Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

De cînd a început studiile sale teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influentat de duhul filosofilor necrestini modernisti: Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner si de asemenea de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar. Iatã un exemplu din declaratiile caracteristice ale papei Ioan Paul al II-lea: "Este nevoie sã separãm crestinismul de forma lui europeanã. Popoarele cu o culturã strãveche au dificultãti în a accepta crestinismul, întrucît aceastã religie le este prezentatã în formulele ei europene... Întelegem cã se impune o africanizare, o indianizare, o niponizare a slujbelor noastre crestine."[14] Teologul ortodox, va vedea, fãrã îndoialã, în aceastã declaratie a papei, greseala tipicã a catolicilor privind conceptia despre mîntuire, despre Traditie si despre adevãrul mîntuitor, anume: cã toate acestea sunt numai o chestiune de mostenire culturalã. Actuala conversie pãgînã a romano-catolicismului nu a început însã cu Conciliul Vatican II. A fost un proces îndelungat, început în acel moment cînd s-au introdus primele erori dogmatice în teologia apuseanã. Nu papa Ioan Paul al II-lea sau predecesorii sãi au distrus romano-catolicismul; romano-catolicii însisi au încetat de a mai fi Bisericã în momentul în care s-au separat de Trupul cel Unul al Sfintei, Soborniceascã si Apostoleascã Bisericã - Biserica Ortodoxã.
Si ce înteleg romano-catolicii practic prin aceastã "adaptare culturalã" a vietii Bisericii? În mai 1985, vizitînd Belgia, papa Ioan Paul al II a declarat cã atît musulmanii cît si crestinii sunt supusii aceluiasi Dumnezeu, utilizînd fiecare "cãrtile noastre sfinte corespunzãtoare". Astfel, papa pare sã fi uitat cã în una din aceste "cãrti sfinte" - în Coran, sunt scrise urmãtoarele blasfemii: "Sunt 11 lucruri spurcate - urina, excrementele, sperma, oasele, sîngele, cîinele, porcul, bãrbatul si femeia ne-musulmani si treimea."[15] Si încã: "Cine crede în treime este spurcat precum urina si fecalele."[16]. În august 1985 vizitînd Marocul, acelasi papã a afirmat despre credinta noastrã cã este comunã atît crestinilor cît si musulmanilor. Aceste eforturi de a "adapta" religia crestinã la obiceiurile si traditiile culturale este foarte fructuoasã în Europa mai mult decît în Asia. Pe 20 iunie 1980, o moschee s-a deschis la Lille, într-o fostã capelã dominicanã. În 1981 o moschee s-a deschis în vechea bisericã din Mureaux. Pe 7 decembrie 1982, o altã moschee s-a deschis la Sarcelles. În decembrie 1984, o altã moschee s-a deschis la Roma...
Religiile pãgîne asiatice par sã beneficieze de aceeasi bunãvointã papalã. Putem mentiona urmãtoarele fapte: complimentele adresate reprezentantilor budisti si sintoisti care au fost primiti de papã la Tokio în 1981. Laudele aduse libertãtii religioase si acelor religii care adorã natura (vizita papei la Bankok, cînd papa s-a plecat în fata sefului spiritual budist) În India, papa si-a scos pantofii pentru a aseza o ghirlandã de flori la mormîntul lui Mahatma Gandhi. Cu aceastã ocazie, papa a declarat: "omul este acea rãdãcinã pe care Biserica trebuie sã o cultive, pentru a-si rãmîne fidelã ei însisi..." Si mai mult: "Hindusii, budistii si crestinii se reunesc pentru a proclama adevãrul despre om si în special privind apãrarea drepturilor omului; pentru a elimina sãrãcia, foametea, ignoranta, persecutiile."[17] Putem cu usurintã sã ne întrebãm ce adevãruri comune despre om pot proclama împreunã crestinii si pãgînii, în momentul în care ei nu cinstesc aceeasi divinitate. În Europa actiunile papei au un efect magistral. În 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un templu tibetan, unde au fost "consacrati" 10 francezi drept "lama" si într-un timp scurt au fost consacrati alti 14 francezi drept "lama" tibetani. În Franta s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. În iulie 1987, un ziar local descrie modul de viatã a unui lama tibetan si mentioneazã cã multi lama au sosit în Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis în Franta în 1987, în localitatea Plaigne, "Templul celor 1000 de Buda". Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri în înãltime. Acesti cãlugãri tibetani trãiesc aparent din donatii, însã cum au reusit ei atunci sã ridice un asemenea templu? Pe banii cui?[18]
Este bine stiut cã din trupul stricat al unei credinte eretice, viermuiesc si odrãslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de înteles urmãtoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile decît faptele istorice despre opulenta, erorile si atitudinea ierarhiei romano-catolice departe de smerenia crestinã. La numai cîteva ore dupã închiderea lucrãrilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericesti în Biserica Romano-catolicã: "totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, vesmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformãrii Liturghiei este enormã si e dificil de prevãzut cum se va sfîrsi."[19] Anii urmãtori au adus confirmarea acestei decizii. În mai 1980 în Zair, papa a consacrat 8 episcopi la o ceremonie de un milion de participanti. Preotii se legãnau în timp ce multimea cînta "gloria"; dupã aceea au cîntat în Swahili, Lingala si Kikongo, acompaniati de chitare, acordeoane si tam-tamuri. Apoi, la un serviciu divin oficiat de papã la Nairobi, ofertorium-ul a fost de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus cosulete cu fructe, o oaie care behãia, obiecte de artizanat local. Papa însusi si-a asezat pe cap faimoasa podoabã "Masai", de 40 centimetri înãltime, ornatã cu pene, iar pe umeri o mantie "Masai" rosie. În februarie 1982, ultima liturghie a papei în Africa a constat din cîntece si dansuri traditionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci cînd îsi ucideau sclavii în ritualurile lor pãgîne. Douã luni mai tîrziu, Reuniunea Nationalã Liturgicã a Episcopilor din Volta Superioarã a prescris ritualul liturgic, constînd dintr-un amalgam de asa-numite elemente crestine din dansuri traditionale, bãtãi ritmice din palme, strigãte de femei, bãtaia ritmicã a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. În Postul Mare, în Vinerea Mare, un grup de dansatori, bãrbati si femei, trebuie sã salute Crucea.[20] În mai 1984, papa a celebrat liturghia în Papua - Noua Guinee. Cu aceastã ocazie, 250 de dansatori, pe jumãtate dezbrãcati si purtînd ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de bãtãi de tobe. În septembrie 1984, papa a hirotonit opt diaconi în Canada. În timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arzînd plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au dãruit papei o panã înmuiatã în sînge proaspãt. În 1985, în timpul cãlãtoriei sale în Togo, papa a declarat: "Pentru prima datã m-am rugat împreunã cu cei care cred în animism."[21] De fapt, în 1985 în Togo, papa a participat la un ritual pãgîn propriu-zis, nemaiascunzîdu-se sub masca unei liturghii crestine. Astfel, papa însotit de vrãjitori s-a deplasat într-o pãdure. Jurnalul "L'Osservatore Romano" descrie cum papa a acceptat sã invoce puterea magicã a apei si a mortilor: "Papa a executat toate miscãrile si gesturile rituale, folosind fãinã si apã si împrãstiindu-le pe pãmînt în mai multe directii. Dupã aceea, el însusi s-a plecat la pãmînt."[22]
E important sã amintim cã ideea unificãrii tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere încã de la Chicago (1893) si Paris (1900). Masoneria a propus sã se facã un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova "o religie universalã, acceptatã de popoare de toate culturile si traditiile", asa cum Loja Marelui Orient a declarat încã de la mijlocul sec. al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. El a primit în bazilica „Sfîntului” Francisc din Assisi, pe reprezentantii marilor religii ale lumii pentru a se ruga împreunã. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde acesta a instalat o statuie a lui Budha. Episcopii catolici au vãzut statuia si nu au spus nimic... Un an mai tîrziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere din Roma, spre satisfactia masonilor, care si-au publicat victoria în ziarul "Hiram" scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: "Catolici, ortodocsi, protestanti, evrei, musulmani, hindusi, budisti, liber-cugetãtori, pentru noi nu sunt decît porecle; francmasoneria este numele întregii familii."[23] Relatiile catolicilor cu francmasoneria au fãcut multe valuri si sunt binecunoscute în occident. Astfel, Mary Ball Martinez a descris în cartea ei cum în acest secol multi papi au ajuns masoni.[24] Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seamã de reviste faimoase (The Wonderer) sau la alte reviste ca "The National Review". Mary Ball afirmã cã papa Ioan al XXIII-lea era initiat în francmasonerie si cã a participat la întrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat cã papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia credinciosilor catolici de a putea fi si masoni), a fost în aceeasi lojã cu Carlos Vasquez, dupã cum declarã chiar acesta din urmã. În "CDL Report" din mai 1995, gãsim urmãtoarea mentiune: "Pe nouã strãzi ale Vaticanului sunt patru loje masonice. Unii din cei mai înalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si apartin Ritului Scotian."

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Concluzii Toate faptele prezentate mai sus pot fi explicate cu usurintã dacã luãm în considerare mai înainte de toate cã romano-catolicii nu au refuzat niciodatã sã facã compromisuri cu puterea politicã lumeascã pentru a-si mentine si extinde suprematia. Confesiunea romano-catolicã, bazatã pe un sistem doctrinar complet strãin de învãtãtura apostolicã, a luptat sã supravietuiascã prin filozofia sa umanistã si antropocentricã. Astfel, nici harul si nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi împãrtãsite credinciosilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectatã de orice legãturã cu Dumnezeu Cel slãvit în Sfînta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explicã rolul major acordat omului (papei) pentru a sustine si justifica credinta lor falimentarã si nemîntuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul si celelalte metode folosite pentru a-si cîstiga cît mai multi credinciosi, ne fac astãzi sã privim cu multã circumspectie la declaratiile de iubire si respect pe care acestia le fac cu insistentã fatã de crestinismul Ortodox rãsãritean.
________________________________________
Note bibliografice 1 Pr.prof. Liviu Stan, "Succesiunea apostolicã", Studii Teologice, nr.5-6, 1955. 2 Istoria Bisericeascã Universalã, vol.II, Edit. IBMBOR, Bucuresti,1993. 3 Ibidem. 4 Rugãciune si luminã misticã, Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ed. Dacia, Cluj, 1998 5 Ibidem. 6 "Jesus et Israel, Genese de l'Antisemitisme", Francmasoneria, pg.49-51, nr.1, 1999. 7 "Catholic Family News", Francmasoneria, pg.49-51, nr.1, 1999. 8 Ibidem. 9 Arhim.Serafim Alexiev, Arhim. Jazadjiev, Ortodoxie si Ecumenism, Mãnãstirea Slãtioara, 1997. 10 Ibidem. 11 Idem. 12 Idem. 13 Stihira III pentru Vecernia Marii Luni. 14 Arhim.Serafim Alexiev, op.cit. 15 Coranul, Articolul 1. 16 Idem, Articolul 2. 17 "Cine atacã Biserica Romano-catolicã?" artic. Internet, Romanian Historical Studies. 18 Ibidem. 19 Idem. 20 Idem. 21 Idem. 22 Idem. 23 Idem. 24 Mary Ball Martinez, Subminarea Bisericii Catolice”



După ce am studiat din plin papalitatea ca fiind ceea ce a reintrodus păgânsimul în lume şi deci medicina demonică, vom vedea mult mai pe scurt, cu ce au contribuit celelalte erezii pentru a făuri atmosfera de azi îmbibată în medicină şi gândire New Age demonice.

[heaven]

Alexandru,poate pe Topcat il tineau baierile sa isi bata capul cu tot felul de divergente cu tine...la mine nu e cazul si chiar am lucruri mult mai bune de facut cu timpul meu.
In fata unui om care lipeste etichete pe cei din jur si palavrageste verzi si uscate despre ei fara a avea macar curiozitatea sa ii cunoasca nu am de ce sa ma justific in vreun fel...
Daca asta este fericirea ta sa te vezi cum umpli paginile unui topic fara macar sa iti pui problema cine si ce a inteles din tot ce faci tu pe aici...e minunat!
Bineinteles,poti sa iti gadili singur ego-ul cum ca nu ma ridic la nivelul inteligentei tale,ca sunt o eretica si fug in fata sfiinteniei cu care iti indeplinesti misiunea pe acest forum,considera ce doresti si te multumeste,insa eu te salut din mers pentru ca pe lumea asta sunt lucruri mult mai constructive de facut decat sa duc polemici fara sens cu oameni care au mintea odihnita...
Oricum,imi cer iertare,pentru ca la un anumit aspect ai avut dreptate:anumite cuvinte au fost pornite dintr-un amestec de sictir,nedumerire si revolta,iar aici cu siguranta este responsabil si acel demon al mandriei de care vorbeai.
Esenta mesajului ramane,insa aceasi,dar probabil felul in care am abordat discutia trebuia sa fie mai bland,iertare,te rog!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de heaven

Alexandru,poate pe Topcat il tineau baierile sa isi bata capul cu tot felul de divergente cu tine...la mine nu e cazul si chiar am lucruri mult mai bune de facut cu timpul meu.
In fata unui om care lipeste etichete pe cei din jur si palavrageste verzi si uscate despre ei fara a avea macar curiozitatea sa ii cunoasca nu am de ce sa ma justific in vreun fel...
Daca asta este fericirea ta sa te vezi cum umpli paginile unui topic fara macar sa iti pui problema cine si ce a inteles din tot ce faci tu pe aici...e minunat!
Bineinteles,poti sa iti gadili singur ego-ul cum ca nu ma ridic la nivelul inteligentei tale,ca sunt o eretica si fug in fata sfiinteniei cu care iti indeplinesti misiunea pe acest forum,considera ce doresti si te multumeste,insa eu te salut din mers pentru ca pe lumea asta sunt lucruri mult mai constructive de facut decat sa duc polemici fara sens cu oameni care au mintea odihnita...
Oricum,imi cer iertare,pentru ca la un anumit aspect ai avut dreptate:anumite cuvinte au fost pornite dintr-un amestec de sictir,nedumerire si revolta,iar aici cu siguranta este responsabil si acel demon al mandriei de care vorbeai.
Esenta mesajului ramane,insa aceasi,dar probabil felul in care am abordat discutia trebuia sa fie mai bland,iertare,te rog!

Mânca-te-ar Raiul să te mănânce de Heaven! Mânca-te-ar Raiul!
Nici nu şti ce mi s-a bucurat sufletul când ţi-am citit ultima postare şi de aceea ţin să-ţi mulţumesc. Să mă ierţi că ţi-am răspuns aşa târziu dar fărâma de timp liber o am de abia acum. Ce-ai scris tu la sfârşit este cu adevărat leacul (panaceul) universal după care se tot agită alchimiştii (ei însă, uitând de Hristos, nu-l pot găsi). E aşa de simplu şi iubit cuvântul „iertare”. Când va pieri acest cuvânt prin nefolosire atunci cu adevărat va veni sfârşitul lumii.
Topcat fiind bărbat a fost făcut de Dumnezeu pentru cercetare, deoarece universul raţiunii este grădina raiului pe care Adam trebuia să o lucreze şi să o guste şi prin raţiunile ei să ajungă la Hristos.
Eva însă fiind luată din coasta lui Adam este de lângă inimă şi aşadar ea nu este atât de preocupată de lumea ideilor cât de oceanul sentimentelor. Este firesc deci pentru o femeie să nu guste schimburile de replici-idei ci să fie atentă la sentimente. De aceea mă şi adresez acum inimii tale pentru ca oceanul de sentimente pe care îl ai să devină un ocean de iubire.
Poarta iată ai deschis-o prin minunea lui „iartă şi te rog” şi deci te rog lasă-mă să intru şi eu acolo şi să-ţi cer iertare.
Scopul postării mele nu este unul personal. Ci a izvorât dintr-o durere a mea (pentru cei ce se vatămă cu o falsă medicină) spovedită şi care a primit canon acest lucru al meu. Dorinţa mea, mai mare decât cea de a convinge lumea despre vătămarea prin bioenergie, este de a transmite un mesaj de dragoste. Mare lucru este ca măcar unul din cei ce citesc postările să aibă un fior de dragoste izvorât din adevăr. Eu aşa mi-aş dori: să stăm la postat ca la o masă a dragostei de adevăr la care fiecare cu drag să aducă un fel de mâncare. Se poate refuza o mâncare care nu place dar din dragoste se foloseşte refuzul delicat. Nu la toţi plac toate mâncărurile deci e firesc refuzul. Dar mâhnirea mea cea mare este când apare duhul de ceartă. Fiecare ţine la ideile lui şi se lipeşte de ele şi ar vrea să şi le apere - este firesc. Dar aceasta nu trebuie să ducă la căderea în atacul persoanei a cărei idee i se combate. Pentru că de fapt ideea care o susţinem dacă e doar idee nu îşi are rostul. Ca să facă un bine nu trebuie să fie o idee ci un dar purtător de bucurie, purtător de dor deci de dragoste. Dacă e ceva care nu duce la dragoste e deşertăciune. Dacă ştim aceasta şi o şi vrem este vădit că nu putem obţine pe dragoste fără a oferi dragoste printr-un fel de a fi în dragoste.
Iar pentru că ce nu este Hristos nu este dragoste adevărată nici eu nu pot oferi pe altcineva. Iar cum Hristos este totul, afară de păcat (deşi a luat toate păcatele în Sine pentru a le vindeca) şi El este Calea, Adevărul şi Viaţa, când vorbim despre adevăr în orice domeniu pe El îl mărturisim.
Acesta este motivul pentru care sunt obligat, la cererea vecinilor noştri de masă a dragostei la subiectul bioterapie, să nu ofer numai o părere personală întru necunoștință deoarece ni s-a reproşat nouă ortodocşilor că interdicţia unor duhovnici de a recurge le medicina demonică provine din fanatism şi ignoranţă. S-a cerut, pe bună dreptate, din dorinţa de înţelegere a adevărului ortodox, explicaţia pe larg, în toate domeniile legate de medicina demonică, a fenomenului de înşelare demonică şi a roadelor sale. Desigur că unii sunt interesaţi de anumite aspecte alţii nu, dar eu sunt îndatorat de duhovnic să le dezbat pe toate până la cap din dragostea de a mărturisi - întru cunoştinţă – adevărul astfel ca cine e însetat de adevăr să scape de excrocheriile contemporane ce afectează viaţa veşnică. Nu poate cineva care iubeşte cu adevărat văzând pe cel iubit apropiindu-se de o prăpastie să nu strige STAI!!!
Poate că cel ce stă să cadă s-o speria de răcnet dar dacă ia aminte scapă de prăpastie şi nu se năpusteşte cu ură zicând „de ce ai strigat mă la mine mă!” ci îi mulţumeşte că l-a scăpat.
Salvarea în cazul prăpastiei bioterapiei ca şi în oricare alt domeniu nu vine de la mine ci de la Sfinţii Părinţi şi deci lor trebuie să le mulţumim iar nu mie. Eu chiar merit să fiu certat că „de ce strig” deoarece eu sunt cum ai zis doar un robot de citate. Însă în loc să-mi fie ruşine de aceasta mărturisesc că eu o şi doresc pentru ca nu cumva să caut slava mea şi să mă impun pe mine în loc de a mărturisi pe Hristos în domeniul medicinii.
Etichetele nicidecum nu-mi aparţin şi nu le lipesc pe persoane. Ele sunt indicatori de ferire de prăpastie eliberate şi tipărite la centrul de salvamont duhovnicesc care este Sfânta Biserică.
Departe de mine de a numi pe cineva eretic. Este o acuză aşa de gravă că mă înfiorez numai la gândul ei. Un părinte din pateric renumit pentru smerenia sa a fost pus la probă. I-au spus curvar şi a fost de acord, ucigaş şi a fost de acord, avar şi a fost de acord. Când l-au numit eretic a fost vehement împotrivă. Şi l-au întrebat de ce a făcut aceasta. A răspuns că toţi avem păcatele enumerate mai sus şi cu ele şi toate păcatele şi ne este de folos să le mărturisim că atunci Hristos ni le iartă pentru smerenie. Dar dacă am fi eretici atunci am fi despărţiţi de la Adevăr adică Hristos şi cine ne-ar mai putea scăpa? Căci doar Hristos este nădejdea noastră şi alta nu există.
Cei care sunt în Biserica Ortodoxă, chiar dacă au idei eretice, fiind în acest spital duhovnicesc au şanse de a scăpa până la sfârşit vieţii lor şi în realitate majoritatea chiar scapă.
Cei rupţi de Biserică însă, chiar dacă ar susţine idei ortodoxe nu se pot mântui deoarece mântuirea nu constă în posesia şi mânuirea ideilor ortodoxe ci în lipirea de Hristos. Ef.5:23. Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Aşadar cei care suferă de cumplitul păcat al dezbinării de Trupul lui Hristos nu are cine să-i scape fie că se numesc parasinagogă, schismatici sau eretici. Cine nu are Biserica drept mamă nu-L poate avea pe Dumnezeu drept Tată.
Aşadar eretic înseamnă îndepărtat de la Biserică şi o urăște sau îi este indiferentă din cauza unei credinţe greşite. În felul acesta este îndepărtat de la Capodopera, Mireasa, Casa, Dragostea lui Hristos şi deci şi de la Hristos.
Matei 18:17 iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.

Eu cred că cei ce scriu pe acest forum ortodox iubesc Biserica lui Hristos adică cea Ortodoxă, iar dacă nu toţi măcar tu. Şi deci nu cred că eşti eretică. Dar erezia vatămă mai mult decât celelalte păcate deoarece convinge că ceea ce este rău ar fi bun care trebuie făcut(deci cei mai buni dintre eretici sunt făcători de rău cu atât mai mult când fac binele în care cred ei pentru că nu se pot întoarce de la el crezându-l binele lui Dumnezeu. Cei mai răi dintre ortodocşi au şi ei un bine că ştiu că păcătuiesc şi deci au o şansă de salvare să se întoarcă de la răul pe care îl fac - având capacitatea de a-l recunoaşte că e rău prin Ortodoxia pe care o cunosc). În afară de asta erezia huleşte adevărul deci pe Hristos deci este cel mai grav păcat deoarece atacă pe însuşi Dumnezeu – Omul Mântuirea şi Nădejdea noastră, îndepărtând astfel pe eretic de la El.
Ereziile plutesc astăzi neobservate şi nebăgate în seamă sub umbrela ecumenismului sunt strecurate în ştiinţa cu nume mincinos şi sunt tunate de TV ca adevărul politic şi religios suprem. Dar asta nu înseamnă că sunt mai puţin vătămătoare şi otrăvitoare ci dimpotrivă sunt mai înşelătoare şi violatoare. De aceea dacă o văd pe Heaven în pericolul de a muşca un astfel de fruct otrăvitor să nu strig STAI!!!? Dacă nu fac aşa înseamnă că nu o iubesc pe Heaven. Iar dacă te-am rănit cu strigatul meu: iartă-mă.
În privinţa plictiselii şi aici ai dreptate dar nu pot să nu ofer ciorbă chiar dacă ţie nu-ţi plac decât prăjiturile deoarece unii au diabet iar alţii chiar preferă ciorbă. Dacă aş oferi numai prăjituri ar cârti ciorbarii. Aşa că dacă ce îţi ofer ţie nu-ţi place, iartă-mă. Spune-mi ce prăjitură ţi-ar place şi mă străduiesc să mă duc la cofetăria de sus şi o să ţi-o cumpăr dacă voi avea suficient aur duhovnicesc. Dacă nu, adu tu de la tine aurul dragostei tale sau prăjitura. Şi mie mi-ar place să vorbesc doar din inimă, vezi şi mie îmi plac prăjiturile căci nimic nu e mai dulce ca dragostea, dar dacă acesta este un subiect ştiinţific ce să fac trebuie să-l abordez ştiinţific, să mai adaug şi oleacă de muştar adică apologetica atunci când se aduce niscaiva mâncare alterată.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În privinţa tonului de răspuns iar trebuie să fac apel la Sfânta Scriptură
Când este interesul nostru personal trebuie să facem aşa:
Matei 5:38 Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
Matei 5:39 Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
Matei 5:40 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
Matei 5:41 Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
Matei 5:42 Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
Matei 5:43 Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
Matei 5:44 Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
Matei 5:45 Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Aşadar când zice cineva ceva rău de mine cum că aş fi robot etc să zică cât o vrea că eu am datoria să răspund că sunt mai rău decât un robot fără cap şi celelalte.
Iar când este contra lui Hristos trebuie să facem aşa:
Ps.138:20. Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele.
Ps.138:21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?
Ps.138:22. Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani.
Ps.138:23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele
Ps.138:24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.
Deci de zice cineva ceva rău de Hristos sau Ortodoxie sau adevăr să se păzească. Mă fac iute ca o ciuşcă.

Adică:
Ps.17:28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
Ps.17:29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
Ps.17:30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri.

Pentru că vrăjmaşul lui Hristos nu e nici măcar ereticul ci însuşi Satana care foşneşte în erezii.
Aşadar dacă din dorinţa de a răspunde polemic şi eficient la contradicţia împotriva adevărului te-am rănit făcându-te să crezi că nu te iubesc şi te-am jignit, iartă-mă.
Rămâne până la urmă totuşi iubirea şi din ea mulţumirea şi admiraţia faţă de tine că ai răspuns aşa de frumos cu "iartă-mă şi te rog"
Cu durere profundă şi dragoste personală către Heaven,
Alexandru.
PS. Îmi dăruieşti şi mie numele tău de botez ca să-l pot pune pe pomelnic? Măcar trimite-l pe mesaje private. Bogdaproste anticipat.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Că veni vorba de Ecumenism este de trei feluri:
1. Papist care spune că nu contează ce crezi doar să fi condus de papă (dar papa e conducător politic şi dacă politica ţării e împotriva politicii papei iată că nu poţi fi unit ori cu el ori cu ţara ta, iar dacă ai o credinţă că papa nu e infailibil cum poţi să-l mai ai ca şef infailibil deci contează şi credinţa pentru a fi unit cu el), deci e o unire falsă - o schizofrenie [Schizofrenia (greacă:Σχιζοφρένεια schizein= a despica, a scinda,phren = minte, suflet), (Bleuler, 1911)]a credinţei deci o boală;
2. Protestant care spune că nu contează ce crezi doar să faci fapte bune împreună cu ei (dar în funcţie de credinţă sunt şi faptele bune sau rele - de exemplu pentru unii protestanţi, în credinţa lor este faptă bună şi sodomia - şi dacă nu crezi la fel apare ceartă din faptul că pentru unii ce e faptă bună pentru alţii e rea, deci nu e unire adevărată) deci e o unire falsă - o schizofrenie.
3. Ortodox care spune că nu contează cine este şef ci credinţa să fie acea dată de Însuşi Mântuitorul, pentru că e singura care învaţă adevăratele fapte bune şi deci este şi singura care poate unii, căci numai Mântuitorul poate strica peretele cel din mijloc al vrajbei dacă ne unim însă numai în numele Său adică Adevărul. (Efeseni 2, „14. Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua - una, surpand peretele din mijloc al despartiturii, 15. Desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea, 16. Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia. 17. Si, venind, a binevestit pace, voua celor de departe si pace celor de aproape; 18. Ca prin El avem si unii si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh. Matei 18, „20. Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.”; Ioan 14, „6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.)”. Deci şi ierarhii noştri practică un astfel de ecumenism pentru a nu fi traşi la răspundere de Hristos că au închis uşa în nas la cei care ar fi devenit ortodocşi dacă li se arăta ce frumoasă este Ortodoxia, şi sunt de admirat cum nu modifică nimic din cele ale cultului şi credinţei noastre, ci se strecoară cu iscusinţă pe lângă mondialism fără a fi afectaţi de el. Este şi aceasta un dar al Duhului Sfânt {Matei 10, „16. Iata Eu va trimit pe voi ca pe niste oi in mijlocul lupilor; fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii. 17. Feriti-va de oameni, caci va vor da pe mana sinedristilor si in sinagogile lor va vor bate cu biciul. 18. La dregatori si la regi veti fi dusi pentru Mine, spre marturie lor si paganilor. 19. Iar cand va vor da pe voi in mana lor, nu va ingrijiti cum sau ce veti vorbi, caci se va da voua in ceasul acela ce sa vorbiti; 20. Fiindca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi.[…] 24, 14. Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul.”}

Are şi restul ecumenismului eretic ceva bun: „nu se mai taie oamenii în bucăţi”(Isaia 11, „6. Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara; si vitelul si puiul de leu vor manca impreuna si un copil ii va paste. 7. Juninca se va duce la pascut impreuna cu ursoaica si puii lor vor salaslui la un loc, iar leul ca si boul va manca paie; 8. Pruncul de tata se va juca langa culcusul viperei si in vizuina sarpelui otravitor copilul abia intarcat isi va intinde mana.”
Are însă mult rău: „cred oamenii că indiferent de ce credinţă şi deci de ce fapte au se pot mântui şi iată că ei cred că pot deveni sănătoşi şi prin energiile demonice ale minciunii ereziei şi iată de aici cum vine şi credinţa în bioterapie şi de la ecumenism.
După cum şi zelotismul (cel povestit mai sus şi mai jos), acest flagel care urăşte pe cei de altă credinţă aduce boala urii şi judecării aproapelui adică a nu mai merge de fapt la doctorul dragostei - Hristos.

VA URMA (IV) IAR PROTESTANȚII

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(IV) IAR PROTESTANȚII
au devenit și mai fanatici și mai criminali când au ajuns la putere dovedind prin aceasta că aceleași energii demonice le-au insuflat râvna rătăcită.
De exemplu Luther [Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben,Saxonia - d. 18 februarie1546), preot şi doctor înteologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane.Reforma protestantă dinGermania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze anumite practici din Biserica Catolică dar n-a putut datorită fanatismului papistaş şi atunci în loc să meargă pe firul adevărului la Ortodoxie s-a rupt şi a făcut o rătăcire şi mai rea decât cea dintâi] tot timpul avea o ură de moarte faţă de Erasmus (Desiderius) din Rotterdam [(n. 27 octombrie ca.1466, Rotterdam/Olanda - d. 12 iulie 1536, Basel/Elveţia) a fost un teolog şi erudit olandez, unul din cei mai însemnaţi umaniştidin perioada Renaşterii şiReformei din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, "primul european conştient" (Stefan Zweig). Pentru faptul că a criticat stările de fapt neconforme din Biserica Catolicăa timpului său, a fost considerat precursor al reformei religioase, deşi el însuşi nu a aderat la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul de toleranţăreligioasă.] Această ură se datora doar faptului că Erasmus nu a fost de acord cu dezbinarea sinagogii papiste şi apăra dogmatic liberul arbitru. Erasmus i-a scris chiar scrisori de felicitare şi încurajare la moderaţie la început când Luther nu căzuse încă în culmea mândriei de papă de la Wittenberg. Cu toate acestea Luther, deşi chinuit până la disperare de gândul că cele ce a făcut nu au fost bune că au dus la catastrofele, dezbinările şi asasinatele în masă care au urmat de la el, nu vroia să renunţe la nici una din gogomăniile sale şi avea în loc de rugăciune neîncetată ura neîncetată faţă de Erasmus.
De asemenea după cum spune Sfântul Apostol Pavel Romani 1, „21. Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat.22. Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni. 23. Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor. 24. De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pangareasca trupurile lor intre ei,” Sfinţii Părinţi comentează că la omul eretic şi mândru de minciunile lui vine un duh nestăpânit de desfrânare ca să se smerească şi să vadă cât de neputincios este şi rău şi să se lase de hule văzându-şi nimicnicia, iar dacă nu o face cade în altele mai mari. De aceea filozofii păgâni şi ereticii de multe ori nu se pot stăpânii şi cad mai ales în păcatul malahiei. Exemplificare în cazul nostru este şi Luther care n-a mai răbdat călugăria (era augustinian) şi fiind tot timpul doritor de desfrânare, ca să nu se facă de râs la acoliţii săi întâi a dogmatisit păcatul respingând cu argumente false din Scripturi călugăria apoi s-a căsătorit cu o călugăriţă (Caterina Bora). Era şi de o prostie duhovnicească celebră. Astfel când diavolul i-a apărut mulţumindu-i verbal rânjind cu o satisfacţie răutăcioasă de toată dezbinarea care o făcuse Luther în Apus şi de toate ticăloşiile ce aveau să se nască de aici şi mai ales de traducerea eretică a Bibliei în Germană şi de hulele la adresa Maicii Domnului şi la adresa Sfintelor Sinoade ecumenice, Luther în loc să se căiască şi să caute Adevărul, căci Dumnezeu atunci l-ar fi adus la Ortodoxie, a crezut că răpune pe drac aruncând în capul lui… o călimară. Această „ispravă eroică” - pată este prezentată cu o prostie îngămfată de toţi ghizii de la castelul Wartburg unde a avut loc evenimentul măscăricesc.
Luther era intolerant şi fanatic, nu a fost de acord cu nici o fracţiune care devia de la învăţăturile lui [nici cu Huldrych (sau Ulrich) Zwingli (n.1 ianuarie 1484 — d. 11 octombrie 1531) a fost conducătorul Reformei Protestante în Elveţia şi întemeietor al Bisericilor Reformate Elveţiene, nici cu Thomas Müntzer (n. 1469 Stolberg (Harz) - d.† 27 mai1525 lângă Mühlhausen /Thüringen) a fost un teolog evanghelist şi revoluţionar din timpul Războiului Ţărănesc German cu cei 12 „apostoli”ai săi şi cu toţi asasinii fanatici ai lui – la început ucenic al lui Luther dar care din cauză că a deviat a fost numit de Luther diavolul de la Muhlhausen, nici cu Martin Bucer (early German: Martin Butzer)[1] (11 November 1491 – 28 February 1551) nu a fost de acord pentru că era prea tolerant, fost călugăr dominican, nici cu Jean Œcolampade (1482-1531), réformateur de Bâle fost călugăr dat afară din călugărie şi devenit protestant etc. ]cu nici o altă aşchie ruptă din sinagoga papei decât cu cea a lui. Este specific aceasta tuturor dezbinătorilor de biserică. Aşa s-a întâmplat cu Biserica din Apus când s-a prefăcut în sinagogă a papei, erau la un moment dat 3 papi în acelaşi moment (care o fi fost cel infailibil) rupându-se în protestantism, şi mai nou în catolici vechi, şi monahismul lor în mii de ordine călugăreşti. Aşa s-a întâmplat cu protestanţii, neoprotestanţii, sectarii şi schismaticii de la noi stiliştii care s-au mărunţit în 22 de grupări ce se ceartă între ele. De unde se vede că duhurile dezbinării acţionează la fel fie prin erezie fie prin schismă fie prin parasinagogă. Scopul este unul DEZBINAREA DE SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ ştiind bine diavolul că „‘Extra Ecclesia nulla Salus’” în afara bisericii nu e mântuire.
La Munster (să-i spunem oare monster?) anabaptiştii au pus mâna cu violenţă pe oraş în 12 ianuarie 1534 ca să-l facă Noul Ierusalim, să aştepte pe Hristos să vină a 2-a oară să mântuiască pe cei aşa zişi „pecetluiţi de înger” Apoc. 7, „4. Si am auzit numarul celor pecetluiti: o suta patruzeci si patru de mii de pecetluiti, din toate semintiile fiilor lui Israel”. Sub conducerea lui Jan van Leyden marele profet al lor s-au petrecut următoarele fapte: la 10 mai plimbându-se pe fortăreaţă să inspecteze lucrările de fortificaţie a suferit un atac de „inspiraţie profetică” s-a dezbrăcat şi a făcut astfel inspecţia. Apoi sub porunca duhului (nu e nevoie să-l numim pe duh care este) pentru a asigura posteritatea noilor israeliţi a dat decret public de interdicţie al fecioriei şi de obligaţie a poligamiei. Ca să dea exemplu personal şi-a luat … 16 soţii. Cine s-a opus a fost decapitat sau tăiat pe din două. Rămăşiţele au fost arse. A numit 12 judecători şi a confiscat averile de la orăşeni pentru ca toţi să fie egali şi să aibă averi de obşte să nu se mai muncească şi să se hrănească de municipalitate. Prin iunie propovăduitorul sărăciei şi averii de obşte s-a proclamat rege cu coroană, lanţ de aur bătut cu nestemate şi terminat cu un glob de aur cu o cruce şi 2 săbii şi eghileţi de aur şi haine din ţesătură de argint cu diamante desfinţând cei 12 judecători şi punînd un consiliu privat de 4 oameni. Oamenii se dedau desfrâului cu vecinii de aproape şi de departe şi fiindcă era cald îşi scoteau paturile în stradă în văzul copiilor ca să şi educe în legea duhurilor lor cît mai cu pregătire. Iarna lui 1536 aspră oamenii au început să moară de foame şi frig. Bătrânii şi copiii sunt sugrumaţi pentru că familiile nu-i mai pot hrăni după ce au epuizat de mâncat caii, câinii şi pisicile. Morţii sunt arşi dar mirosul face o duhoare înspăimântătoare care îngrozeşte dar pe de o parte face poftă de mâncare şi atunci se trece la canibalism şi coprofagie.
Până la urmă intră armata de 1500 de călăreţi condusă de episcopul de Munster, leagă pe Leyden şi pe Knipperdoling locţiitorul regelui şi călăul lui personal de coada unui cal târâţi patru leghe şi păziţi şi nu arată nici o îndurare faţă de orăşeni. Pe 22 ianuarie episcopul papist comandă următoarea execuţie: sfâşiere de vii, foarte încet, cu nişte cleşti înroşiţi în foc. Trupurile mutilate ale şefilor au fost închise în cuşti de fier agăţate în vârful clopotniţei catedralei Sfântului Lambert unde au rămas mai bine de trei veacuri.
„N-am vrut să se întâmple asta”, aşa au zis puţinii supravieţuitori din oraş aşa a zis şi Luther deşi el a început dezbinarea şi a dat ideea (contrară Scripturii) prin Sola Scriptura (numai Scriptura) că oricine citeşte Biblia are „duh sfânt” şi o poate interpreta cum pofteşte, devenind astfel fiecare protestant şi cititor al Bibliei un papă infailibil şi aruncând astfel minţile acoliţilor lui direct în labele monstroase ale dracilor arhiconi, teologii iadului şi filozofii întunericului . Cu toate că a zis că „nu a vrut să se întâmple asta” răspunderea îi revine lui şi mai ales papei care s-a rupt de la Duhul Sfânt, cel care dă blândeţe, înţelepciune şi pace şi care nici până azi nu şi-a revenit şi a inventat fanatismul religios oficial cu nuanţă creştină (că fanatism au avut toţi ereticii arieni, iconoclaşti etc. şi au făcut crime), care a dezechilibrat pe oameni de s-au rupt de papă şi au ajuns până aici, şi s-a ajuns din dragoste de politică papa să dea girul şi nazismului. Zic papă deşi au fost mulţi papi deoarece instituţia papală cu mândria ei, prin dogmele ei a fost cauza unei astfel de lucrări şi comportament al papilor şi papistaşilor. La Ortodocşi păcatele sunt personale iar Ortodoxia îi corectează fiind credinţa lui Dumnezeu şi nu se ajunge aici, Ea este sănătatea minţii, inimii şi comportamentului. Dar la papişti dacă te conformezi 100% credinţei papale te închini unui dumnezeu străin şi chiar dacă moralmente pari sănătos atunci eşti 100% bolnav de mândrie prin însăşi această ciumă şi molimă a minţii, inimii şi comportamentului şi mori în înşelare dacă nu cumva cauţi cu sete adevărul şi te duce Dumnezeu la Ortodoxie.
Va urma cu
Exemplele continuă şi cu anglicanii