zic voua: Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi cel mai mic in Imparatia Cerurilor este mai mare decat el. Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum, Imparatia Cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea. Toti proorocii si Legea au proorocit pana la Ioan. SI DACA VOITI SA INTELEGETI, EL ESTE ILIE, CEL CE VA SA VINA. Cine are urechi de auzit sa auda. Matei, 11, 11-14.

"Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el cate au voit:; asa si Fiul Omului va patimi de la ei. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezatorul. [Matei, 17.12-13].

Ce nu este clar aici in acest citate din Biblia Ortodoxa? Sau am citat din Biblia Hindusa?

[Viorel]

Acestea sunt faptele, şi tu - care ştii că în dosul acestor inegalităţi există totuşi o dreptate -te mâhneşti deoarece nu o poţi demonstra pe înţelesul tuturor. Toţi te combat cu emfază şi îţi aruncă în faţă fel de fel de argumente. Materialistul, scepticul şi ateul te vor întreba: „Pentru ce un copil se naşte într-un bordei, condamnat prin însăşi naşterea sa la o viaţă restrânsă, iar un altul se naşte în mijlocul unei societăţi avansate în cultură şi civilizaţie, unde are prilejul să înveţe şi să fie educat. Unul vine în lume într-o cameră tristă şi murdară, unde stau grămadă şi alţi nefericiţi. Fireşte, de pe el curg zdrenţele, iar educaţia şi-o va face pe întinsul maidanelor. Un altul se naşte într-o familie bogată, crescut în cele mai bune condiţii şi instruit în cele mai bune şcoli. Unul va fi mai târziu un cerşetor, iar celălalt o personalitate de seamă. Dacă există într-adevăr entităţi spirituale şi dacă ele se nasc egale, pentru ce atâta favoritism? De ce un copil sosit în lumea aceasta este condamnat dinainte la o viaţă mizerabilă, plină de privaţiuni, pe când un altul cunoaşte o viaţă fericită?

Ei, unde este Dumnezeul tău, de care tot vorbeşti? Dacă El ar exista, n-ar mai fi această diferenţă, această distribuire inegală de înlesniri ale vieţii."

Oare destinul ne este impus fără o lege şi fără nici un scop? Pentru ce ocaziile oferite oamenilor sunt atât de inegale? Unul va lucra penibil toată viaţa sa, şi din cauza unui accident îşi va sfârşi zilele într-un azil, iar un altul moşteneşte o moşie întinsă, posedă palate şi automobile, călătoreşte prin ţări îndepărtate şi cu toate acestea este un inactiv, un membru inutil societăţii.

Cum de este permis acest lucru, când se spune că nici un fir de iarbă nu creşte fără voia lui Dumnezeu? Totuşi, cu această orânduire - în aparenţă nedreaptă - suntem în mod instinctiv înclinaţi să credem că, în adâncul tuturor lucrurilor şi întâmplărilor, trebuie să existe Gândirea şi Voinţa Tatălui, plină de iubire şi întemeiată pe dreptate, dar din nefericire nu o putem proba sprijinindu-ne numai pe faptele acestei lumi, pentru că haosul moral este mai evident decât Ordinea divină.

Este adevărat că biserica creştină încearcă să rezolve aceste probleme, dar nu dispune de
mijloace ştiinţifice pentru a-l convinge pe om de existenţa unui spirit, veşnic trăitor, într-o evoluţie continuă, trecând prin toată gama formelor existente, pentru îndeplinirea Legilor divine şi atingerea perfecţiunii. Religiile pământului neputând da lămuriri asupra acestor stări de lucruri, majoritatea omenirii - neştiind ce este dincolo de mormânt, dincolo de lumea materiei fizice - rămâne dezorientată, întrebându-se cu teamă şi îndoială dacă într-adevăr există spiritul şi Dumnezeu.

Din Tainele Vietii si ale Universului, Scarlat Demetrescu

[Viorel]

Marele scop al reîntrupării este educaţia. Din acest motiv ne naştem mereu pe pământ, nu
pentru că am fi siliţi de cineva, ci pentru că entitatea spirituală - în timpul şederii sale în spaţiu - înţelege legile divine care guvernează în univers, înţelege legea evoluţiei şi necesitatea ascensiunii spiritului pe scara infinită a spiritualităţii. Ne întrupăm mereu, pentru că Divinul a sădit în esenţa noastră, în scânteia divină, dorinţa neînfrânată de a ajunge la picioarele Celui care ne-a chemat la viaţă.

Entitatea spirituală doreşte să revină mereu în materia fizică pentru a învăţa, pentru a se lumina şi purifica. Cel care trăieşte pe pământ, uitând de legile din spaţiu, nu doreşte să revină pe pământ, el simţind doar că s-a săturat de atâta muncă şi amar. Intr-adevăr, omul care a mâncat, şi încă prea mult, nu se mai gândeşte la mâncare. De aceea, la finele unei întrupări terestre e de aşteptat să nu mai dorim reîntruparea. Această dorinţă nu se naşte în prima perioadă a şederii noastre în spaţiu, pentru că avem nevoie de un răgaz, timp în care entitatea spirituală înţelege noua condiţie de existenţă, cunoaşte scopul venirii sale acolo şi a vieţii sale terestre.

Conştiinţa spiritului întrupat este mărginită de corpul fizic, şi această conştiinţă devine splendidă, extinsă, când nu mai este limitată de acest corp. între aceste două condiţii - de duh întrupat şi duh liber - există un spaţiu de timp, în care entitatea spirituală îşi ia un avânt deplin şi intră în posesia conştiinţei sale luminoase. Iată de ce în prima perioadă a existenţei sale în spaţiu, entitatea spirituală se cutremură la ideea unei noi reîntrupări în întunericul şi zbuciumul vieţii terestre.

[Viorel]

La botez, se face lepadarea de satana de catre nash in numele sufletului care se boteaza, pentru a se ierta pacatul stramosesc se spune acum. Eu cred ca primii crestini cunosteau ideea de reincarnare, stiau ca sufletul vine din alte vieti cu pacate care trebuiesc curatate si de aceea se facea botezul imediat dupa nastere. Este foarte interesant ca un nou-nascut de 3 luni trebuie sa se lepede de satana ca sa intre in biserica desi sufletul lui a fost creat la momentul conceptiei de catre parinti, dar apoi pana la varsta de 7 ani se poate impartasi fara spovedanie, preotul spunand: pai ce pacate sa aiba ingerasul asta? Adica, la trei luni trebuia sa se lepede de satana ca sa se boteze, apoi se poate impartasi fara probleme, ca nu mai este pacatos? Va rog pe voi, distinsi teologi sa imi explicati acest aspect. Multumesc.

[anna21]

Ma refer la cartea citata aici: Scarlat Demetrescu "Din tainele.."
Din prefata cartii:
"„Dar de unde ştie autorul cărţii de aceste mistere ale universului?”
Întrebarea e firească şi merită să primească un răspuns. Prezenta lucrare este fructul comunicărilor entităţilor spirituale superioare, Lumini ale Cerului, care au revelat Adevărul câtorva iubiţi fraţi ai lor de pe pământ. La aceste comunicări am adăugat, în prima carte a lucrării, cunoştinţele ezoterice publicate până în prezent, în a doua carte vorbind doar Cerul prin trimişii săi. Aşadar această lucrare este un mănunchi de cunoştinţe adunate de la diferiţi autori, din relatările marilor lucizi spirituali pe care i-a avut pământul până acum, dar mai ales din comunicările primite de la marile Lumini cereşti."

Poftiiim?

Si daca nu este clar cui i se adreseaza aceasta carte, citim mai departe:
"Desigur, adevărurile descrise în acest tratat vor depăşi înţelegerea mulţimii. Numai entităţile spirituale evoluate le vor înţelege, aprecia, sorbi cu nesaţ, până la ultima pagină. Cei care încă nu se ridică la nivelul acestor destăinuiri, vor zâmbi, socotindu-le fantezii, rătăciri ale unor minţi bolnave."

A se citi: numai oamenii manati de mandria draceasca vor citi cu nesat minciuni croite pe mintea lor lipsita de har dumnezeiesc!

Adevarul este Unul!
Adevarul s-a intrupat si a murit pentru ca noi sa avem in El viata vesnica..

Este o hula imensa sa dai de inteles ca Iisus Hristos este un avatar! Cum de nu va dati seama ca asta spune teoria reincarnarilor?!

Vreti sa cunoasteti? Smeriti-va ca nu este alta cale! (decat calea draceasca desigur!)

[Eugen7]

În prealabil postat de Viorel

Adevarat zic voua: Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi cel mai mic in Imparatia Cerurilor este mai mare decat el. Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum, Imparatia Cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea. Toti proorocii si Legea au proorocit pana la Ioan. SI DACA VOITI SA INTELEGETI, EL ESTE ILIE, CEL CE VA SA VINA. Cine are urechi de auzit sa auda. Matei, 11, 11-14.

"Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el cate au voit:; asa si Fiul Omului va patimi de la ei. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezatorul. [Matei, 17.12-13].

Ce nu este clar aici in acest citate din Biblia Ortodoxa? Sau am citat din Biblia Hindusa?

Invatatura reincarnarii este total straina de Sfanta Scriptura si implicit de doctrina crestin ortodoxa.

Trebuie inteles ce inseamna cuvantul duh, in teologia ortodoxa.
"Duhul are mai multe sensuri, înseamnă, în primul loc, Sfântul Duh. Şi puterile Sfintului Duh se numesc duhuri. Duh se nume şte şi îngerul cel bun; duh si demonul; duh si sufletul. Sunt cazuri când si mintea se numeşte duh. Duh este si vântul; duh si aerul." Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea I-a cap XIII.

Invatatura Crestin ortodoxa marturiseste:
Hristos il numste pe Sfantul Ioan Botezatorul, doar Ilie nu Ilie Tesviteanul (proorocul vechiului Testament) tocmai pentru a face diferenta intre ei.
Astfel Sfantul Ioan Botezatorul este numit Ilie pentru harul Duhului Sfant, slujirea si ravna pentru Dumnezeu pe care a avut-o acest mare prooroc intocmai ca si Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul.

Proorocul Ilie Tesviteanul este cu trupul in cer. Cum putea duhul (sufeltul spiritual) al Sfantului Ilie Tesviteanul sa fie si doua trupuri in acelasi timp? Reiese foarte clar ca teoria reincarnarii este o invatatura gresita.
"deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer" IV Regi 2,11

Si despre proorocul Elisei, Scriptura spune ca avea duhul lui Ilie (Tesviteanul):
"Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! " IV Regi 2,15.

Este evidet ca duh se refera in acest caz la har (Duhul Sfant)... ca doar Sfantul Prooroc Elisei nu a cerut sa aiba 2 suflete in el sau un suflet de doua ori mai mare.
"Elisei a zis: "Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!" " IV Regi 2,9


"Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui" Romani 8,9

[Eugen7]

"Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata" Evrei 9,27

O viata pe pamant are omul dupa care urmeaza judecata. Din faptele sale va reiesi ce a ales omul: iadul (vesnic) sau raiul (viata vesnica intru Hristos, cu Hristos pentru Hristos).
"Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. " Luca 16,22-23.

Pe cruce Hristos Domnul i-a psus talharului care s-a pocait:
"Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai" Luca 23,43.
deci nu maine nici la sfaritul veacurilor ci ASTAZI, in prezent.

Hrisos s-a pogorat la iad, evident cu sufletul Sau (spiritual) indumnezeit, caci trupul Sau era pe cruce rastignit (pentru a scoate de acolo doar pe cei drepti):
Hristos "omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe..." I Petru 3,19-20.

"Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup." Filipeni 1,24.