A divorta sau a nu divorta?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de o copila

Domnule passant Zaharia, daca am o problema cu supunerea fata de sotul meu, da, vreau sa o rezolv. Dar mai intai trebuie sa inteleg unde este problema. De-aia insist atat de mult si poate ai impresia ca vorbesti la luna. Spune-mi te rog, esti casatorit? Si daca da, cum se manifesta in familia ta supunerea sotiei?
LA mine la servici, DA, cand seful lipseste avem alt sef. Nu incerc sa transpun in familie ceea ce vad la servici, doar am vrut sa-ti raspund. Deci, sotul meu este genul de om pe care nu il intereseaza nimic! Adica, nu il intereseaza daca mai avem bani de cheltuiala, daca s-a platit factura de....., daca dulapul scartaie si trebuie uns, daca...daca. Eu trebuie sa observ toate acestea si sa il sesizez. Ceea ce nu ii place. Si atunci, spune-mi te rog, prin ce se manifesta el ca si cap de familie? Prin faptul ca poarta pantaloni? IN conceptia mea, un sot trebuie sa se ocupe de organizarea casei, iar femeia de gospodarie. Ce bine este atunci cand doi soti se sfatuiesc..."uite, ce zici acum sa luam asta, luna viitoare luam asta sau strangem bani sa ne luam asta..." Atata timp cat el se ocupa doar de ...el, iar eu trebuie s ama gandesc la toate, intrucat sunt si eu om, mai dau rateuri si ma satur. De exemplu eu trebuie sa stiu ca in august trebuie sa platim curentul, dar trebuie sa cumparam si vaccin la copil, trebuie sa platim si rata cutare. Nu ne mai ajung bani sa cumparam un covor in dormitor, o sa incercam in septembrie, dar atunci va trebui sa achitam asigurarea la masina.... El....."a, luna asta sa imi achit abonamentul la sala, mi-as lua si niste adidasi". Spune-mi te rog, nu ti se pare normal ca eu sa preiau asupra mea pentru a nu intra in colaps...financiar?

Eu doar imi spun parerea si si chiar daca ti s-ar parea ca te critic si aceasta face parte din parerea mea . Nu fac niciodata greseala de a accepta totul oricum numai de a ma pune bine cu tine si a da bine pe forum . Aceasta atitudine are un nume precis si nu este genul meu sa fac astfel . Genul meu este genul masculin, clar, hotarit, cu tarie si direct pe fata .
Asa am fost si pe perioada cit am fost casatorit , 12 ani. Am fost si am ramas un traditionalist si un ancorat in D.zeu .

Doresc sa ma retrag din aceasta discutie deoarece numai aparent raportarea noastra la dumnezeire este o realitate . Explicatiile si justificarile tale nu au o baza sau o referire la dumnezeire , la poruncile si indatoririle ortodoxului doritor de viata duhovniceasca . Explicatiile , dorintele si justificarile tale au caracter eminamente social ori aceasta atitudine te si ne departeaza de dumnezeu deschizind calea spre pacat pe care il savirsim aproape inconstient binecuvintindu-ne singuri si indreptatindu-ne ca de, trebuie sa facem ceva sau sa faca cineva , si daca nu noi atunci cine ? Nu asa este viata in duh . Viata in duh se traieste implinindu-ti toate indatoririle care tin de tine , rugindu-te neincetat si apoi cind vezi ca se poate produce un rau intervi si previ cu inima buna si nu revendicativ sau asteptind sa fi apreciata sau indreptatita .
Eu nu doresc sa vorbim din punct de vedere social cine este si ce vrea sa fie familia . Interesul meu este sa vorbesc despre familia crestina . Morala duhovniceasca este cea mai inalta forma de morala. Felul tau de a pune problema in discutie , modul in care iti cauti indreptatirile pt. actiunile tale , modul in care formulezi acuzele la adresa sotului tradeaza imbratisarea punctului de vedere socialmoral.D.zeu este doar steagul fluturat din cind in cind. In cazul acesta , dupa o serie de idei care aparent se inlantuiesc logic , dupa o perioada de chin in care ti se va parea ca tu ai facut totul iar celalat nici macar nu este atent dara-mi-te interesat va urma ruptuta . Ruptura pe care si-a puso in sarcina ispititorul imediat de la incheierea slujbei cununiei .
Desfacerea casatoriei o accepta si o binecuvinteaza D.zeu doar in cazul adulterului dar si atunci cind il prinzi in fapt si poti dovedi clar, fara dubiu lucrul acesta si nu pe presupuneri. In acest caz D.zeu nu il va prigoni pe cel care cere divortul. Restul motivelor sunt lumesti, nefondate si neacceptate de divinitate iar pe cel care cere divortul in acest caz , atit pe el cit si pe urmasii lui ii va prigoni atit de mult cit va voi El. Aceasta deoarece se va face vinovat de desfrinarea lui si a celuilalt pe care il impinge la asta, ori desfrinarea alaturi de necredinta si de omucidere este cel mai urit pacat de D.zeu, transcendent peste generatii si greu pedepsit .

Daca voiesti sa accepti punctul de vedere duhovnicesc in rezolvarea problemelor tale , sa ti-l impropriezi si sa incepi de astazi sa duci viata in duh si adevar renuntind la lumea lume si la toate considerentele sale lumesti (morale, sociale, psihologice, culturale, umaniste , etc, etc) bine iti va fi tie , daca nu eu ma opresc aici deoarece daca am continua asa vorbim unul cu altul precum 2 surzi, de pe puncte si din interese diferite, ori asta nu ne este de nici un folos !

[carmina]

Pentru a smeri chiar şi pe cei ce nu ar voi să facă lucrul acesta, Dumnezeu a rânduit ca aproapele să ne cunoască rănile chiar mai bine decât noi înşine; de aceea e de trebuinţă să mulţumim lui Dumnezeu şi aproapelui iar nu nouă înşine, pentru că ne-am însănătoşit.
(Sfântul Ioan Scărarul)

În prealabil postat de zaharia_2009

Eu doar imi spun parerea si si chiar daca ti s-ar parea ca te critic si aceasta face parte din parerea mea . Nu fac niciodata greseala de a accepta totul oricum numai de a ma pune bine cu tine si a da bine pe forum . Aceasta atitudine are un nume precis si nu este genul meu sa fac astfel . Genul meu este genul masculin, clar, hotarit, cu tarie si direct pe fata .
Asa am fost si pe perioada cit am fost casatorit , 12 ani. Am fost si am ramas un traditionalist si un ancorat in D.zeu .

Doresc sa ma retrag din aceasta discutie deoarece numai aparent raportarea noastra la dumnezeire este o realitate . Explicatiile si justificarile tale nu au o baza sau o referire la dumnezeire , la poruncile si indatoririle ortodoxului doritor de viata duhovniceasca . Explicatiile , dorintele si justificarile tale au caracter eminamente social ori aceasta atitudine te si ne departeaza de dumnezeu deschizind calea spre pacat pe care il savirsim aproape inconstient binecuvintindu-ne singuri si indreptatindu-ne ca de, trebuie sa facem ceva sau sa faca cineva , si daca nu noi atunci cine ? Nu asa este viata in duh . Viata in duh se traieste implinindu-ti toate indatoririle care tin de tine , rugindu-te neincetat si apoi cind vezi ca se poate produce un rau intervi si previ cu inima buna si nu revendicativ sau asteptind sa fi apreciata sau indreptatita .
Eu nu doresc sa vorbim din punct de vedere social cine este si ce vrea sa fie familia . Interesul meu este sa vorbesc despre familia crestina . Morala duhovniceasca este cea mai inalta forma de morala. Felul tau de a pune problema in discutie , modul in care iti cauti indreptatirile pt. actiunile tale , modul in care formulezi acuzele la adresa sotului tradeaza imbratisarea punctului de vedere socialmoral.D.zeu este doar steagul fluturat din cind in cind. In cazul acesta , dupa o serie de idei care aparent se inlantuiesc logic , dupa o perioada de chin in care ti se va parea ca tu ai facut totul iar celalat nici macar nu este atent dara-mi-te interesat va urma ruptuta . Ruptura pe care si-a puso in sarcina ispititorul imediat de la incheierea slujbei cununiei .
Desfacerea casatoriei o accepta si o binecuvinteaza D.zeu doar in cazul adulterului dar si atunci cind il prinzi in fapt si poti dovedi clar, fara dubiu lucrul acesta si nu pe presupuneri. In acest caz D.zeu nu il va prigoni pe cel care cere divortul. Restul motivelor sunt lumesti, nefondate si neacceptate de divinitate iar pe cel care cere divortul in acest caz , atit pe el cit si pe urmasii lui ii va prigoni atit de mult cit va voi El. Aceasta deoarece se va face vinovat de desfrinarea lui si a celuilalt pe care il impinge la asta, ori desfrinarea alaturi de necredinta si de omucidere este cel mai urit pacat de D.zeu, transcendent peste generatii si greu pedepsit .

Daca voiesti sa accepti punctul de vedere duhovnicesc in rezolvarea problemelor tale , sa ti-l impropriezi si sa incepi de astazi sa duci viata in duh si adevar renuntind la lumea lume si la toate considerentele sale lumesti (morale, sociale, psihologice, culturale, umaniste , etc, etc) bine iti va fi tie , daca nu eu ma opresc aici deoarece daca am continua asa vorbim unul cu altul precum 2 surzi, de pe puncte si din interese diferite, ori asta nu ne este de nici un folos !

Zaharia_2009, imi cer iertare ca intru in vorba, cum se zice...! Subiectul aflat in discutie este deosebit de important si ar trebui urmarit de toti tinerii casatoriti care-si doresc o viata de familie buna. Sfaturile tale sunt singurele care pot da solutii salvatoare familiilor incercate, respectiv celei care este in discutie. Majoritatea celor care au scris au venit cu sfaturi bune si demne de urmat. Numai cu Dumnezeu ca aliat putem rezolva orice problema. Eu stiu pt ca am trecut prin astfel de probleme si le-am rezolvat urmand sfaturi identice celor date de tine. Dar, Zaharia, ai atata dreptate... dar esti atat aspru ! Esti dur si din vorbele tale nu razbate nici un pic de dragoste. Zici atat de bine dar fara blandete... Medicamentul tau este miraculos insa prea amar, pare imposibil de amar. Esti asa de suparat, Doamne, asa de trist si suparat! Sfaturile tale sunt salvarea familiilor ratacite dar spuse cu atata raceala par a fi greu de urmat... Zaharia, te rog iarta-mi interventia. Nu am spus nimic cu rautate si nu te critic.

[anna21]

Draga copila, sunt convinsa ca tu intelegi foarte bine sfaturile date de fratele Zaharia. Doar ca nu vrei sa le aplici pentru ca o tii pe-a ta ca sotul "trebuie" sa se comporte in anumit fel.
Aici este surpriza: NU ai cum sa-l faci sa se comporte cum vrei tu.
Adica daca ai pretentii, de la tine trebuie sa le ai, nu de la altii.

O sotie crestina trebuie sa fie supusa si atat. Pentru Dumnezeu, o faci.. este respectarea unei porunci.
Acum, ca el nu este capabil sa se comporte ca un cap al familiei.. ii vei facilita tu rolul.

Lucrurile se schimba in timp, calmeaza-te, stai deoparte si observa.
Si in familia mea am trecut prin tot felul de etape. Mersul la sala? Sotul meu venea la 6 sau 6:30 pm de la lucru, mergea la sala si apoi manca si se culca.. uneori nici nu schimbam trei cuvinte. Dar nu i-am spus nimic niciodata.. nici de ce mergi, nici ce-ar fi sa speli si tu o farfurie sau sa faci o tema cu copilul.. nimic.
Si iata, a trecut asta.. acum nu mai merge la sala, vine acasa si se joaca cu copii! Daca as fi facut scandal ca eu "vreau", poate ca lucrurile se agravau, nu stiu.
Dar probabil ca o sa apara altceva in zare sa ne fie subiect de nemultumire.. astfel de lucruri vin intotdeauna.

Eu inteleg ca asta inseamna sa te supui: sa nu comentezi, sa nu critici, sa nu te revolti.
Este mai degraba o atitudine decat a face ceva concret.

[Pandion]

În prealabil postat de anna21

O sotie crestina trebuie sa fie supusa si atat.

Nu chiar, o sotie trebuie sa fie supusa sotului atata timp cat acesta se supune lui Cristos.

[Pandion]

Dalia, imi pare tare rau sa aud ca ai trecut prin atatea necazuri cu sotul tau, nimeni nu ar trebui sa indure asa ceva, dar bine ca s-au terminat si viata ta arata altfel acum.

[anna21]

În prealabil postat de Pandion

Nu chiar, o sotie trebuie sa fie supusa sotului atata timp cat acesta se supune lui Cristos.

Gresit.
Supunerea nu este conditionata de supunerea sotului fata de Hristos.
(limita ascultarii este incalcarea poruncilor lui Dumnezeu, nu credinciosia sotului)

"Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială." (I Petru, cap 3)

[heaven]

În prealabil postat de anna21

Gresit.
Supunerea nu este conditionata de supunerea sotului fata de Hristos.
(limita ascultarii este incalcarea poruncilor lui Dumnezeu, nu credinciosia sotului)

"Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială." (I Petru, cap 3)

Vezi ca unele femei s-au supus intr-atat sotului incat au sfarsit de mana lui,iar copiii au ramas cu sechele pe viata!

[andreicozia]

În prealabil postat de heaven

Vezi ca unele femei s-au supus intr-atat sotului incat au sfarsit de mana lui,iar copiii au ramas cu sechele pe viata!

Tu chiar crezi ce spune Irina?
Ea se "supune" cu un scrisnit de dinti de probabil isi lasa sotul fara rasuflare, far cuvinte, asa cum a mentionat de multe ori...dupa care vine si vezi unde-si varsa veninul acumulat :))))

[CalmDown]

În prealabil postat de heaven

Vezi ca unele femei s-au supus intr-atat sotului incat au sfarsit de mana lui,iar copiii au ramas cu sechele pe viata!

Fiți drăguță și rămâneți în cadrul dezbaterii. În cazul de față, doamna nu ne-a mărturisit că soțul ar fi capabil de violențe fizice "încât să sfârșească de mâna lui".
Mă scuzați, nu vreau să vă supăr, fiindcă cred că ce ați postat a fost doar o intervenție sinceră de îngrijorare din partea dvs. (Însă, feminismul gratuit nu face bine nici măcar femeilor!)