Un film bun nu se poate povesti

[costel]

"Americanii spun ca un film care nu se poate povesti in jumatate de pagina nu este bun. Eu zic altfel: un film care se poate povesti nu e bun. Trebuie sa castigi atmosfera ...Tipul de film National Geographic este acela care te obliga si te obisnuieste sa nu participi sufleteste. Ti se da tot, ti se explica tot si nimic mai mult. In momentul in care te-ai obisnuit si, aparent, e interesant, sunt doar informatii, nici macar stiintifice.

Cu mijloace mai degraba specifice intuitismului artei, comunica teoretic, dar incorect. Un talmes-balmes total, dar credibil.

Acea productie comerciala se adreseaza unui public larg, nici nu se doreste a fi un film de arta.

E facut ca sa neutralizeze masele, sa le rada personalitatea. Acesta este scopul adevarat.

Exista insi cu un nivel de inteligenta submediocru care nu pot intelege un film de arta, in schimb, pot recepta mesajul unui documentar simplu". Francisc Mraz

[colaps]

Sunt de acord: Filmele comerciale sunt producții foarte slabe din punct de vedere artistic. Oricine le poate povesti prietenilor săi după ce le vede: „Și scoate sabia și ce să vezi? Laser frate. Și știi pe ăla mic negru de respiră greu? Era tacsu' măi...”

Însă mesajul dintr-un film artistic nu poate fi grăit, căci altfel l-am denigra fără să voim. Știți cu toții vorba aceea „O poză valorează cât o mie de cuvinte”.
Apăi dacă vorba aceasta e adevărată, ce să mai zicem atunci de succesiunea de cadre (poze), ce ține o oră două, numită film?

Însă mulți nici atât nu cred despre un film artistic. Ei vor totul mură-n gură, fără să pună capul la contribuție pentru a înțelege morala și mesajul filmului. Ei văd doar câteva imagini ambulante cu scopul de a-și pierde timpul.

Omul modern, văzând atât de multe filme proaste și comerciale (dintre care majoritatea sunt americane), s-a obișnuit cu ideea că filmul este util doar pentru a scăpa de plictiseală sau de a face timpul să treacă mai repede. Astfel, el nu mai poate recunoaște arta acolo unde este, considerând-o nimic altceva decât un leac pentru plictiseala lor.

Să luăm spre exemplu filmul rusesc care s-a postat aici pe forum acum câteva săptămâni Preotul (Pop/Поп): Omul modern nu ar vedea la el decât viața nefericită și „ciudată” a unui preot între ocupația nazistă și regimul sovietic. Însă omul care vede în film o formă artistică de transmitere a mentalității și sentimentelor dominante veacului prezentat va putea să găsească valoarea ascunsă a acestuia.

Rupte din context, scenele dintr-un film de acest fel nu pot marca sau influența sufletește, însă atunci când sunt puse cap la cap, alcătuiesc un amalgam plăcut de trăiri la care telespectatorul poate lua parte.

Noi zicem că un film este artistic atunci când ne lasă cu ceva la care să cugetăm (cel mai adesea probleme de natură existențială) și când nu ne uităm la el doar de dragul de a pierde timpul.
Un film artistic nu poate fi vizionat cu „prietenii”, cu bere și popcorn și cu poftă de petrecere. Acesta este cel mai bine văzut și înțeles în tihnă, într-un cadru modest și puțin luminat, care să nu distragă atenția telespectatorului.

[anna21]

Am deschis azi computerul si gasesc thread nou "un film bun nu se poate povesti".
Prima intrebare ce-mi vine in minte "de ce simte Costel nevoia sa deschida acest thread?" Cine a povestit filme aici? S-a criticat agora, a fost laudat "avatar" dar nu au fost povestite (desi daca avatar ar fi fost povestit s-ar fi aflat ca este despre "intruparea" unui salvator venit din cer, deci s-ar fi dibuit poate mesajul real al filmului).
Singurul film care a fost povestit aici a fost Metropolis (desi trei cuvinte sunt foarte departe de a surprinte mesajul unui film ticsit de simboluri).

Asa este? Dar de ce nu a fost postat mesajul tau pe threadul cu filme?
Ce pot spune alti useri dupa tine? Da, Costel, asa este.. Nu, Costel, nu este asa.. Nu poti varia mult acest subiect - posibilitatea povestirii filmelor. Un thread nou chiar nu-si avea rostul!

De fapt, in opinia mea, un crestin NU ARE DE CE SA FIE PREOCUPAT DE FILME. Filmul este si el o hrana spirituala.. Otrava, de obicei.

Dar daca totusi oamenii privesc, macar sa le analizam nu din punct de vedere artistic, ci din perspectiva mesajului pe care-l inghitim fara sa fim constienti de el.. Despre Metropolis eu nu am spus nimic fata de cat as fi putut sa spun. Infim, doar sa vad daca oamenii sunt interesati de intelesul simbolurilor care le vad. Si mai aveam in vedere alte filme demne de "povestit" (cum ar fi avatar, starwars, transformers, matrix.. despre eroi antihristici "salvatori").
Dar ar trebui sa nu povestim, nu?
Doar sa ne lasam purtati de duhul filmului (ca in fiecare lucru este un demon - cum spuneau grecii), sa savuram experienta "artistica" (adica lucrarea mesajului filmului asupra psihicului nostru - cam asta este o experienta artistica: asteptarea de a fi modificat in interior).

[The_Fallen]

Pai sunt generalitati, de ce sa nu posteze?Eu vreau sa stiu daca a vazut cineva "Politist, adjectiv" si ce impresie i-a facut?

[Marius22]

Tema mi se pare potrivita deoarece marea majoritate, cu timp si fara timp, ne uitam la filme.

Filmul este mai intai de toate un produs. Ori, ca orice produs el trebuie sa fie vandabil. Filmele nu se mai fac de mult doar de dragul artei. Prin urmare, pe toate caile si prin toate mijloacele cu putinta, el trebuie gandit in asa masura incat sa aduca bani. Totul este proiectat din aceasta perspectiva. Orice film este purtatorul unui mesaj, pe care il prezinta mai mult sau mai putin diluat. Cred ca putem invata anumite lucruri din filme, prin prisma unor experiente de viata prezentate in acestea.

Cel putin la nivel teoiretic, filmul ar trebui sa fie o incununare a artelor audio-vizuale. O singura fotografie, o singura cantare, sau o singura poveste de viata citita intr-o carte, pot lasa in noi urme adanci. Cu atat mai mult un film care abunda, in imagini, melodii etc. Dar sa nu uitam, viata bate filmul.

[forfota]

Un film bun sau mai slab realizat artistic se poate povesti, de ce nu? Orice se poate povesti.

Citatul gasit de Costel este interesant, dar nu se potriveste in contextul pe care el l-a creat acestui nou topic. Evident ca arta e mai greu de inteles decat un mesaj dintr-un documentar. In documentar mesajul este explicit, asezat in terenul ipotezei, antitezei si concluziei, pe cand un film artistic are alte mijloace - metafora sunetului, a imaginiii, a camerei de filmat , perspectiva cadrelor - cu ajutorul carora transmite un mesaj.

Una peste alta, ideea initiala a topicului este neclara si fara argumente.

In rest, sanatate si bucurii de la Domnul!

[colaps]

În prealabil postat de anna21

Doar sa ne lasam purtati de duhul filmului (ca in fiecare lucru este un demon - cum spuneau grecii), sa savuram experienta "artistica" (adica lucrarea mesajului filmului asupra psihicului nostru - cam asta este o experienta artistica: asteptarea de a fi modificat in interior).

Fiecare lucru poate avea o latură bună și una rea. Depinde de noi să asimilăm doar părțile bune și să le ignorăm pe cele rele.

Noi nu trebuie să punem tot ceea ce vedem la suflet. Asta necesită un discernământ bine format. Spre exemplu, dacă ne uităm la basmul SF Star Wars, să ignorăm părțile rele (extratereștri, evoluționism, „forța”, clonarea etc) și să alegem doar cele bune (triumful binelui asupra răului, relațiile apropiate dintre personaje, umorul). Or fi părțile bune puține, dar măcar mai există în unele filme.

Altele nu au nici o latură bună, cum ar fi Matrix (o învălmășeală de iluzii și realități) sau Avatar (la care nici nu pot să mă uit în totalitate căci mi se pare o prostie imensă, dar am auzit de relația dintre un om și un extraterestru??).

Acum să-mi scuzați analogia de bădăran, dar consider că filmele sunt precum sacii cu cartofi. Depinde de noi să alegem cartofii buni de cei răi și să-i aruncăm doar pe aceștia, în loc să ne descotorosim de întreg sacul, căci s-ar putea să fie totuși unii nestricați de care noi să nu fi știut.

Dacă un film poate învăța ceva pe telespectator, atunci bine, dacă nu, atunci este doar o pierdere de timp. Doar uitați-vă la toate producțiile ce se difuzează la televizor: doar hollywood, explozii, gloanțe, împușcături, kung fu, karate și alte prostii. Te educă într-un fel? Te lasă cu un gust bun după ce le vezi? Sau unul amar și neplăcut ?

Cuvântul cheie aici, ca și în multe alte situații, este discernământ. Fără el nu ne putem uita la un film modern fără să fim influențați în mod negativ, sau mai rău - îndoctrinat. Fără a discerne, s-ar putea să ajungem să credem în minciunile enunțate subtil în multe filme - precum evoluționismul sau prezența extratereștrilor, așa că grijă mare!

[costel]

Ana, am decis sa infiintez un topic pentru ca la cel indicat de tine erau doar propuneri de filme sau cel putin eu asa l-am perceput. Nu vreau sa vorbim despre un anumit film, ci despre film in general.

[anna21]

În prealabil postat de Marius22

Tema mi se pare potrivita deoarece marea majoritate, cu timp si fara timp, ne uitam la filme.

Filmul este mai intai de toate un produs. Ori, ca orice produs el trebuie sa fie vandabil. Filmele nu se mai fac de mult doar de dragul artei. Prin urmare, pe toate caile si prin toate mijloacele cu putinta, el trebuie gandit in asa masura incat sa aduca bani. Totul este proiectat din aceasta perspectiva. Orice film este purtatorul unui mesaj, pe care il prezinta mai mult sau mai putin diluat. Cred ca putem invata anumite lucruri din filme, prin prisma unor experiente de viata prezentate in acestea.

Cel putin la nivel teoiretic, filmul ar trebui sa fie o incununare a artelor audio-vizuale. O singura fotografie, o singura cantare, sau o singura poveste de viata citita intr-o carte, pot lasa in noi urme adanci. Cu atat mai mult un film care abunda, in imagini, melodii etc. Dar sa nu uitam, viata bate filmul.

Principala critica a filmelor actuale este ca sunt comerciale.
Ca daca este de arta.. implicit vizionarea lui este dezirabila.
Asa sa fie?
Cine face arta? Crestinii?

Imi amintesc de perioada studentiei cand am decis ca viata este prea scurta sa citesc/vizionez orice si am inceput sa citesc doar scriitori laureati Nobel si sa vizionez doar filme la cinemateca. Ce dezamagire.
Indiferent cum este ambalat mesajul.. el este acelasi! Acelasi gunoi intotdeauna.
Cumva se scapa din vedere (chiar de catre crestini!) ca traim in perioada postcrestina... Ba si aceea a trecut de mult.. A fost deplin imbratisat nihilismul, iar manisfestarile artistice actuale sunt expresia decaderii si descompunerii morale.

Sa observam ce s-a premiat de curand la Cannes.. Charlotte Gainsbourg in rolul antihristei! Asta este arta? Pai orice telenovela este de preferat!

[anna21]

În prealabil postat de colaps

Fiecare lucru poate avea o latură bună și una rea. Depinde de noi să asimilăm doar părțile bune și să le ignorăm pe cele rele.

Noi nu trebuie să punem tot ceea ce vedem la suflet. Asta necesită un discernământ bine format. Spre exemplu, dacă ne uităm la basmul SF Star Wars, să ignorăm părțile rele (extratereștri, evoluționism, �forța�, clonarea etc) și să alegem doar cele bune (triumful binelui asupra răului, relațiile apropiate dintre personaje, umorul). Or fi părțile bune puține, dar măcar mai există în unele filme.

Altele nu au nici o latură bună, cum ar fi Matrix (o învălmășeală de iluzii și realități) sau Avatar (la care nici nu pot să mă uit în totalitate căci mi se pare o prostie imensă, dar am auzit de relația dintre un om și un extraterestru??).

Acum să-mi scuzați analogia de bădăran, dar consider că filmele sunt precum sacii cu cartofi. Depinde de noi să alegem cartofii buni de cei răi și să-i aruncăm doar pe aceștia, în loc să ne descotorosim de întreg sacul, căci s-ar putea să fie totuși unii nestricați de care noi să nu fi știut.

Dacă un film poate învăța ceva pe telespectator, atunci bine, dacă nu, atunci este doar o pierdere de timp. Doar uitați-vă la toate producțiile ce se difuzează la televizor: doar hollywood, explozii, gloanțe, împușcături, kung fu, karate și alte prostii. Te educă într-un fel? Te lasă cu un gust bun după ce le vezi? Sau unul amar și neplăcut ?

Cuvântul cheie aici, ca și în multe alte situații, este discernământ. Fără el nu ne putem uita la un film modern fără să fim influențați în mod negativ, sau mai rău - îndoctrinat. Fără a discerne, s-ar putea să ajungem să credem în minciunile enunțate subtil în multe filme - precum evoluționismul sau prezența extratereștrilor, așa că grijă mare!

Colaps, inca nu am, ajuns sa fim fortati sa privim televizorul..

O facem de bunavoie.. Deci?
Bunicii mei nu faceau aceasta, este o practica relativ noua si totusi ore intregi zilnic inghitim informatii (netrecute prin filtrul gandirii , ca intr-o stare hipnotica - cititi-l pe Virgiliu Gheorghe sa aflati detalii). Cum s-a intamplat aceasta?

Nu exista filme bune-proaste, filme utile sau ne-utile!
Ci doar pierdere de vreme, risipirea timpului de mantuire!