Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de heaven

Vad ca tu centrezi,tu dai cu capul pe aici...nu te-ai plictisit sa vorbesti singur?

Vă place fotbalul?
Vă mulţumesc pentru postare. Chiar mă întrebam dacă nu cumva munca mea este în zadar şi îmi puneam problema exact cum aţi pus-o dvs. dar nu în termeni sportivi ci duhovniceşti: nu cumva e o mândrie să scriu doar ca să mă aflu în treabă fără a fi de folos cuiva? Nu cumva vorbesc despre Duhul Sfânt şi nimeni nu ia aminte şi atunci vorbesc în deşert despre Domnul şi-L întristez pe Duhul Sfânt? Faptul că dvs aţi scris despre postările noastre şi alţii v-au răspuns la postare iar alţii mi-au scris în mesageria privată mulţumindu-mi m-a bucurat şi m-a încurajat că este totuşi de folos. Şi de aceea iar vă mulţumesc şi dvs. şi lor.

În prealabil postat de heaven

Informat la copy-paste...da,este si asta o treaba.
Intr-adevar multi nu ar putea aduce un plus de valoare la asa ceva probabil din lipsa de timp si plictiseala,pentru ca nu poti avea un dialog real cu o astfel de persoana,traiesti cu senzatia ca iti da raspuns nu un om,ci un robotel care stie sa raspunda doar cu citate interminabile,care de multe ori sunt si pe langa subiect.
Dar,daca voua va este de folos...ma bucur sa aud asta!
As fi curioasa,chiar,sa citesc cu ce concluzii ati ramas din postarile lui,un mic rezumat asa ca pentru oameni lenesi si plictisiti ca mine care n-au rabdare sa citeasca toate postarile astea kilometrice in amanunt.Saru'manaaa!

Despre metoda citării v-am mai răspuns la o postare şi v-am explicat că la noi la ortodocşi nu este importantă părerea personală căzută ci experienţa de 7500 de ani a Bisericii şi mai ales insuflarea Duhului Sfânt care se găseşte în scrierile sfinte. De aceea citez.
Lungimea lor este datorată necesităţii de nuanţare pentru cei interesaţi de adevăr. De aceea postările mele nu se adresează la cei interesaţi doar de o distracţie cu mască de adevăr cum e cazul celor plictisiţi.
Dacă aţi avea oleacă de dor după adevăr aţi cerceta postările măcar la începutul lor şi aţi vedea că la fiecare subiect am explicat legătura cu medicina chiar din start.
De exemplu studiul istoriei ereziilor cu efectele lor arată manifestările vicioase ale credinţelor greşite din care izvorăsc tipuri de medicină specifică lor (fiecare erezie propune un model de „sănătate” iar adepţii lor propun un fel de „medicină” care duce la „sănătatea” dorită de ei).
Tot o medicină specifică unei erezii este şi bioenergia (după cum vom arăta la capitolul respectiv căci bioterapia este „medicina” politeistă extrem orientală care a dus la catastrofa şi mizeriile vieţuirii hinduse, acea „sănătate” dorită cu atâta sete de dezorientaţii New Age).
„Sănătăţile” eretice prin „medicinile” lor duc la îmbolnăvirea morală şi trupească, la moarte sufletească şi până la urmă la asasinate şi sinucideri.
Ce catastrofă este o minte întunecată de minciună!
Ce patologie personală şi socială aduce ea se vede tocmai în postările de acum.
Vom vedea în curând cum adepţii bioenergiei nu se vor mai mulţumi doar cu o reclamă de atracţie care să arate cât de bine fac ei ci vor porni o prigoană şi în final asasinate la adresa ortodocşilor, fiind mânaţi de aceleaşi duhuri ucigaşe ca şi premergătorii lor: idolatrii, ereticii şi schismaticii.
Senzaţia cu roboţelul o am şi eu însumi ca o durere, că nu primesc întrebări personale din dragoste pentru adevăr pentru a putea răspunde personal deci cu dragoste. Aşadar nu am ce face şi trebuie să tratez un aşa subiect general cu o abordare specifică, imparţială, ştiinţifică deci oarecum robotică, deşi eu pun multă inimă în cele ce le fac, uneori poate chiar periculos de multă.
Dar sunt gata să vorbesc cu dvs omeneşte dacă lăsaţi stilul ironic care nu vă face cinste ci vă prezintă drept un superficial. Dacă vorbiţi aşadar omeneşte şi nu ostăşeşte cred că ne vom înţelege foarte bine şi veţi primi ca răspuns postări personale adică de dragoste omenească. Iar, dacă doriţi, aştept şi mesaje private şi vă pot da şi nr. meu de telefon. E greu însă atunci când vă citesc şi alţii postările să faceţi abstracţie de ei deoarece aveţi tendinţa apologetică de a vă apăra opinia indiferent de evidenţa adevărului şi iată că din start se zideşte relaţia pe temelia conflictului.
Citatele pe care le aduc, din fericire, unele le găsesc pe i-net şi trebuie să muncesc doar cu selecţia şi corectura. Să ştiţi însă că ia ceva timp.
Multe însă sunt nevoit să le copiez din cărţi şi asta noaptea după ce termin pacienţii zilei. Este dificil, dar dvs. nu puteţi înţelege aceasta deoarece nu vă place să vă osteniţi pentru adevăr şi lucrul neexperimentat prin propria osteneală nu poate fi înţeles.
Dar iar e adevărat că fiind o ascultare dată de duhovnic şi pentru că iubesc lucrul în via lui Hristos eu primesc putere şi de la rugăciunile părintelui meu şi din dragoste, căci lucrul făcut cu dragoste nu osteneşte.
Însă dacă nu ar fi cititori aş lăsa lucrul pe terenul medicinii şi m-aş apuca de scris la o carte despre viaţa bătrânului meu care a răbdat 52 de ani de paralizie şi m-a învăţat să fiu creştin şi să iubesc.

http://www.lacasuriortodoxe.com/article-33282916.html

Însă nu cred că lungimea citatelor vă împiedică să răspundeţi. Topcat nu s-a lăsat de combătut când i-am răspuns pe lung.
A fost făcut knockout de o întrebare scurtă: „poate demonstra că există minte?”.
Cred mai degrabă că, la fel ca şi topcat, nu aveţi argumente deoarece interes pentru postările noastre aveţi şi râvnă de a combate la fel după cum se citeşte printre rândurile postării de mai sus.
Însă aveţi grijă, luaţi aminte, ce vă spun mai jos n-o să aflaţi la guruşii şi guriţele dvs.
Plictiseala este un duh demonic numit dracul acediei iar în psaltire este numit Ps.90:6. "molima ce bântuie întru amiază"
Pentru că atunci când soarele Hristos luminează cu strălucirea Sa (prin cuvintele Adevărului ca într-o amiază arzătoare de patimi) această molimă asupreşte sufletul şi nu-l lasă să fie atent şi-l face să pună mâna la ochi şi să strige: "ah şi soarele acesta… mă orbeşte! De ce l-o fi făcut Dumnezeu aşa de strălucitor". Şi aşa molima plictiselii omoară sufletul (ce nu are răbdare) făcându-l ca să nu mai dorească însetat lumina şi să nu mai caute adevărul ci să fugă spre distracţie (=împrăştiere).
E acelaşi demon care i-a pus pe gadareni (ce nu voiau adevărul) să zică:
Matei 8:34 "Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. "
Tot el e diavolul care stăpânea pe închinătorii la idoli (ei comunicau cu aceleaşi duhuri ca şi cei care fac azi bioenergie şi ca şi adepţii lor).
Fapt.17:18. Iar unii dintre filozofii epicurei şi stoici discutau cu el, şi unii ziceau: Ce voieşte, oare, să ne spună acest semănător de cuvinte? Iar alţii ziceau: Se pare că este vestitor de dumnezei străini, fiindcă binevesteşte pe Iisus şi Învierea.
Fapt.17:19. Şi luându-l cu ei, l-au dus în Areopag, zicând: Putem să cunoaştem şi noi ce este această învăţătură nouă, grăită de tine?
Fapt.17:20. Căci tu aduci la auzul nostru lucruri străine. Voim deci să ştim ce vor să fie acestea.
Fapt.17:21. Toţi atenienii şi străinii, care locuiau acolo, nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou. [la fel doresc cei ce cred în New Age al cărui simbol este tocmai curcubeul adică rainbow]
Fapt.17:22. Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi.
[…]
Fapt.17:30. Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască,
Fapt.17:31. Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi.
Fapt.17:32. Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi altădată.
Fapt.17:33. Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor.
Fapt.17:34. Iar unii bărbaţi, alipindu-se de el, au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris, şi alţii împreună cu ei.”
Aşadar pentru unii ca aceştia, creştini dornici de adevăr, aducem noi cuvintele sfinţilor ca să se lipească de ei.
Cei din ceata idolatrilor vor să audă cuvinte noi gen Qi, Ki, Kundalini, energii subtile, corpuri spirituale etc. Iar când aud de judecată, dreptate, pocăinţă, învierea morţilor râd sau se plictisesc… spre paguba lor.
Cine doreşte să afle adevărul, adică să biruie neştiinţa duhovnicească (trei uriaşi ucid sufletul uitarea, neştiinţa şi nesimţirea după cum spun Sfinţiii Părinţi) şi deci doreşte să scape de la moartea prin minciună trebuie să lupte cu acest duh al plictiselii şi să caute cu multe osteneli pe Hristos.
De aceea şi bioenergia se foloseşte de plictiseală ca de o momeală pentru a pescui fraieri promiţând un mijloc de însănătoşire comodă, rapidă dar falsă şi dezastroasă.
Mântuirea şi deci însănătoşirea autentică se face însă cu mult sfat şi multă durere.
De aceea nici postările nu le fac în stil modern, New Age, click şi gata pentru că au ca destinatar nu oamenii ce se lasă în dorinţa distractivului, "sănătatea" de moment a glumei, ci pe cei care doresc cu orice preţ sănătatea veşnică adică Adevărul chiar cu preţul efortului de a se lupta oleacă şi cu duhul plictiselii. Aceştia se pot numi cu adevărat… Ortodocşi.
Vă aştept la un dialog constructiv, cu durere şi dragoste,
Alexandru.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Pentru a se confirma cele pe care le-am scris lui Heaven mai sus vă recomand să vedeţi filmul la care trimite subtextul semnăturii lui Heaven, acolo se spune nici mai mult nici mai puţin că se vrea o nouă eră cu un ghiveci din toate religiile având ca mamă pământul şi ca rai tot pământul. Şi că trebuie să fim ostaşi ai curcubeului ca să milităm pentru aceasta. Deci o mică chemare la înrolare. Bazele Nato se construiesc doar înainte de război.
Filmuleţul e o mică bază New Age.
Curcubeul este pentru New Age ceea ce este Sfânta Cruce pentru Ortodocşi.
Este clar de unde provine plictiseala ostăşească a lui Heaven. Cât şi la ce fel de Heaven pământesc visează.
Back to the rainbow... http://www.youtube.com/watch?v=utBkbJIYMy8

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Papatrei

Ca un mic exemplu așa zisul „sfânt” Toma de Aquino (n. aprox. 1225, Aquino, Italia, d. 7 martie 1274, Fossanova) autorul teologiei scolastice a decretat nici mai mult nici mai puțin că ereticii trebuie arși pe rug, adică exact ce făcea și Nero cu creștinii, de unde se vede că se închinau amândoi la aceiași dumnezei creatură primul la papii idoli ultimul la zeii idolii. Arsul pe rug a fost aplicat cu zel timp de sute de ani în apus.
Celebrii prin sadism, otrăvuri, desfrânări peste fire au fost familiile Borgia și Medici care au avut și ei papalitatea la activ, dar nu-și mai ascundeau ca primii papi eretici amantele și copiii ci îi afișau și promovau în funcție inclusiv de papi.
Ca să vedem ce înseamnă medicina papistă să luăm de pildă pe papa Inocențiu al VIII-lea mort în 1492, în pofida unei sănătăți șubrede a avut 7 copii din flori. Când a început să se simtă rău medicii săi i-au recomandat lapte de mamă om. Când au văzut că se simte mai rău primul medic al papei (evreu) i-a recomandat sânge de om. Au omorât ritual 3 oameni pentru a însănătoși pe papă. Din fericire a murit repede ca să nu se mai facă și alte omoruri.
După el a urmat Alexandru al VI-lea cunoscut sub numele de Alexandru Borgia (Rodrigo). Când era cardinal-diacon a avut 2 copii cu o femeie de nimic, apoi alți patru cu Vanezza Catani, ilustră frumusețe romană, Venus al lui Tizian. Toți recunoscuți legal iar pentru micuțul Cezar de Borgia la 7 ani i-a obținut de la papa Inocențiu episcopatul Valenciei.
După ce a ajuns papă a repudiat-o pe Vanezza care i se părea bătrână și a dăruit culcușul lui Iuliana Farnese care i-a dăruit 2 copii și pe care o înșela cu alte 20 de femei păstrându-i totuși neatinsă „afecțiunea” sa.
În privința asasinatelor ce putem spune când sunt așa de cunoscute arderea lui Jan Hus de viu, a lui Savonarola după spânzurare cu ritual public și toate războaiele sângeroase împotriva ereticilor…
Şi mai și tăcem de scârbă. Toate acestea nu erau numai păcate personale ca la ortodocși ci erau rodul colaborării dorite și cultivate cu duhurile desfrânării și ucigașe prin închinarea minții lor căpeteniilor demonice ale eresurilor pentru a fi vizibil oricui să se ferească de papism și de orice altă erezie.
Apoc 22, „18. Si eu marturisesc oricui asculta cuvintele proorociei acestei carti: De va mai adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta; 19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cartii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfanta si de la cele scrise in cartea aceasta.”

Aceasta va degenera apoi în cumplitele erezii, care nemaiputând fi ținute în frâu datorită dezbinării de Sfânta Biserică și deci căderea din harul Sfântului Duh au degenerat în cruciadele zis anti mahomedane dar de fapt antiortodoxe și în înfricoșătoarele torturi inchizitoriale ale așa zișilor „monahi ai lui Iisus” sau iezuiți (în realitate hulitori totali ai numelui celui mai blând și iubitor de oameni și sfânt), de care și acum istoria își aduce aminte zburlindu-și pielea și făcându-i-se părul măciucă.
Un exemplu dureros pentru noi este şi fanaticul uniatism, care şi azi face abuzuri, deocamdată (fiind ţinut în frâu de ecumenism) doar prin mijlocirea tribunalelor, a Guvernului, Preşedinţiei, Comisiilor şi Birourilor parlamentare, mass-media şi nu în ultimul rând prin intermediul unor presiuni externe deşi Sfânta noastră Biserică urmând Duhului lui Hristos face eforturi de a-i ajuta în neputinţa lor de a-şi găsi pacea.
http://www.patriarhia.ro/_upload/rel..._romaneste.pdf
Va urma papapatru

[heaven]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Pentru a se confirma cele pe care le-am scris lui Heaven mai sus vă recomand să vedeţi filmul la care trimite subtextul semnăturii lui Heaven, acolo se spune nici mai mult nici mai puţin că se vrea o nouă eră cu un ghiveci din toate religiile având ca mamă pământul şi ca rai tot pământul. Şi că trebuie să fim ostaşi ai curcubeului ca să milităm pentru aceasta. Deci o mică chemare la înrolare. Bazele Nato se construiesc doar înainte de război.
Filmuleţul e o mică bază New Age.
Curcubeul este pentru New Age ceea ce este Sfânta Cruce pentru Ortodocşi.
Este clar de unde provine plictiseala ostăşească a lui Heaven. Cât şi la ce fel de Heaven pământesc visează.
Back to the rainbow... http://www.youtube.com/watch?v=utBkbJIYMy8

Alexandru,respectivul filmuletz reprezinta pentru mine un mesaj pentru salvarea naturii,a pamantului si a intregii umanitati.Atat si nimic mai mult.
Ca tu vezi bau-bauri in tot ceea ce iti suna altfel,s-a vazut din postarile anterioare,deci parerea ta e mult prea putin relevanta pentru mine.
Iar asta nu te face pe tine mai putin plictisitor sau ca faci o tocanitza de citate interminabile pornind de la bioenergoterapie si ajungand la catolicism,ecumenism,politica,in urma carora ma indoiesc ca cineva a ajuns la o concluzie prea clara pe care sa mi-o poata rezuma si mie..sau,poate ai putea tu fi bun sa iesi din lumea lui copy-paste si sa ma lamuresti? :)
Daca da,astept cu interes,pentru ca ,sincera sa fiu chiar nu mi-as dori sa ma aleg cu o migrena incercand sa fac o sinteza.Mea culpa...
In fine,cred ca am fost putin cam rautacioasa si imi cer iertare,dar...cum nu te plictisesti sa vorbesti singur,ca nu pot pricepe?Oare nu te intrebi cum de ceva postari nu mai primesti nici un reply?Crezi ca asta se intampla pentru ca sunt restul utilizatorilor prea incompetenti sa iti raspunda sau pentru ca ii iau si pe ei durerile de cap incercand sa inteleaga ce vrei sa spui cu scrierile astea interminabile?

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de heaven

Alexandru,respectivul filmuletz reprezinta pentru mine un mesaj pentru salvarea naturii,a pamantului si a intregii umanitati.Atat si nimic mai mult.
Ca tu vezi bau-bauri in tot ceea ce iti suna altfel,s-a vazut din postarile anterioare,deci parerea ta e mult prea putin relevanta pentru mine.
Iar asta nu te face pe tine mai putin plictisitor sau ca faci o tocanitza de citate interminabile pornind de la bioenergoterapie si ajungand la catolicism,ecumenism,politica,in urma carora ma indoiesc ca cineva a ajuns la o concluzie prea clara pe care sa mi-o poata rezuma si mie..sau,poate ai putea tu fi bun sa iesi din lumea lui copy-paste si sa ma lamuresti? :)
Daca da,astept cu interes,pentru ca ,sincera sa fiu chiar nu mi-as dori sa ma aleg cu o migrena incercand sa fac o sinteza.Mea culpa...
In fine,cred ca am fost putin cam rautacioasa si imi cer iertare,dar...cum nu te plictisesti sa vorbesti singur,ca nu pot pricepe?Oare nu te intrebi cum de ceva postari nu mai primesti nici un reply?Crezi ca asta se intampla pentru ca sunt restul utilizatorilor prea incompetenti sa iti raspunda sau pentru ca ii iau si pe ei durerile de cap incercand sa inteleaga ce vrei sa spui cu scrierile astea interminabile?

Fii pe pace nu m-am supărat şi nici nu m-am speriat de bau bau. Dumnezeii la care se închină cei cu filmuleţul tău sunt creaturi şi nu au ce să ne facă (dacă nu ni punem ca dumnezei) pentru că Dumnezeul nostru este Creatorul, Domnul oştirilor, nebiruitul Iisus Hristos.
Pentru că El ne Salvează pe noi prin durere şi dragoste aceasta este şi calea noastră.
De aceea să nu fi supărată că nu-ţi voi răspunde punctat pentru că nu am găsit nici vreun argument logic sau nelogic nici vreo dorinţă de comunicare în postarea ta. Este doar o neputinţă a ta de a combate argumentat o idee care te enervează pentru că nu e credinţa ta. (Argumentele gen că nu urmăreşti postările cad deoarece prin cele spuse de tine aici se deduce logic că ai urmărit nu numai conţinutul postărilor mele ci şi reacţiile la ele.) Ideea care te stăpâneşte obsesiv şi nu o poţi justifica este că tu eşti într-un fel o salvatoare fie prin bioenergie fie prin filmuleţe (fie prin cine ştie mai ce) a naturii,a pământului si a întregii umanităţi. Pentru ortodocşi, deoarece au căutat în toate smerenia (deoarece ei se luptă cu păcatele personale şi nu le ridică la rang de virtuţi cum fac adepţii tuturor celorlalte religii) au căpătat discernământ şi au văzut că ideea ta este evident bătrâna mândrie prin care Lucifer a vrut să-şi pună tronul lângă Dumnezeu să fie la fel cu El şi din invidie ne îndeamnă şi pe noi la aceeaşi.
Noi ortodocşii credem însă că nu e decât un singur Salvator Iisus Hristos şi El nu salvează natura, pământul şi întreaga umanitate căzută deoarece acestea vor arde ci doar pe cei care cred în El, drept, astfel având nespusă dragoste şi respect pentru libertatea noastră. Iar salvarea dată de El nu este o fericire pe pământ ci una dincolo de moarte, aici fiind multă suferinţă chiar şi pentru cei ce cred (care însă prin credinţa lor au nespuse bucurii chiar şi în necazuri şi boli).
Din cauza mândriei duhurilor din ideile care le stăpânesc [după cum ne explică Sfinţii Părinţi în Filocalie (care sigur te-ar plictisi dacă ai citi-o pentru că este scrisă de Duhul Sfânt iar nu de duhurile bioenergetice de care te-ai lipit)] postările tale au şi o nestăpânită ceartă în ton. Spun Sfinţii Părinţi că mânia este un copac ce are rădăcinile în apa puturoasă a mândriei.
Dar probabil că iar te dezamăgesc prin citate (ce să facem noi ortodocşii avem o nesăturată dragoste către cuvintele lui Dumnezeu, iubitul Făcător al nostru).
Noi avem o poruncă în Sfânta Scriptură (care sunt convins că n-ai citit-o deoarece te plictiseşte)
"I.Tim.6:4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
I.Tim.6:5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia."
Aceasta fiind porunca nu aş vrea să o încalc aşa că dacă vrei să corespondăm ori schimbi tonul ori aduci idei, aşa în gol nu se merită.
Dacă totuşi dorinţa ta de a scăpa prin ceartă de duhul plictiselii este foarte arzătoare mă văd nevoit să îţi atrag atenţia că acesta nu e forumul potrivit. Noi ortodocșii am făcut acest forum pentru a vorbi despre Dumnezeul nostru Adevărul, pentru a ne vorbi unii la alţii cu dragoste şi uimire despre El căci El se cucereşte cu răbdare şi osteneală şi multă înţelepciune şi mult discernământ. Mântuirea se câştigă cu mult, foarte mult sfat şi fără ceartă.
Aşa că îţi propun să declanşezi un nou forum numit certăreţulplictisitsalveazăumanitatea.newage.ro?..
Sunt convins că vei avea un succes răsunător deoarece azi sunt plictisitor de mulţi cetăţeni certăreţi, plictisiţi şi dornici să salveze umanitatea, fiind convinşi că dacă ar avea suficientă putere ar şi face-o (bine că nu au). Acesta este şi motivul pentru care eu trec în postări prin istorie şi religii ca să arăt că această convingere (că omul poate salva ceva) este cea care duce la prăbuşirea oamenilor, neamurilor şi a dus şi la medicina demonică atât de dăunătoare, căreia tu îi slujeşti cu atâta râvnă. Fac această trecere ca să nu se creadă că este o idee a mea personală ci faptele oamenilor şi experienţa ortodocşilor susţinute de revelaţia lui Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos arată clar care este realitatea şi singura rezolvare a ei.
Însă pentru cei ce-şi fac convingerea religioasă din filmuleţe spectaculoase este greu de urmărit acest fir roşu deoarece nu este deloc distractiv ci deosebit de serios şi grav.
Pagina despre minte la care faceţi link (vedeţi că nici măcar nu vă osteniţi să copiaţi tot textul ci doar linkul arătând încă odată că nu metoda leneşă vă deranjează ci credinţa Ortodoxă diferită de a dvs. care este New Age) nu este o demonstraţie a existenţei minţii ci doar o descriere încâlcită şi mincinoasă a ceea ce este mintea. Şi eu ştiu cu adevărat că nu se poate demonstra orice dar topcat după modelul popular azi are şi el o idee obsesivă greşită că „ceea ce nu se poate demonstra nu există”. De aceea lipsa posibilităţii demonstraţiei minţii i-a făcut în cap knock out ateismul şi a clacat. Măcar de ar merge mai departe să devină creştin… ar deveni şi el în sfârşit fericit.
Sper că ai observat că la adresa ta, sau topcat, n-am folosit nici obrăznicie nici jignire nici ironie ci toate le-am adresat la ideile tale greşite şi duhurilor care ţi le insuflă după porunca Fericitului Augustin să nu urâm păcătoşii ci păcatul.
Până când, şi dacă vei schimba tonul sau vei aduce măcar o idee constructivă iar nu multe distructive ca până acum, eu rămân (de crezi de nu crezi) cu durerea că tu nu ai ajuns la dulcele Iisus Hristos ca să lăsăm cearta şi să ne bucurăm împreună de dragoste.
Cu durere şi dragoste pentru Heaven (cu regret că nu-i ştiu numele de Botez?) dar cu mânie şi ură împotriva învăţăturilor demonice care au îmbolnăvit-o pe ea şi pe mulţi alți nefericiţi,
Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

din sursa: http://www.sihastru.net/mirem/ceor/catol_ekklesia.html
vedem că:
„ROMANO CATOLICII IN SPATELE PROPRIILOR DECLARATII. ASPECTE CARE DEMONSTREAZÃ CINE SUNT EI CU ADEVÃRAT de colectivul rev. Ekklesia
Romano-catolicii. Fapte trecute si actuale ale nesinceritãtii lor Orice analist avizat si sincer dar mai ales apartinînd Bisericii celei dreptmãritoare, poate observa un fapt pe cît de evident, pe atît de caracteristic pentru ideologia si politica pe care o desfãsoarã Vaticanul si biserica Romei. Anume cã, mai ales dupã Conciliul Vatican II, teologia romano-catolicã se prezintã din ce în ce mai activ în mediile ecumenice ca pãstrãtoarea, îmbogãtitoarea Traditiei Ortodoxe Rãsãritene, cu singura deosebire cã romano-catolicii s-au manifestat în alt spatiu geografic si cultural; în plus, cu cîteva exceptii care îsi vor gãsi cît de curînd o rezolvare facilã, esenta teologiei lor si scopul final al demersului lor teologic ar fi similar cu al Bisericii Ortodoxe. Aceastã teorie a asa numitelor "biserici-surori" este bazatã pe recunoasterea de cãtre teologii ecumenisti a succesiunii apostolice, a tainelor si a existentei harului mîntuitor si sfintitor în biserica Romei, dacã nu în plinãtatea lui, mãcar într-o mãsurã mai micã decît în Biserica Ortodoxã. Aceasta este opinia pe care curentul ecumenist încearcã s-o impunã, în ciuda nenumãratelor dovezi din întreaga traditie a Bisericii dreptmãritoare dar si a faptelor concrete promovate de politica de dominatie universalã a Vaticanului. Sfintii Pãrinti nu au vorbit niciodatã nici de "teoria ramificatiilor" (anume cã diversele confesiuni crestine ar fi ramuri ale unui trunchi comun care este Biserica lui Hristos) si nici nu au pomenit de recunoasterea succesiunii apostolice la romano-catolici. Succesiunea apostolicã presupune înainte de toate succesiunea în adevãr si nu doar o succesiune formalã, istoricã, a unei înlãntuiri de episcopi care au ocupat scaunul Romei. Recunoasterea succesiunii apostolice este o eroare dogmaticã si canonicã grosolanã dacã ea se face fãrã ca o anume grupare eterodoxã sã revinã la ortodoxie.
Iatã opinia reputatului canonist român, pãrintele profesor Liviu Stan într-un articol al sãu consacrat tocmai succesiunii apostolice: "Este greu sã se gãseascã în scrierile Sfintilor Pãrinti ceva care sã infirme (...) paralelismul între succesiunea apostolicã sacramentalã si aceea în credintã a episcopatului sau mai bine zis a preotiei în totalitatea ei. De altfel, atitudinea vechii Biserici în chestiunea întreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin cãderea din credintã, adicã prin ruperea succesiunii în credintã, este exprimatã si în hotãrîrile canonice ale Bisericii si anume în canoanele 46, 47, 68 apostolice;7.II Ec; 95 Trulan, etc. care prevãd rebotezarea ereticilor si hirotonirea din nou a clericilor acestora de orice grad - episcopi, prezbiteri sau diaconi. (...) De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramentalã fãrã una de credintã? A admite asa ceva, nu înseamnã oare a ne închipui sau a ne face iluzia cã Mîntuitorul ar îngãdui ca prin puterea harului sfintitor, prin puterea preotiei sã se întãreascã si sã se rãspîndeascã rãtãcirile, ereziile? Ar fi însã cu neputintã sã se conceapã cã harul preotiei ar avea si destinatia de a servi si minciuna sau rãtãcirea, nu numai adevãrul, si cã Mîntuitorul ar îngãdui sã fie pus acest har în slujba celor care nãruiesc, iar nu zidesc Biserica? Este evident cã harul preotiei nu poate fi folosit împotriva credintei sau în slujba necredintei. De aceea el nu poate sã existe la eretici, cãci prezenta lui la acestia, ar însemna binecuvîntarea pãcatului, sfintirea sau consacrarea lui. Ca urmare, în nici un chip succesiunea sacramentalã nu poate exista fãrã succesiunea în credintã."
Recomandãm cu cãldurã acest articol al pr. prof. Liviu Stan, în care acesta, cu puterea argumentatiei bazate pe cuvîntul Sfintilor Pãrinti si pe deciziile Sinoadelor ecumenice si sinoadelor locale, aratã fãrã putintã de tãgadã cã: "Trebuie sã se conceapã cã Biserica ortodoxã nu este îndreptãtitã sã admitã validitatea tainelor unei alte Biserici sau grupãri religioase crestine, si deci nici existenta succesiunii apostolice în vreuna din acestea, decît dacã, fie respectivele, fie unii membri ai lor, ar cere sã stabileascã intercomuniune "in sacris" cu ea, sau sã fie primiti în Ortodoxie." [1]
Acestea fiind spuse, vom constata, examinînd cu atentie declaratiile si manifestãrile romano-catolicilor, cã ei promoveazã nu numai inovatii periculoase în asa-zisa lor "Liturghie" dar si adoptã initiative demne de a stîrni un rîs general. În spatele declaratiilor lor prietenesti se regãsesc aceleasi ambitii politice lumesti ca si în trecut. De aceea, în ciuda declaratiilor lor de iubire fatã de Traditia Ortodoxã (ca în bulele papale "Tertio Milenio Adveniente" si "Orientale Lumen"), trecerea la dreapta credintã a acelora care se declarã cu tãrie prietenii Ortodoxiei în mai toate întîlnirile ecumenice, nu se produce. Multi din studentii nostri studiazã la Universitãti apusene romano-catolice sau protestante. Strategia romano-catolicilor este veche si binecunoscutã din istorie. Spre exemplu, dacã ne aplecãm asupra istoriei uniatismului romanesc dar si asupra acestui fenomen al uniatiei din alte tãri, teologii romano-catolici nu vor fi niciodatã de acord dacã un student ortodox ce învatã într-o universitate apuseanã le-ar cere, spre exemplu, sã treacã la romano-catolicism. Ei însã sperã ca acel student, odatã întors în tara sa, mult mai lax si mai tolerant în ceea ce priveste acrivia dogmelor si canoanelor ortodoxe, sã accepte la momentul potrivit actul uniatiei cu Roma ca pe ceva usor de înfãptuit si ca pe o normalitate.
Asa s-a întîmplat si în veacul XVII, cu primul episcop roman unit, Atanasie Anghel (1698-1701); el a urmat seminarul teologic calvin din Ciugud-Alba si a izbutit sã cîstige prin importante sume de bani bunãvointa guvernatorului Transilvaniei si a altor dregãtori, iar în septembrie 1697 a plecat în tara Romaneascã, pentru ca sã primeascã, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei. Se pare cã la Bucuresti se cunosteau intentiile catolicilor de a atrage pe romani si cã noul candidat - tînãr si fãrã multã învãtãturã - nu prezenta prea multã încredere. De aceea a fost tinut la Bucuresti vreo patru luni, pentru a i se completa învãtãtura si a fi întãrit în Ortodoxie. Desigur cã influenta dogmaticã eterodoxã primitã anterior, relativismul sãu dogmatic si slãbiciunea sa personalã au avut ultimul cuvînt în deciziile sale. Dupã semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea reprezentare politicã, s-au prãbusit. În plus, în documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula cã romanii apartinînd Bisericii Unite cu Roma îsi vor pãstra neatinse sãrbãtorile, calendarul si Liturghia lor. Ei trebuiau doar sã facã ascultare de papã. Noua Bisericã Unitã cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de împãratul Leopold în februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hîrtie nu s-a transpus în practicã.
Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai tîrziu tensiuni sociale si multã vãrsare de sînge pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de cãtre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primînd fatã de pãstrarea credintei, a condus la apostazie, cum de atîtea ori s-a întîmplat în istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemãnãtoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a arãtat astfel încã o datã cã puritatea credintei si apãrarea ei sunt mult mai importante decît obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai urã, sînge si dezbinare între cei care au rãmas fideli credintei strãmosesti si cei care au aderat la biserica unitã. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost întotdeauna ascultati de cãtre Roma; sã ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie si dispret în Italia, cersind drepturile sociale mult-promise pentru noua bisericã unitã.
În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal - fiind trimis în misiune de împãrãteasa Maria Tereza - peste 140 mãnãstiri si biserici ortodoxe care refuzau sã renunte la Ortodoxie. Iatã cîteva doar din metodele "crestine" folosite de catolici pentru a-si extinde dominatia geograficã pe orizontalã.
Ca sã nu mai vorbim de nenumãrate alte exemple asemãnãtoare gãsite în istoria altor natii: cruciadele sîngeroase care au culminat cu cãderea Constantinopolului sub cruciati în 1204 si slãbirea iremediabilã a puterii militare a Bizantului confruntat cu amenintarea turceascã - în aceastã cruciadã, a IV-a, armatele apusene au profanat si distrus biserici si catedrale, au jefuit si înstrãinat odoare si multe sfinte moaste din locasurile sfinte ale Constantinopolului.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Ea a scris chiar si papei din Roma cerînd un minim ajutor militar. Si care a fost rãspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici. Apare însã imediat si întrebarea fireascã: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii si fratii Ortodoxiei, cînd ei si acum încurajeazã si-si întãresc prozelitismul în tãrile ortodoxe ale Europei rãsãritene? Sã ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru români, cu scopul declarat "sã constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare"[2]. Se gãsesc de asemenea în Roma si alte institute fãcute pentru a sustine o intensã propagandã catolicã în rîndul popoarelor din Orient: "Institutum Pontificium Orientale" (din 1917), "Institutul Biblic Pontifical" (pentru promovarea uniatismului prin studii si publicatii). Din 1921 functioneazã la Roma un institut special pentru rusi, numit "Russicum", si în 1937 la Roma s-a desfãsurat primul "Congres International pentru Orientul Crestin"[3].
Aggiornamento în teologia romano-catolicã
În vremurile de azi, atitudinile ierarhilor si teologilor romano-catolici devin din ce în ce mai scandaloase. Astfel, într-un articol apãrut în "The Washington Post", vineri, 25 Octombrie 1996, pagina A1-A14, Academia Stiintificã Pontificalã dãdea publicitãtii un document oficial privind tema principalã a acelei întîlniri: originile si evolutia vietii pe pãmînt! Mentionãm cã raportul anual al acestei Academii reuneste savanti renumiti din întreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iatã declaratia apartinînd papei Ioan Paul al II-lea, declaratie publicatã în numãrul mai sus amintit din "The Washington Post": "Astãzi, mai mult decît acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac sã concluzionãm cã teoria evolutionistã este mai mult decît o ipotezã... Rezultatele cercetãrilor stiintifice, nu rationate sau induse, ci întreprinse separat de savanti, constituie ele însele un argument major în favoarea acestei teorii." David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiintã si Valori Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceastã ocazie: "Acesta este un pas important: Biserica si-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea cã esti liber sã accepti evolutia sau orice formã de creationism. Astãzi Biserica declarã cã vom accepta evolutia care, în orice caz, existã, de facto. Cine se mai îndoieste astãzi în Biserica Romano-Catolicã asupra evolutiei? Eu cred cã nimeni." Iatã asadar cum declaratiile papei si ale oficialilor catolici neagã întreg referatul scripturistic al Genezei. Ca si pentru toate ereziile promovate de romano-catolici, aceasta ne face sã ne întrebãm cum este posibil sã considerãm biserica romano-catolicã drept bisericã "sorã" si sã ne numim cu mîndrie "frati în credintã" cu partizanii lui Darwin? Si ceea ce este cu mult mai scandalos, este cã declaratia papei reprezintã un rãspuns la faimoasa "Humani Generis" - scrisoarea enciclicã datã de papa Pius XII în 1950. În acea enciclicã, papa Pius concluziona cã "teoria evolutionistã reprezintã o serioasã ipotezã"[4].
Iatã asadar cum gradul de apostazie al romano-catolicilor creste generatie cu generatie. Dar prima falsificare a Sfintei Scripturi fãcutã de actualul papã Ioan Paul al II-lea, a fost atunci cînd a omis acele versete care îi acuzau pe iudei de rãstignirea Mîntuitorului Hristos. Multi îsi amintesc poate de discutiile stîrnite în jurul cazului lui Marcel June; el este profesor de teologie în Franta si a fost adus în fata justitiei de cãtre o organizatie anti-defãimare evreiascã asociatã cu cardinalul catolic Etchegaray. Motivul invocat a fost instigarea la urã de rasã, întrucît profesorul a protestat contra falsificãrii Bibliei, prin scoaterea acelor pasaje acuzative în mod direct pentru evrei.[5] O personalitate de marcã a conciliului Vatican II a fost Jules Isaac. El a lucrat timp de 20 de ani la purificarea bisericii romano-catolice de orice "antisemitism". Pe 13 iunie 1960, el a fost primit în audientã de papa Ioan VI; dupã aceastã întrevedere cardinalul Augustin Bea a fost însãrcinat sã studieze mai bine cum s-ar putea stîrpi orice urmã de antisemitism în biserica romano-catolicã. Ca rezultat, pe 20 noiembrie 1964, s-a adoptat o schemã de reconciliere a religiei crestine cu iudaismul (Leon de Poncins, "Judaism and Vatican"). Pentru conceperea acestei scheme, cardinalul Augustin Bea (pe numele sãu adevãrat, Beheim) s-a întîlnit la Roma cu rabinul Abraham J.Herschel, de la Seminarul Evreiesc din New York; în acelasi timp, dr. Nahum Goldmann, seful Conferintei Internationale a Organizatiilor Evreiesti, împreunã cu alti reprezentanti ai lojei masonice iudaice B'nai B'rith s-au întîlnit la Roma cu papa. Jules Isaac i-a cerut papei sã se renunte la acel versete despre patimile Mîntuitorului si despre rãstignire, el spunînd: "cei patru evanghelisti au fost niste scornitori si calomniatori ai poporului evreu, fãrã sã aibã vreun motiv real. Nici pãrintii bisericii nu sunt mai buni; ei sunt defãimãtori plini de otravã, vinovati de genocid."[6] Papa Paul VI, scria la 2 aprilie 1969, dupã Conciliul Vatican II cã de acum se va propovãdui în lume un crestinism cosmetizat: "Atractiv, plãcut, pozitiv, acceptabil si amiabil; prieten al vietii, al omului si chiar al lucrurilor lumesti... un crestinism indulgent, deschis, liber, descãtusat de rigiditatea Evului Mediu si eliberat de interpretãri pesimiste privind oamenii si obiceiurile lor."[7] Contributia lui Augustin Bea la recunoasterea - adoptatã de Conciliul Vatican II - a faptului cã evreii nu sunt vinovati de rãstignirea lui Iisus Hristos, a fost înalt apreciatã de revista evreiascã "The Jewish Sentinel" (Chicago, 26 noiembrie 1964). Revista "Look", în numãrul sãu din ianuarie 1966, apãrut dupã Conciliul II Vatican, dãdea o înaltã apreciere cardinalului Augustin Bea si de asemenea lui Jules Isaac, drept initiatori ai acelor decizii luate de Conciliul II Vatican asupra absolvirii evreilor de orice vinã privind rãstignirea Mîntuitorului Iisus Hristos.[8] Dupã numai 8 ani, Reuniunea Episcopatului Francez adopta la 16 aprilie 1973, în asa numitele "Directive Spirituale", urmãtoarele patru principii recomandate de biserica romano-catolicã: 1. În ciuda refuzului lor de a-L accepta pe Mîntuitorul Iisus Hristos ca pe Mesia, mozaismul este astãzi o binecuvîntare pentru întreaga lume. 2. Iudeii au astãzi "o misiune universalã în lumea întreagã"[9] si Biserica crestinã trebuie sã urmeze "acelasi plan universal al mîntuirii".[10] 3. Atentia comunã atît iudeilor cît si crestinilor este îndreptatã cãtre aceeasi erã mesianicã. 4. Mai mult decît aceastã aventurã teologicã a Episcopatului Catolic Francez, este urmãtoarea declaratie a cardinalului Etchegaray despre relatiile dintre Biserica crestinã si iudei: "aceste relatii privesc Biserica nu numai în aspectele ei exterioare, ci si în aspectele ei interne, cum ar fi însãsi definitia Bisericii".[11] Acelasi cardinal vede relatiile dintre mozaism si Biserica crestinã ca "o asiduã competitie între cei care încã îl asteaptã pe viitorul Mesia si cei care asteaptã a doua venire a Lui."[12]
Dupã aceste scandaloase consideratii ale ierarhiei romano-catolice, ne întrebãm dacã acestia mai pot fi oare numiti crestini; întreaga imnografie ortodoxã si în special cîntãrile Postului Mare se referã la pierderea caracterului mîntuitor al Legii celei Vechi, odatã cu Întruparea, Rãstignirea, Moartea si Învierea lui Hristos Iisus, Dumnezeul cel adevãrat. Numai respectarea Legii Vechiului Testament, fãrã acceptarea lui Iisus Hristos ca pe Fiul Tatãlui Ceresc si Dumnezeu adevãrat, nu poate duce la mîntuire. Vechiul Testament are desigur importanta lui covîrsitoare, proorocind despre certitudinea venirii lui Mesia. Profetii Vechiului Testament vorbesc despre Mîntuitorul si despre Împãrãtia Lui, despre Maica Domnului, despre Noul Templu - Biserica lui Hristos - mai strãlucitor si mai plin de slavã decît templul iudeilor din Ierusalim. Mesia Hristos a venit deja pentru noi crestinii, pe cînd iudeii încã Îl mai asteaptã; orbirea si învîrtosarea inimilor lor rãmîn si astãzi aceleasi ca pe vremea Mîntuitorului. Legalismul, formalismul, rãstãlmãcirea pînã la extrem a Legii, persistã si azi ca atunci cînd Mîntuitorul îi învinuia pe cãrturari si pe farisei cã înteleg semnele schimbãrii timpului privind la cer, cînd e soare sau e nor, dar nu înteleg semnele plinirii vremii. Însusi mîntuitorul Hristos a spus cã El nu a venit sã strice Legea, ci sã o plineascã. Cu aceeasi semnificatie este si urmãtorul fragment dintr-un imn ortodox. Acesta confirmã credinta Bisericii Ortodoxe cã pãstrînd numai vechile porunci ale Vechiului Testament si totodatã negînd dumnezeirea persoanei Mîntuitorului, asa cum fac iudeii, reprezintã o vesnicã osîndã: "O, adunãturã vicleanã si desfrînatã (adicã sinagoga)... de ce tii Legãmîntul dacã nu esti mostenitoarea lui? De ca te lauzi cu Tatãl, dacã nu ai primit pe Fiul?"[13]

[ALEXANDRU ANASTASIU]

De cînd a început studiile sale teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influentat de duhul filosofilor necrestini modernisti: Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner si de asemenea de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar. Iatã un exemplu din declaratiile caracteristice ale papei Ioan Paul al II-lea: "Este nevoie sã separãm crestinismul de forma lui europeanã. Popoarele cu o culturã strãveche au dificultãti în a accepta crestinismul, întrucît aceastã religie le este prezentatã în formulele ei europene... Întelegem cã se impune o africanizare, o indianizare, o niponizare a slujbelor noastre crestine."[14] Teologul ortodox, va vedea, fãrã îndoialã, în aceastã declaratie a papei, greseala tipicã a catolicilor privind conceptia despre mîntuire, despre Traditie si despre adevãrul mîntuitor, anume: cã toate acestea sunt numai o chestiune de mostenire culturalã. Actuala conversie pãgînã a romano-catolicismului nu a început însã cu Conciliul Vatican II. A fost un proces îndelungat, început în acel moment cînd s-au introdus primele erori dogmatice în teologia apuseanã. Nu papa Ioan Paul al II-lea sau predecesorii sãi au distrus romano-catolicismul; romano-catolicii însisi au încetat de a mai fi Bisericã în momentul în care s-au separat de Trupul cel Unul al Sfintei, Soborniceascã si Apostoleascã Bisericã - Biserica Ortodoxã.
Si ce înteleg romano-catolicii practic prin aceastã "adaptare culturalã" a vietii Bisericii? În mai 1985, vizitînd Belgia, papa Ioan Paul al II a declarat cã atît musulmanii cît si crestinii sunt supusii aceluiasi Dumnezeu, utilizînd fiecare "cãrtile noastre sfinte corespunzãtoare". Astfel, papa pare sã fi uitat cã în una din aceste "cãrti sfinte" - în Coran, sunt scrise urmãtoarele blasfemii: "Sunt 11 lucruri spurcate - urina, excrementele, sperma, oasele, sîngele, cîinele, porcul, bãrbatul si femeia ne-musulmani si treimea."[15] Si încã: "Cine crede în treime este spurcat precum urina si fecalele."[16]. În august 1985 vizitînd Marocul, acelasi papã a afirmat despre credinta noastrã cã este comunã atît crestinilor cît si musulmanilor. Aceste eforturi de a "adapta" religia crestinã la obiceiurile si traditiile culturale este foarte fructuoasã în Europa mai mult decît în Asia. Pe 20 iunie 1980, o moschee s-a deschis la Lille, într-o fostã capelã dominicanã. În 1981 o moschee s-a deschis în vechea bisericã din Mureaux. Pe 7 decembrie 1982, o altã moschee s-a deschis la Sarcelles. În decembrie 1984, o altã moschee s-a deschis la Roma...
Religiile pãgîne asiatice par sã beneficieze de aceeasi bunãvointã papalã. Putem mentiona urmãtoarele fapte: complimentele adresate reprezentantilor budisti si sintoisti care au fost primiti de papã la Tokio în 1981. Laudele aduse libertãtii religioase si acelor religii care adorã natura (vizita papei la Bankok, cînd papa s-a plecat în fata sefului spiritual budist) În India, papa si-a scos pantofii pentru a aseza o ghirlandã de flori la mormîntul lui Mahatma Gandhi. Cu aceastã ocazie, papa a declarat: "omul este acea rãdãcinã pe care Biserica trebuie sã o cultive, pentru a-si rãmîne fidelã ei însisi..." Si mai mult: "Hindusii, budistii si crestinii se reunesc pentru a proclama adevãrul despre om si în special privind apãrarea drepturilor omului; pentru a elimina sãrãcia, foametea, ignoranta, persecutiile."[17] Putem cu usurintã sã ne întrebãm ce adevãruri comune despre om pot proclama împreunã crestinii si pãgînii, în momentul în care ei nu cinstesc aceeasi divinitate. În Europa actiunile papei au un efect magistral. În 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un templu tibetan, unde au fost "consacrati" 10 francezi drept "lama" si într-un timp scurt au fost consacrati alti 14 francezi drept "lama" tibetani. În Franta s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. În iulie 1987, un ziar local descrie modul de viatã a unui lama tibetan si mentioneazã cã multi lama au sosit în Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis în Franta în 1987, în localitatea Plaigne, "Templul celor 1000 de Buda". Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri în înãltime. Acesti cãlugãri tibetani trãiesc aparent din donatii, însã cum au reusit ei atunci sã ridice un asemenea templu? Pe banii cui?[18]
Este bine stiut cã din trupul stricat al unei credinte eretice, viermuiesc si odrãslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de înteles urmãtoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile decît faptele istorice despre opulenta, erorile si atitudinea ierarhiei romano-catolice departe de smerenia crestinã. La numai cîteva ore dupã închiderea lucrãrilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericesti în Biserica Romano-catolicã: "totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, vesmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformãrii Liturghiei este enormã si e dificil de prevãzut cum se va sfîrsi."[19] Anii urmãtori au adus confirmarea acestei decizii. În mai 1980 în Zair, papa a consacrat 8 episcopi la o ceremonie de un milion de participanti. Preotii se legãnau în timp ce multimea cînta "gloria"; dupã aceea au cîntat în Swahili, Lingala si Kikongo, acompaniati de chitare, acordeoane si tam-tamuri. Apoi, la un serviciu divin oficiat de papã la Nairobi, ofertorium-ul a fost de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus cosulete cu fructe, o oaie care behãia, obiecte de artizanat local. Papa însusi si-a asezat pe cap faimoasa podoabã "Masai", de 40 centimetri înãltime, ornatã cu pene, iar pe umeri o mantie "Masai" rosie. În februarie 1982, ultima liturghie a papei în Africa a constat din cîntece si dansuri traditionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci cînd îsi ucideau sclavii în ritualurile lor pãgîne. Douã luni mai tîrziu, Reuniunea Nationalã Liturgicã a Episcopilor din Volta Superioarã a prescris ritualul liturgic, constînd dintr-un amalgam de asa-numite elemente crestine din dansuri traditionale, bãtãi ritmice din palme, strigãte de femei, bãtaia ritmicã a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. În Postul Mare, în Vinerea Mare, un grup de dansatori, bãrbati si femei, trebuie sã salute Crucea.[20] În mai 1984, papa a celebrat liturghia în Papua - Noua Guinee. Cu aceastã ocazie, 250 de dansatori, pe jumãtate dezbrãcati si purtînd ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de bãtãi de tobe. În septembrie 1984, papa a hirotonit opt diaconi în Canada. În timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arzînd plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au dãruit papei o panã înmuiatã în sînge proaspãt. În 1985, în timpul cãlãtoriei sale în Togo, papa a declarat: "Pentru prima datã m-am rugat împreunã cu cei care cred în animism."[21] De fapt, în 1985 în Togo, papa a participat la un ritual pãgîn propriu-zis, nemaiascunzîdu-se sub masca unei liturghii crestine. Astfel, papa însotit de vrãjitori s-a deplasat într-o pãdure. Jurnalul "L'Osservatore Romano" descrie cum papa a acceptat sã invoce puterea magicã a apei si a mortilor: "Papa a executat toate miscãrile si gesturile rituale, folosind fãinã si apã si împrãstiindu-le pe pãmînt în mai multe directii. Dupã aceea, el însusi s-a plecat la pãmînt."[22]
E important sã amintim cã ideea unificãrii tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere încã de la Chicago (1893) si Paris (1900). Masoneria a propus sã se facã un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova "o religie universalã, acceptatã de popoare de toate culturile si traditiile", asa cum Loja Marelui Orient a declarat încã de la mijlocul sec. al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. El a primit în bazilica „Sfîntului” Francisc din Assisi, pe reprezentantii marilor religii ale lumii pentru a se ruga împreunã. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde acesta a instalat o statuie a lui Budha. Episcopii catolici au vãzut statuia si nu au spus nimic... Un an mai tîrziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere din Roma, spre satisfactia masonilor, care si-au publicat victoria în ziarul "Hiram" scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: "Catolici, ortodocsi, protestanti, evrei, musulmani, hindusi, budisti, liber-cugetãtori, pentru noi nu sunt decît porecle; francmasoneria este numele întregii familii."[23] Relatiile catolicilor cu francmasoneria au fãcut multe valuri si sunt binecunoscute în occident. Astfel, Mary Ball Martinez a descris în cartea ei cum în acest secol multi papi au ajuns masoni.[24] Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seamã de reviste faimoase (The Wonderer) sau la alte reviste ca "The National Review". Mary Ball afirmã cã papa Ioan al XXIII-lea era initiat în francmasonerie si cã a participat la întrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat cã papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia credinciosilor catolici de a putea fi si masoni), a fost în aceeasi lojã cu Carlos Vasquez, dupã cum declarã chiar acesta din urmã. În "CDL Report" din mai 1995, gãsim urmãtoarea mentiune: "Pe nouã strãzi ale Vaticanului sunt patru loje masonice. Unii din cei mai înalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si apartin Ritului Scotian."

[heaven]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Vă place fotbalul?
Vă mulţumesc pentru postare. Chiar mă întrebam dacă nu cumva munca mea este în zadar şi îmi puneam problema exact cum aţi pus-o dvs. dar nu în termeni sportivi ci duhovniceşti: nu cumva e o mândrie să scriu doar ca să mă aflu în treabă fără a fi de folos cuiva? Nu cumva vorbesc despre Duhul Sfânt şi nimeni nu ia aminte şi atunci vorbesc în deşert despre Domnul şi-L întristez pe Duhul Sfânt? Faptul că dvs aţi scris despre postările noastre şi alţii v-au răspuns la postare iar alţii mi-au scris în mesageria privată mulţumindu-mi m-a bucurat şi m-a încurajat că este totuşi de folos. Şi de aceea iar vă mulţumesc şi dvs. şi lor.

Imi cer scuze ,nu vazusem aceasta penultima postare a dvs...
Cu toate acestea,altii nu au scris sa spuna ce au inteles concret din postarile dvs,sa poata face un rezumat...oare de ce?
Ca sa intelegeti mai exact...nu am ceva cu parerea dvs,fiecare este liber sa aiba una,insa felul in care o expuneti este greoi,iar cititorul isi pierde rabdarea.Scrieti sa va vedeti scriind sau pentru altii?
Cereti un feedback,ca sa vedeti cine si ce a inteles din ce scrieti,asteptati pareri,opinii si asa veti vedea daca oamenii chiar inteleg sau i-ati pierdut pe drum.

Dacă aţi avea oleacă de dor după adevăr aţi cerceta postările măcar la începutul lor şi aţi vedea că la fiecare subiect am explicat legătura cu medicina chiar din start.
De exemplu studiul istoriei ereziilor cu efectele lor arată manifestările vicioase ale credinţelor greşite din care izvorăsc tipuri de medicină specifică lor (fiecare erezie propune un model de „sănătate” iar adepţii lor propun un fel de „medicină” care duce la „sănătatea” dorită de ei).
Tot o medicină specifică unei erezii este şi bioenergia (după cum vom arăta la capitolul respectiv căci bioterapia este „medicina” politeistă extrem orientală care a dus la catastrofa şi mizeriile vieţuirii hinduse, acea „sănătate” dorită cu atâta sete de dezorientaţii New Age).
„Sănătăţile” eretice prin „medicinile” lor duc la îmbolnăvirea morală şi trupească, la moarte sufletească şi până la urmă la asasinate şi sinucideri.
Ce catastrofă este o minte întunecată de minciună!
Ce patologie personală şi socială aduce ea se vede tocmai în postările de acum.
Vom vedea în curând cum adepţii bioenergiei nu se vor mai mulţumi doar cu o reclamă de atracţie care să arate cât de bine fac ei ci vor porni o prigoană şi în final asasinate la adresa ortodocşilor, fiind mânaţi de aceleaşi duhuri ucigaşe ca şi premergătorii lor: idolatrii, ereticii şi schismaticii.

Este opinia dumitale personala si ti-o respect,dar sa stii ca daca imi doresc sa ma documentez am carti si oameni cu care sa vorbesc despre aceste aspecte.

Dar sunt gata să vorbesc cu dvs omeneşte dacă lăsaţi stilul ironic care nu vă face cinste ci vă prezintă drept un superficial. Dacă vorbiţi aşadar omeneşte şi nu ostăşeşte cred că ne vom înţelege foarte bine şi veţi primi ca răspuns postări personale adică de dragoste omenească. Iar, dacă doriţi, aştept şi mesaje private şi vă pot da şi nr. meu de telefon.

Am vazut ca tot utilizati o expresie: "cu durere si dragoste"...durere pentru ce?
Iar in privinta iubirii,draga domnule,iubirea nu conditioneaza :"daca lasati stilul ironic" (stil de care beneficiati si dvs dealtfel ).
Va multumesc pentru amabilitate,dar nu agreez cuvintele impopotonate si nici mesaje copiate de prin alte parti,ci iubesc autenticul,simplitatea si dialogurile,nu monologurile.

Citatele pe care le aduc, din fericire, unele le găsesc pe i-net şi trebuie să muncesc doar cu selecţia şi corectura. Să ştiţi însă că ia ceva timp.
Multe însă sunt nevoit să le copiez din cărţi şi asta noaptea după ce termin pacienţii zilei. Este dificil, dar dvs. nu puteţi înţelege aceasta deoarece nu vă place să vă osteniţi pentru adevăr şi lucrul neexperimentat prin propria osteneală nu poate fi înţeles.

Cred ca dvs nu intelegeti un aspect:aici este un forum,unde se presupune ca oamenii au dialoguri.Pentru ceea ce faceti dvs ati putea creea un blog,daca toti spuneti ca inmagazinati munca si timp in aceste scrieri si asta chiar este o sugestie prieteneasca,iar linkurile le puteti posta si aici pentru cei ce doresc sa citeasca.Asa cred ca ar fi cel mai bine.

Însă nu cred că lungimea citatelor vă împiedică să răspundeţi. Topcat nu s-a lăsat de combătut când i-am răspuns pe lung.
A fost făcut knockout de o întrebare scurtă: „poate demonstra că există minte?”.
Cred mai degrabă că, la fel ca şi topcat, nu aveţi argumente deoarece interes pentru postările noastre aveţi şi râvnă de a combate la fel după cum se citeşte printre rândurile postării de mai sus.
Însă aveţi grijă, luaţi aminte, ce vă spun mai jos n-o să aflaţi la guruşii şi guriţele dvs.
Plictiseala este un duh demonic numit dracul acediei iar în psaltire este numit Ps.90:6. "molima ce bântuie întru amiază"

Ei,topcat era de cursa lunga...mie chiar mi-e dor de el,nu am inteles de ce a fost banat. Chiar daca era ateu,era un om inteligent de la care mai aveai ce invata.
Alexandru,multumesc de sfaturi,dar sunt un om care in general nu prea are timp nici sa respire,sunt implicata in destul de multe activitati si am carti garla de citit,activitate pe care nu mai ajung sa o fac din lipsa de timp...vorbeam ca postarile tale m-au plictisit pentru ca sunt greoaie,e altceva!
Daca exista minte?Scuze,dar e ridicol sa intrebi asa ceva...si pe wiki gasesti:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Minte
Toate actiunile noastre demonstreaza ca exista minte sau ce gen de demonstratie astepti,ca nu inteleg?