Păi porunca a 6 zice că: să nu ucizi, ca să nu-ți mai faci mereu planul secred mari, că după ce ai semețit fiind flatat în trufia vieții tale peste așteptări vrei mereu apoi ca să fi semețit și mai mult prin „mângâieri” la mațe și la stomac de către vre-un duh al zădărniciei cu coadă de ispisisikăă, și la capăt de coadă ochi de păcură în raze de soareoareoare, pentru ca să ai cui să te fălești și tu cu cruzimea răzbunărilor vrednice de forma unui mare avocățeluș de pluș ce dă din codiță ca un roboțel mecani sau elctronic cu computer de bord și latră, latră, latră la ispisisikaa lui nenia, pentru că tu te-ai îndrăgostit de goglinda cu public în care te privești visând la ce ți-a ghicit tanti grijania în cafiaua neagră așa ca pentru laleaua neagră, și apoi mîndru de fapta sa „vrednică” să aibe curaj să desfrâneze cineva, nu știm cine, nu dăm nume pentru ca să ajungă și el un mare îndrăzneț „deștept”; deci vrea, vrea, vrea spinoOochiulul să ai curajul să uiți că ești ucigaș și să nu-ți mai pese că omori prin priviri îndrăznețe... spermatozoizii... și ovulele și apoi copiii din burta mămicilor pe care le trimiți de frică la avort... și apoi părinții și frații și așa mai departe până ajungi să te omori și pe tine și pe Dumnezeu ca un ateu alintat de szmeu... fie prin lene și uitare îngâmfată și firească, fie prin beție și glume pornografice slăvindu-te-n zădărnicie, fie prin cafia și țigări și fuga după bani albiți de negrii și furați de la babanii ce i-au exploatat cu dispreț ca să te simți și tu „vrednic” între „vrednici”, că iată ai ajuns și tu deacum un mare zgârciob ce râde mereu de oala spartă, și se bucură prin ironie și mustrări de, de... știința fățărniciei științifice adică îl și acuzi și îl și faci prost mereu pe olarul cu oalele sparte pentru distracție deși tu ai ajuns defapt un ciorb între ciorbi și te mai și crezi înțelept și profesor sau medic cu argumentul tău, argumentul tău politic și învățător căci iată ai învățat să nu mai ucizi aplicând formula aia ce se aplică așa ca-ntre tâlhari: „corban la corban nu-și scoate ochii!”
Deci zice porunca a 6 ca nu cumva să-ți ucizi sfânta memorie, primită de sus, căci mai sus, la porunca a 4 zice să-ți amintești de ziua de Astăzi...! Că dacă nu asculți atunci cu siguranță, din mânie proletară sau împărătească, deci foarte „vrednică” ai să ucizi mai departe la spermatozoizi și ovule, cu propria ta mână... dreaptă, la porunca a 7-a, primind aprecieri de la bagabonzi, că ai devenit un răzbunător „vrednic”, „vrednic” de hule.
Ca la porunca a 8-a să ți se ceară să nu mai furi memoriile altora pentru ca să le încurci pe fecioarele smerite și la a 9-a zice să nu te ridici tu în memoria altcuiva ca măreț intrat acolopentru ca să te apuci să te faci prin încăpățînare urlătoatre cel mai mare și mai tare din parcare, cel mai mare avocățeluș ce cu semeție latră pe la uși și scrie pe la gazete ca să râvnească și alții, tot așa ca și tine, și toți împreună la memoria memoriei memorate așa ca la karate, căci este scris acolo la porunca 10-a că: să nu poftești nimic din ceea ce este al aproapelui tău. Iar averea aproapelui tău este numele numelui memoriei sale. El ține minte ce a făcut, își cunoaște faptele dar tu te dai așa ca și cum își amintește el, te dai un competent al memoriei sale înfricoșătoare, și nu a ta, și crezi că e vorba despre tine... Păi nu e despre tine vorba ci tu ai ucis spermatozoizi și ovule fie cu protest și protex fie fără, și acum nu știi de ce te simți așa de ucigaș sadic și răzbunător trădat de la o vreme, vreme de ploaie și beție și te miri de ce gânduri rele ți se ridică ca fumul în inima ta. Păi prin circărîia asta puerilă la minte tu nu vrei să iei aminte ci nu vrei decât să-ți acoperi lașitatea și strâmbătatea... și nu se poate mai bine ea acoperi decît prin grozăvia cea „albă” a mâniei „vredniciei” vrednice de ironia lingușitoareoareoare, ca să-ți reâmplinești defapt în ascuns planul ăla tuns și secred mari și scut, planul ăla scurt de tot, lins peste bot, așa ca și pisikaa și câinele și șoarecele la un loc, cu cozi cu tot cu capete la ele îmbârligate și înnodate ce nu mai trec prin gaură de ac, băi frate,
uite cam așa...
firește......
de la cafia.