va rog, povatuiti-ma!

[mihele_m]

În prealabil postat de miha

De mai bine de 20 de ani cercetez cu regularitate biserica, fiind membra a Comitetului Parohial. Sunt foarte trista ca sunt obligata sa asist cu amara durere sufleteasca la niste mizerii morale in biserica. Parintele are o amanta, iar multe din intalnirile nefiresti au loc chiar in biroul parohial, aflat in ininta bisericii. Treaba asta se intampla de 10 ani. Cum pot eu, ca si credincioasa, sa-l ajut pe parinte sa scape de aceasta patima? Oare trebuie sa las totul in voia sortii? Nu ma pot impaca cu gandul ca asa ceva este firesc! Va rog sa ma ajutati ca nu mai suport sa vad cum sfanta biserica este batjocorita! As vrea sa stiu care este atitudinea mai-marilor bisericii fata de aceasta situatie? Va multumesc.

Parintele Cleopa spunea intr-unl din volumele dumnealui citez "Noi
nu avem voie ca mirieni sa aducem blasfemii la adresa preotilor " ei sunt hirotonisiti si-si primesc pedeapsa de la Dumnezeu . Poate ca ce relatati dumneavoastra sa nu fie adevarat poate ca va-ti inselat ,eu zic sa nu trageti concluzii pripite si nici sa iesiti in public cu astfel de acuzatii fiindca sunt destul de neplacute ,ati iesit totusi pe un forum unde citeste atita lume ! Eu va intreb tot ca un bun crestin ,va ajuta cu ceva asemenea afirmatii?va fac mai bine ?vi se da un grad mai mare in conducerea parohiei ?Eu zic sa mai meditati ,si sa nu aruncati cu noroi asa usor intr-un slusbas al lui Dumnezeu un adevarat cresti nu face asta niciodata .

[coralina]

E interesant de remarcat cum se sugereaza maturarea gunoiului sub pres in acest caz (si nu numai!!), si anume adoptarea unei atitudini intelepte de genul "n-aude, nu vede".
Cat despre cei 10 ani in care nu s-a luat atitudine vizavi de comportamentul preotului... nu sfatuiti voi de fiecare data sa luam rugaciunea drept aliat si sa ne rugam pentru cel ratacit? Asta se pare ca a facut doamna in cauza timp de 10 ani!
Nu e datoria noastra de frati crestini sa ne ajutam unul pe celalalt atunci cand suntem in ratacire? Sa ne dam unul altuia sprijin si sfat, sa ne rugam unii pentru altii, sa-l iubim pe aproapele ca pe noi insine? Sa ne preocupam de soarta sa, iar nu sa intoarcem capul in directia opusa si sa ne prefacem ca nu vedem nimic in neregula?

Nu considerati ca sminteala pe care o aduce in randul credinciosilor prin comportamentul sau acest slujitor al Domnului poate avea efecte devastatoare? Ori considerati ca lucrurile acestea nu se stiu (mai ales ca dureaza de atata vreme)?
Care sunt beneficiile reale ale ascunderii acestor fapte reprobabile si de ce se promoveaza la scara larga politica strutului cand vine vorba de comportamente evident deviante? Cand aveti un furuncul care supureaza de ani de zile voi taceti din gura sau mergeti la medic pana nu se raspandeste infectia in tot corpul?

Doamne ajuta si lumineaza-ne pe toti!

[miha]

Va multumesc foarte mult ca ati inteles durerea sufletului meu! In toti acesti ani am tacut, m-am rugat in taina, nu am pomenit numele parintelui, dar acum simt ca trebuie sa fac ceva in plus, inainte ca biserica sa fie ponegrita. Am dorit sa discut despre acest subiect pe un site unde cred ca intra multa lume de buna credinta. V-am cerut un sfat pentru a nu ma abate de la invatatura bisericii noastre. De 10 ani tac, de 10 ani ma rog asa cum m-am priceput eu, dar simt ca asta nu e suficient. Sunt prea neputincioasa. Stiu si altii din biserica, dar le e frica de acea femeie ca sa vorbeasca despre acesl lucru si m-au sfatuit si pe mine sa tac. Pare tacerea este unica solutie? Doamne, ajuta-ne sa se faca dreptate!

În prealabil postat de coralina

E interesant de remarcat cum se sugereaza maturarea gunoiului sub pres in acest caz (si nu numai!!), si anume adoptarea unei atitudini intelepte de genul "n-aude, nu vede".
Cat despre cei 10 ani in care nu s-a luat atitudine vizavi de comportamentul preotului... nu sfatuiti voi de fiecare data sa luam rugaciunea drept aliat si sa ne rugam pentru cel ratacit? Asta se pare ca a facut doamna in cauza timp de 10 ani!
Nu e datoria noastra de frati crestini sa ne ajutam unul pe celalalt atunci cand suntem in ratacire? Sa ne dam unul altuia sprijin si sfat, sa ne rugam unii pentru altii, sa-l iubim pe aproapele ca pe noi insine? Sa ne preocupam de soarta sa, iar nu sa intoarcem capul in directia opusa si sa ne prefacem ca nu vedem nimic in neregula?

Nu considerati ca sminteala pe care o aduce in randul credinciosilor prin comportamentul sau acest slujitor al Domnului poate avea efecte devastatoare? Ori considerati ca lucrurile acestea nu se stiu (mai ales ca dureaza de atata vreme)?
Care sunt beneficiile reale ale ascunderii acestor fapte reprobabile si de ce se promoveaza la scara larga politica strutului cand vine vorba de comportamente evident deviante? Cand aveti un furuncul care supureaza de ani de zile voi taceti din gura sau mergeti la medic pana nu se raspandeste infectia in tot corpul?

Doamne ajuta si lumineaza-ne pe toti!

[Dumitru73]

În prealabil postat de mihele_m

Parintele Cleopa spunea intr-unl din volumele dumnealui citez "Noi
nu avem voie ca mirieni sa aducem blasfemii la adresa preotilor " ei sunt hirotonisiti si-si primesc pedeapsa de la Dumnezeu . Poate ca ce relatati dumneavoastra sa nu fie adevarat poate ca va-ti inselat ,eu zic sa nu trageti concluzii pripite si nici sa iesiti in public cu astfel de acuzatii fiindca sunt destul de neplacute ,ati iesit totusi pe un forum unde citeste atita lume ! Eu va intreb tot ca un bun crestin ,va ajuta cu ceva asemenea afirmatii?va fac mai bine ?vi se da un grad mai mare in conducerea parohiei ?Eu zic sa mai meditati ,si sa nu aruncati cu noroi asa usor intr-un slusbas al lui Dumnezeu un adevarat cresti nu face asta niciodata .

Nu am sa inteleg niciodata atitudinea asta de ai lua in brate pe slujitorii altarului si a arunca cu noroi in cei ce ii acuza.
De unde stii tu ca femeia nu are dreptate?
Chiar crezi ca toti preotii sunt sfinti?

[sophia]

@Miha
Este o problema de natura privata. Nu ai voie sa te amesteci.
Cel mai bine este sa discutati cu preoteasa si sa ia dansa masuri. Numai dansa este in masura si responsabila in aceasta situatie.
Daca erau probleme de alta natura, strict legate de biserica, priveau si comitetul si trebuia sa luati masura.
In primul rand ca asta presupune sa aveti niste dovezi, sa aveti o singuranta.
Stiti voi ce faceau ei in birou? O cunoasteti pe femeia aceea? Cunoasteti relatia dintre ei? Daca era ceva de serviciu.
Parca n-as crede ca preoteasa n-a sesizat nimic in acesti 10 ani daca era cazul. Sunt lucruri pe care o femeie le simte.

Si mai este ceva care mie imi da de gandit, pentru ca m-am lovit si eu de mai multe ori. Este o vorba romaneasca: "Facerea de bine este....ceva rau"
Daca vrei sa faci bine, cazi in ceva rau de nu mai iesi.
Vorbeste cu preoteasa. Si in cel mai rau caz poti vorbi chiar cu preotul intre patru ochi. Dar nu direct cu para mai sus, fara sa stii exact despre ce este vorba.


Intrebare de alta natura: Cum adica stau moaste in piciorul sfintei mese?

[Dai lanu]

Este o minune ca au fost oameni alesi,sa nu treaca prin stigmatul pacatelor,dar este tot o minune ca au fost "pacatosi" ce s-au ales si au iesit din pacat si au ajuns alaturi de Sfintii ce n-au pacatuit.Sfintenia omului nu are voie s-o judece si s-o evalueze nimeni,decat Dumnezeu,Unicul Judecator al omului.Nu se admite "atacul direct la persoana"indiferent de "zisele pacate"ale acestuia.Sunt cazuri cand trebuie "opriti"uni pacatosi periculosi si distrugatori,dar si acestia in sensul"pacatului si raului"propiu zis ce este "periculos",nu atat persoana avizata.Atentie,sa nu "personificam pacatul"cu persoanele pacatoase...Cand punem pacatul direct in spatele cuiva,ne facem "ucigasul aceluia"chiar daca este pacatos si ar merita"judecata lui"Dumnezeu nu admite judecata pacatului directa cu judecata omului pacatos...Sa facem o mare deosebire intre "pacatul ca atac"si omul pacatos ce poate fi "salvat"ca si talharul de pe Cruce,trebuie insa judecat fara mila pacatul in sine,dar fara "personificarea lui" cu persoana pacatoasa.A face "galagie" cu "pacatul"unei persoane,este cel mai urat fapt.Ai vrea sa vorbesti despre pacate,dar nu ai vrea sa vorbesti direct de persoane pacatoase.Politizarea de a confunda pacatul cu persoane pacatoase este"razboi,ura,razbunare,ucidere",ce iese din duhovnicie.Crestineste,Judecata Personala se face doar la Spovedanie si la judecatorie,in mod tacit si acoperit,dar cu "asprimea si pedeapsa pacatului in sine"(peste persoana respectiva).Nu ai voie sa pui "peste"chipurile lucrurilor murdaria pacatului,se zice ca diavolul vede toata creatia rea si cu chipul anormal al pacatului,tocmai prin acest fapt.Nu te uita la pacatul nimanui,ci cauta chipul curat,cum l-a creat Dumnezeu.Cine se uita la "pacatul cuiva"si il vede,se zice ca il preia pe jumatate.Dumnezeu pune la proba virtutile oamenilor prin diavoli,carora le da voie limitata ca sa-i ispiteasca.Cu timpul toate vor trece insa nu fara CREDINTA SI VOINTA,POST SI RUGACIUNE

[vsovivi]

De unde ști dumneata că îi este amantă? Ce i-ai văzut dumneata, sau i-ai auzit ce fac ei? Te-ai uitat pe gaura cheii? Sau i-ai văzut goi întreținînd relații de desfrânare? Căci dacă ai văzut așa ceva și tu ai păcat, căci ochiul tău s-a spurcat sau dacă ai auzit ceva și tu ai păcat căci ai auzit și te-ai murdărit, deci și tu trebuie să te îndrepți și să te mărturisești și să fugi apoi de astfel de prilejuri prin care păcătuiești cu simțurile murdărindu-te. Sau prin bârfe spre osândiri căci dacă ai judecat strâmb sau fără temei sau spre dărâmare de frate... atunci să nu crezi că ei fi mai bună cu ceva.

Dar nu este scris cum trebuie să procedezi? Nu a zis Hristos? Nu ne-au învățat Apostolii?

Prima dată îi vei spune personal la ureche celui ce păcătuiește ca un smintit, între patru ochi.

A doua oară vei chema cu tine unul sau doi martori și îi vei spune cerându-i să se îndrepte.

Apoi îl vei spune bisericii și maimarilor lui.

Dar de ce vă e frică de preot în loc să vă fie frică de Dumnezeu... ca să nu mai păcătuiți! Preotul nu e decît un păstor de suflete având o răspundere mai mare, este un slujitor mai responsabil, mai înțelept, dar frica o datorăm numai lui Dumnezeu... ca să nu mai păcătuim. Iar preoții sunt ca sarea pământului...


Iar dacă sarea se strică și își pierde gustul?

Deci dacă într-adevăr dragostea de Dumnezeu te îndeamnă la acțiune atunci cu siguranță nu trebuie să te temi ci trebuie să mergi pe calea dreaptă... a sfințeniei... până la capăt. Dar dacă e vorba de ispismă fără dovezi și te bazezi pe închipuieli atunci e clar că necuratul îți joacă feste ca să te îndoiești de preot și să cazi în păcatul judecării slujitorilor Stăpânului. Dar dacă îl iubești pe Stăpân și îl iubești și pe slujitorul Său atunci vei face totul spre îndreptarea fratelui tău căzut în păcatul desfrânării. De exemplu îi scri o scrisoare cuvincioasă și te-ai liniștit că ai făcut tot ce ținea de tine spre îndreptarea lui. Și nu uita că dreptatea Lui Dumnezeu nu e o poveste, deci poți să fi convinsă că dreptatea va ieși la Lumină mai devreme sau mai târziu. Nu trebuie să te îndoiești de dreptatea Lui Dumnezeu. Deci și dacă nu ai să faci nimic dreptatea Domnului va veni... dar poate la judecată vei fi și dumneata vinovată că n-ai făcut nimic bun și iată că și din cauza ta un frate preot s-a stricat și astfel și-a pierdut sarea gustul de tot.

[andreicozia]

În prealabil postat de vsovivi

De unde ști dumneata că îi este amantă? .

Tu crezi ca lumea-i asa de ignoranta. In comunitatile mici se stie TOT, si de obicei se afla direct de la femeia implicata care nu rezista sa nu-si povesteasca viata "celei mai bune prietene"..prietena care la rindul ei are si ea o alta "buna prietena"...si tot asa, deci nu ai nevoie sa ii vezi pe gaura cheii:))

[Iubirea]

În prealabil postat de vsovivi

Dar nu este scris cum trebuie să procedezi? Nu a zis Hristos? Nu ne-au învățat Apostolii?

Prima dată îi vei spune personal la ureche celui ce păcătuiește ca un smintit, între patru ochi.

A doua oară vei chema cu tine unul sau doi martori și îi vei spune cerându-i să se îndrepte.

Apoi îl vei spune bisericii și maimarilor lui.

Dar de ce vă e frică de preot în loc să vă fie frică de Dumnezeu... ca să nu mai păcătuiți! Preotul nu e decît un păstor de suflete având o răspundere mai mare, este un slujitor mai responsabil, mai înțelept, dar frica o datorăm numai lui Dumnezeu... ca să nu mai păcătuim. Iar preoții sunt ca sarea pământului...


Iar dacă sarea se strică și își pierde gustul?

Deci dacă într-adevăr dragostea de Dumnezeu te îndeamnă la acțiune atunci cu siguranță nu trebuie să te temi ci trebuie să mergi pe calea dreaptă... a sfințeniei... până la capăt. Dar dacă e vorba de ispismă fără dovezi și te bazezi pe închipuieli atunci e clar că necuratul îți joacă feste ca să te îndoiești de preot și să cazi în păcatul judecării slujitorilor Stăpânului. Dar dacă îl iubești pe Stăpân și îl iubești și pe slujitorul Său atunci vei face totul spre îndreptarea fratelui tău căzut în păcatul desfrânării. De exemplu îi scri o scrisoare cuvincioasă și te-ai liniștit că ai făcut tot ce ținea de tine spre îndreptarea lui. Și nu uita că dreptatea Lui Dumnezeu nu e o poveste, deci poți să fi convinsă că dreptatea va ieși la Lumină mai devreme sau mai târziu. Nu trebuie să te îndoiești de dreptatea Lui Dumnezeu. Deci și dacă nu ai să faci nimic dreptatea Domnului va veni... dar poate la judecată vei fi și dumneata vinovată că n-ai făcut nimic bun și iată că și din cauza ta un frate preot s-a stricat și astfel și-a pierdut sarea gustul de tot.

Foarte frumos spus...si destul de cuprinzator si explicit ca si traseu...subscriu.

[IonelS]

Formula de mai sus este folosita in situatiile in care oamenii ne gresesc noua personal. Nu stiu daca si atunci cand gresesc altora. Eu cred ca tot mai bine este sa se duca la ierarh.