A trecut la cele vesnice parintele Teofil Badoiu

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii si sa-l aseze alaturi de ceilalti bine-placuti sarguitori ai vietii monahale.
De Manastirea Slanic de Arges ma leaga o amintire deosebita. Anul trecut, pe la sfarsitul lunii iulie ma intorceam de la Manastirea Prislop din Hunedoara si ma indreptam cu familia catre Curtea de Arges pe traseul catre Rm. Valcea. La un moment dat, pe stanga noastra se facea un drum de tara, iar pe marginea drumului era un calugar la vreo 35-40 de ani care astepta , doar-doar s-o gasi cineva care sa mearga pe directia aceea. Desi aveam ceva viteza, am oprit, am dat inapoi si am facut stanga, invitandu-l pe parinte sa urce ca-l duc eu. In prima faza a ramas surprins, apoi mi-a zis ca unde merge el nu crede ca pot eu urca cu masina mea. L-am intrebat daca a urcat cineva cu Dacia si a zis ca da. Ei atunci de ce sa nu urcam si noi cu Passat-ul?
Intr-adevar, drumul a fost extrem de anevoios, cu bolovani si hartoape, dar am ajuns cu bine, iar el s-a straduit sa fie o gazda extrem de ospitaliera. Ne-a povestit cum cu cutiva ani in urma nici curent electric nu aveau, iar odata cu electricitatea au aparut si dotarile, cum s-au gospodarit si si-au facut un helesteu unde acum aveau peste din belsug, ca se lucreaza la o sosea care va usura accesul catre sfanta Manastire, obstea s-a intregit cu calugari veniti de la alte manastiri... Am intrat si ne-am rugat in biserica deosebit de frumoasa, unde un grup de studenti la teologie faceau inregistrari cu cantari bisericesti, iar sunetul era cu totul divin.
Am refuzat sa ramanem la masa fiindca inca mai aveam drum lung de facut, am multumit pentru tot apoi ne-am luat ramas bun.
Desi stiam ca nu el era staretul Manastirii, n-am indraznit sa cerem informatii mai multe decat a dorit el sa ne furnizeze. Acum, dupa un an, aflu noutati. Triste, din pacate.
Se spune ca in momentul cand numarul ingerilor cazuti va fi completat de oamenii cei bine-placuti Lui Dumnezeu, pacatul lui Adam va fi iertat, iar omul isi va putea relua locul pierdut la inceputul inceputurilor. Nadajduiesc ca si Parintele Teofil Badoiu s-a alaturat preafericitilor parinti din Imparatia Cerurilor.

[VasilePr]

În prealabil postat de OmuBun

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii si sa-l aseze alaturi de ceilalti bine-placuti sarguitori ai vietii monahale.
De Manastirea Slanic de Arges ma leaga o amintire deosebita. Anul trecut, pe la sfarsitul lunii iulie ma intorceam de la Manastirea Prislop din Hunedoara si ma indreptam cu familia catre Curtea de Arges pe traseul catre Rm. Valcea. La un moment dat, pe stanga noastra se facea un drum de tara, iar pe marginea drumului era un calugar la vreo 35-40 de ani care astepta , doar-doar s-o gasi cineva care sa mearga pe directia aceea. Desi aveam ceva viteza, am oprit, am dat inapoi si am facut stanga, invitandu-l pe parinte sa urce ca-l duc eu. In prima faza a ramas surprins, apoi mi-a zis ca unde merge el nu crede ca pot eu urca cu masina mea. L-am intrebat daca a urcat cineva cu Dacia si a zis ca da. Ei atunci de ce sa nu urcam si noi cu Passat-ul?
Intr-adevar, drumul a fost extrem de anevoios, cu bolovani si hartoape, dar am ajuns cu bine, iar el s-a straduit sa fie o gazda extrem de ospitaliera. Ne-a povestit cum cu cutiva ani in urma nici curent electric nu aveau, iar odata cu electricitatea au aparut si dotarile, cum s-au gospodarit si si-au facut un helesteu unde acum aveau peste din belsug, ca se lucreaza la o sosea care va usura accesul catre sfanta Manastire, obstea s-a intregit cu calugari veniti de la alte manastiri... Am intrat si ne-am rugat in biserica deosebit de frumoasa, unde un grup de studenti la teologie faceau inregistrari cu cantari bisericesti, iar sunetul era cu totul divin.
Am refuzat sa ramanem la masa fiindca inca mai aveam drum lung de facut, am multumit pentru tot apoi ne-am luat ramas bun.
Desi stiam ca nu el era staretul Manastirii, n-am indraznit sa cerem informatii mai multe decat a dorit el sa ne furnizeze. Acum, dupa un an, aflu noutati. Triste, din pacate.
Se spune ca in momentul cand numarul ingerilor cazuti va fi completat de oamenii cei bine-placuti Lui Dumnezeu, pacatul lui Adam va fi iertat, iar omul isi va putea relua locul pierdut la inceputul inceputurilor. Nadajduiesc ca si Parintele Teofil Badoiu s-a alaturat preafericitilor parinti din Imparatia Cerurilor.

Doamne ajută!
Nu degeaba vă numiţi "OmuBun"...!
Şi eu l-am cunoscut pe părintele Teofil prin anii '94, însă din păcate nu am mai fost la dânsul de atunci, dar am mai auzit multe lucruri frumoase şi bine-plăcute lui Dumnezeu despre el, şi cred că Dumnezeu îl va aşeza în Ceata Sfinţilor.
Încet, încet pleacă la cele veşnice toţi "stâlpii" noştri duhovniceşti.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească cu Drepţii.
Doamne ajută şi HRISTOS A ÎNVIAT!

[vidoveczandrei]

Domnul Dumnezeu sal odihneaca in pace si sa se roage parintele si pentru sufletele noastre pline de pacate si sa fie cu noi cu toti!