Poezii preferate...

[penticostalulmantuibil]

M-auzi cum cant - si totusi
Nimic nu-mi spui, ci stai,
De ce nu ma mai mustri
Cum mai demult faceai?

Ma vezi cum fac, - si totusi
Ma lasi sa fac asa,
De ce nu ma mai mustri
Cum ma-ndreptai candva?

Ma stii cum merg, - si totusi
Ma lasi sa merg cum vreu,
De ce nu ma mai mustri
Ci stai si taci mereu?

M-asculti cum spun, - si totusi
Ma lasi cum vreau sa zic,
De ce nu ma mai mustri
Si nu-mi mai spui nimic?

- O, trufasa mea fire
Cum mi Te-a-ndepartat
O, duhul meu cel mandru
Ce nu-i placea mustrat!

- Azi taci - dar gol si vested
E-ntregul meu hotar
Si searbada-i cantarea
Si truda-i fara har.

Cu inima zdrobita
Nimic nu-ti cer asa
Isuse, ca mustrarea
Ce ma-ndrepta candva.

[Tia]

[COLOR=#993333]Savarsirea Cuvioasei Maria Egipteanca[/COLOR]

[COLOR=#993333] de Sfantul Ioan Iacob[/COLOR]
[COLOR=#993333] [/COLOR]
[COLOR=#993333] In vremea noptii langa apa
In lunca Sfantului Iordan
Asteapta cautand in zare
Un pustnic Calamonitean.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Ce ai batranule Parinte,
De esti asa nerabdator
Si tot privesti in “ceea parte”
Cu ochiul tau iscoditor?[/COLOR]

[COLOR=#993333] Ai pus vreo undita in apa
Si n-o gasesti la locul ei
Sau la loc mai bun de pescuire
De ceea parte poate vrei?[/COLOR]

[COLOR=#993333] Dar asta nu se face noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Si-i lucru de mirare Avvo,
Ca-ti vine dor a pescui![/COLOR]

[COLOR=#993333] Asa s-ar fi mirat oricine
Vazandu-l pe batran sezand
La miezul noptii langa apa
(Pescar pe el l-ar fi crezand).[/COLOR]

[COLOR=#993333] Dar dupa cum se vede treaba
Nu-i este lui de pescuit
De sta asa in nemiscare,
Rugandu-se necontenit.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Privind mai bine, vom cunoaste
Ca este “Pustnicul Zosima”,
El poarta mantie in spate,
La piept: Epitrahil si schima.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Un vas bisericesc in mana,
El tine prea cuviincios
Avand dumnezeiescul Sange
Cu Sfantul Trup al lui Hristos.[/COLOR]

[COLOR=#993333] In vremea asta el asteapta
Din ceea parte de Iordan,
Sa vie spre impartasire
“Sihastra de neam Egiptean”.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Un an de zile se-mplinise
De cand s-a inteles cu ea
S-aduca “Sfintele” Batranul
Si-acuma ea intarzia![/COLOR]

[COLOR=#993333] In mintea lui i se strecoara
O banuiala cu fior:
“Dar poate nu mai sunt eu vrednic
Sa vad acum acel "![/COLOR]

[COLOR=#993333] Si daca vine ce voi face?
[/COLOR][COLOR=#993333] De luntre nu m-am ingrijit”!
Acestea cugetand Batranul
Un plans amar l-a napadit.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Dar numai iata ca zareste
Pe Sfanta pustnica venind
Deasupra apei (ca pe gheata)
Mirat o vede el pasind.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Pe trupul ei parlit de soare
Si ca o scandura uscat
Ea poarta doar o zdreanta veche
Pe care Pustnicul i-a dat.[/COLOR]

[COLOR=#993333] In ziua cand era sa moara
Atuncea s-a impartasit
Si pentru asta pe Zosima
Mai inainte l-a vestit.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Caci vrand sa moara nestiuta
I-a zis sa vie la un an
S-o afle ca mai inanite
De ceea parte de Iordan.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Cu multa nerabdare Avva
In anul urmator venind
Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Iar in nisip era scrisoare
Cu ziua savarsirii ei:
Ca-i este numele “Maria”
S-o-ngroape dupa obicei.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Cantandu-i cele cuvenite
Sedea Batranul cugetand,
Ca nu avea nici o unealta
Sa-i faca groapa in pamant![/COLOR]

[COLOR=#993333] Dar, O! [/COLOR][COLOR=#993333]Minune prea slavita!
Venind un leu infricosat,
Cu ghearele scobind indata,
Mormantul Sfintei a sapat![/COLOR]

[COLOR=#993333] Apoi plecandu-se cucernic
In pace el s-a departat
Iar pustnicul cu multe lacrimi
Cinstitul trup a ingropat![/COLOR]
[COLOR=#993333] [/COLOR]

,,Afara-i vant si-i gol ulciorul.
- Hangiu smintit, da fuga iar !
Vreau vin ca zarea si ca dorul
Si cum e jalea de amar.

El insa-mi toarna in nestire
Un vin adanc cu umbre lungi.
- Bea ! Dulce-i ca o amintire
Pe care-o chemi cand o alungi.

Ulcioru-i gol si-afara vantul...
- Hangiu smintit, da fuga iar !
Vreau vin ca bezna, ca mormantul
Si cum e moartea de amar.

Hangiul insa-mi pune-n fata
Un vin insangerat de vremi.
- Bea ! Este dulce ca o viata
Pe care-o ierti cand o blestemi."

[Tia]

SAVARSIREA CUVIOASEI MARIA EGIPTEANCA
DE SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL

In vremea noptii langa apa
In lunca Sfantului Iordan
Asteapta cautand in zare
Un pustnic Calamonitean.
Ce ai batranule Parinte,
De esti asa nerabdator
Si tot privesti in “ceea parte”
Cu ochiul tau iscoditor?
Ai pus vreo undita in apa
Si n-o gasesti la locul ei
Sau la loc mai bun de pescuire
De ceea parte poate vrei?
Dar asta nu se face noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Si-i lucru de mirare Avvo,
Ca-ti vine dor a pescui!
Asa s-ar fi mirat oricine
Vazandu-l pe batran sezand
La miezul noptii langa apa
(Pescar pe el l-ar fi crezand).
Dar dupa cum se vede treaba
Nu-i este lui de pescuit
De sta asa in nemiscare,
Rugandu-se necontenit.
Privind mai bine, vom cunoaste
Ca este “Pustnicul Zosima”,
El poarta mantie in spate,
La piept: Epitrahil si schima.
Un vas bisericesc in mana,
El tine prea cuviincios
Avand dumnezeiescul Sange
Cu Sfantul Trup al lui Hristos.
In vremea asta el asteapta
Din ceea parte de Iordan,
Sa vie spre impartasire
“Sihastra de neam Egiptean”.
Un an de zile se-mplinise
De cand s-a inteles cu ea
S-aduca “Sfintele” Batranul
Si-acuma ea intarzia!
In mintea lui i se strecoara
O banuiala cu fior:
“Dar poate nu mai sunt eu vrednic
Sa vad acum acel <>!
Si daca vine ce voi face?
De luntre nu m-am ingrijit”!
Acestea cugetand Batranul
Un plans amar l-a napadit.
Dar numai iata ca zareste
Pe Sfanta pustnica venind
Deasupra apei (ca pe gheata)
Mirat o vede el pasind.
Pe trupul ei parlit de soare
Si ca o scandura uscat
Ea poarta doar o zdreanta veche
Pe care Pustnicul i-a dat.
In ziua cand era sa moara
Atuncea s-a impartasit
Si pentru asta pe Zosima
Mai inainte l-a vestit.
Caci vrand sa moara nestiuta
I-a zis sa vie la un an
S-o afle ca mai inanite
De ceea parte de Iordan.
Cu multa nerabdare Avva
In anul urmator venind
Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.
Iar in nisip era scrisoare
Cu ziua savarsirii ei:
Ca-i este numele “Maria”
S-o-ngroape dupa obicei.
Cantandu-i cele cuvenite
Sedea Batranul cugetand,
Ca nu avea nici o unealta
Sa-i faca groapa in pamant!
Dar, O! Minune prea slavita!
Venind un leu infricosat,
Cu ghearele scobind indata,
Mormantul Sfintei a sapat!
Apoi plecandu-se cucernic
In pace el s-a departat
Iar pustnicul cu multe lacrimi

[LapetiteMoc]

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii!

De-a v-ati ascuns...



Dragii mei, o sa ma joc odataCu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.


Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.

Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.
E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos[
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.
Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.

Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.

Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi[
Si pentru mancare.

Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.

În prealabil postat de Tia

SAVARSIREA CUVIOASEI MARIA EGIPTEANCA
DE SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL

Iar pustnicul cu multe lacrimi

Iar pustnicul cu multe lacrimi......ce? continuarea te rugam!
e foarte frumoasa poezia, vreau sa aflu si finalul.

[cuvant]

În prealabil postat de Anytza

Iar pustnicul cu multe lacrimi......ce? continuarea te rugam!
e foarte frumoasa poezia, vreau sa aflu si finalul.

Apoi plecandu-se cucernic
In pace el s-a departat
Iar pustnicul cu multe lacrimi
Cinstitul trup a ingropat!

[Tia]

În prealabil postat de Anytza

Iar pustnicul cu multe lacrimi......ce? continuarea te rugam!
e foarte frumoasa poezia, vreau sa aflu si finalul.

OOOps, scuze, cred ca am sters din greseala, dar multumesc salvatorului

[cuvant]

În prealabil postat de Tia

OOOps, scuze, cred ca am sters din greseala, dar multumesc salvatorului

Doamne ajuta Tia..sunt foarte frumoase poeziile.