Fascinatia sfirsitului lumii?

[Jane Says]

Transformarea aceasta a omului n-o sa fie un eveniment "istoric" si o chestie care sa tine de lumea aceasta si de ceea ce numim societate. Nu are nimic de a face cu utopiile cu care se alina omul de cand lumea, ca o sa realizam vreodata pacea, dragostea, desavarsirea si societatea perfecta pe acest pamant.

Din cate am citit, a doua venire a lui Hristos va fi de fapt sfarsitul istoriei si transfigurarea va tine de Imparatia Cerurilor, care a spus si El ca "nu este din lumea aceasta". Nu cred ca ne putem imagina cum va fi.

Iar celelalte religii si majoritatea oamenilor de pe pamant spera de fapt intr-o realizare lumeasca, pamanteasca, a acestui deziderat, si mai ales, intr-o fericire omeneasca din care Hristos lipseste. Sa ne facem noi, oamenii, pace si paradis. Asa ceva nu se poate. Singurul lucru pe care stim noi sa-l facem il facem deja de mii de ani si nu dam semne ca ne-am opri, ci doar sporim pe calea acestui "skill", este: pacatul. Treaba noastra e sa cerem tamaduire de la Hristos pentru sufletele noastre.

Mai cred ca a doua venire a Mantuitorului in toata slava Sa ar trebui, intr-un fel, sa fie prilej de bucurie, dar nu stiu cator dintre noi le da mana sa se increada ca, la o adica, in conditiile infernale ce vor precede aceasta venire, isi vor putea pastra credinta si sufletul. Deci aceasta bucurie, sa zicem, este strans impletita cu grija ca eu, omul, s-ar putea sa cad, s-ar putea sa ma lepad, s-ar putea sa ma prind in latul vrajmasului cand acestuia i se va da mana libera.

Si cred ca e o neliniste buna; sincer, pana la bucuria deplina cred mai e o vreme, pana suntem in trup e mai bine sa fim mai cu stress, ca ne-om odihni pe urma. Dar pana suntem in trup, si ni se pare ca stam, sa avem grija sa nu cadem. Sa se veseleasca budistii si hindusii daca vor, dar eu cred ca se veselesc degeaba si din ignoranta si visand la ceva ce nu se va intampla niciodata in felul in care viseaza ei (intrucat viseaza ceva in afara lui Hristos..)

Pe de alta parte, cred ca moartea personala a fiecaruia dintre noi e pentru el un soi de apocalipsa. Ca daca mor in pacate acum sau la apocalipsa, tot aia mi-e.. Pentru mine ca om moartea e un eveniment foarte personal cu consecinte cat se poate de personale fie ca survine peste o ora sau peste 50 de ani. Fie ca mor singur sau cu inca 1 milion sau miliard langa mine care-mi impartasesc soarta.

In sinea mea, nadajduiesc ca Dumnezeu o sa lungeasca timpul, ca macar noi si generatia ce vine sa nu prinda.. Dar asta ar insemna ca si noi sa ne intoarcem cu tot sufletul spre Dumnezeu, sa ne pocaim si sa-L "imblanzim". Si mi-e teama ca nu o facem si ca o sa ne lase sa umblam de capul nostru, dupa voia noastra si ca in felul acesta nu doar ca nu o sa ne apropiem de El ci ne vom indeparta, sporind rautatile.

[coralina]

Gasesc ca multe din sursele de informare contemporane (inclusiv unele ortodoxe) sadesc frica de origine ne-divina, groaza pura de toate catastrofele posibile pe fata pamantului.
E bine sa fim alerti, sa reflectam in permanenta la "cat de pregatiti suntem", insa nu ne putem permite sa ne anesteziem mintile cu panica in supradoza.
Asa ca un laptop si un tv inchise + un ziar alarmist necumparat pot contribui la mantuirea noastra.

Doamne ajuta!

[eodor nastasa]

Poate ca daca am "topi" toate tancurile, si am seta toti "vectorii nucleari" pe traiectorie de coliziune cu Soarele, ei bine, poate Dumnezeu ar mai da ceva ragaz, si spre indreptarea lu' sufletu'...dar cum "baietii rai" fac tocmai invers, se pare ca funia va ajunge la par...asa ca, baieti si fete, ce e scris ramane scris, si nu vor trece veacurile, fara adeverire.

[Erethorn]

Fiindca suntem niste tampiti.

Ne agitam ca pepsi-ul ca vine si cand vine si de ce vine sfarsitul lumii - Martorii lui Iehova au si data exacta, sau macar intervalul de timp, altii l-au avut (adventistii) dar intre timp s-au mai temperat, altii il cauta cu nerabdare in diverse evenimente, razboaie, cataclisme, altii il asteapta cu nerabdare in 2012, unii, mai "temperati", mai "calmi", mai "rationali" stau linistiti, ca lasa ca o sa colonizam noi alte planete si nu se va grabi Dumnezeu sa strice lumea aceasta asa de veche, si toti uita un lucru:

PENTRU FIECARE DINTRE NOI, SFARSITUL VA VENI IN CURAND.

Petru unii, in 20, pentru altii, in 30, pentru cei mai norocosi, in 80, maxim 100 de ani.

Pentru unii, poate chiar maine, o masina trecand pe rosu, o alunecare pe scari...

Si obsedati de Apocalipsa, razboaie nucleare etc., uitam singurul lucru important, sa ne pregatim cum se cuvine pentru propriul sfarsit si propria judecata.

[Jane Says]

Cam asa, cum a zis Erethorn.

[Mtcrysty17]

Toti se gandesc la sfarsitul lumii, dar nimeni nu se pregateste pentru asta. fratilor, trebuie sa ne rugam neincetat, trebuie sa devenim mai buni, mai bineplacuti lui Dumnezeu pentru ca vom fi judecati. nu trebuie sa asteptam sfarsitul pentru ca acesta o sa vina cand o sa dispara credinta totatal si in momentul de fata exista multi oameni credinciosi, dovada fiind acest forum. Doamne ajuta.

[postasul.]

În prealabil postat de Erethorn

Ne agitam ca pepsi-ul ca vine si cand vine si de ce vine sfarsitul lumii - Martorii lui Iehova au si data exacta, sau macar intervalul de timp, altii l-au avut (adventistii) dar intre timp s-au mai temperat,

Printre multele lucruri pline de adevar, pe care le spui (parerea mea) ti-a scapat si o greseala. Adventistii de ziua a saptea (daca la ei te referi cand spui "adventistii") nu au prezis nici o data exacta sau interval de timp in care va reveni Mantuitorul. Probabil te referi la miscarea adventa din anii 1840.

Ca sa reintram pe fagasul topicului: nu este nimic rau sa nadajduiesti in revenirea apropiata a Domnului Iisus Hristos. Insusi Sfantul Apostol Pavel nadajduia ca Mantuitorul se va intoarce chiar in timpul vietii sale pamantesti (vezi 1 Tesaloniceni 4:17).

Sa-L astepti pe Hristos ca si cum ar veni chiar azi, este o atitudine cat se poate de crestina.

[vidoveczandrei]

Sa lasam pe Dumnezeu sa decida ca El este atotstiutor,dar noi fapturi mici ce suntem trebuie sa ne pregatim sufletul cu Taina Spovedaniei,Impartasaniei,Liturghia,sa citim vietile Sfintilor Parinti,sa citim invataturile lor,nu trebuie ca noi sa stim timpul,ci Domnul Dumnezeu nostru Cel Mult Iubit sa-L lasam sa decida.