Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

De cînd a început studiile sale teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influentat de duhul filosofilor necrestini modernisti: Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner si de asemenea de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar. Iatã un exemplu din declaratiile caracteristice ale papei Ioan Paul al II-lea: "Este nevoie sã separãm crestinismul de forma lui europeanã. Popoarele cu o culturã strãveche au dificultãti în a accepta crestinismul, întrucît aceastã religie le este prezentatã în formulele ei europene... Întelegem cã se impune o africanizare, o indianizare, o niponizare a slujbelor noastre crestine."[14] Teologul ortodox, va vedea, fãrã îndoialã, în aceastã declaratie a papei, greseala tipicã a catolicilor privind conceptia despre mîntuire, despre Traditie si despre adevãrul mîntuitor, anume: cã toate acestea sunt numai o chestiune de mostenire culturalã. Actuala conversie pãgînã a romano-catolicismului nu a început însã cu Conciliul Vatican II. A fost un proces îndelungat, început în acel moment cînd s-au introdus primele erori dogmatice în teologia apuseanã. Nu papa Ioan Paul al II-lea sau predecesorii sãi au distrus romano-catolicismul; romano-catolicii însisi au încetat de a mai fi Bisericã în momentul în care s-au separat de Trupul cel Unul al Sfintei, Soborniceascã si Apostoleascã Bisericã - Biserica Ortodoxã.
Si ce înteleg romano-catolicii practic prin aceastã "adaptare culturalã" a vietii Bisericii? În mai 1985, vizitînd Belgia, papa Ioan Paul al II a declarat cã atît musulmanii cît si crestinii sunt supusii aceluiasi Dumnezeu, utilizînd fiecare "cãrtile noastre sfinte corespunzãtoare". Astfel, papa pare sã fi uitat cã în una din aceste "cãrti sfinte" - în Coran, sunt scrise urmãtoarele blasfemii: "Sunt 11 lucruri spurcate - urina, excrementele, sperma, oasele, sîngele, cîinele, porcul, bãrbatul si femeia ne-musulmani si treimea."[15] Si încã: "Cine crede în treime este spurcat precum urina si fecalele."[16]. În august 1985 vizitînd Marocul, acelasi papã a afirmat despre credinta noastrã cã este comunã atît crestinilor cît si musulmanilor. Aceste eforturi de a "adapta" religia crestinã la obiceiurile si traditiile culturale este foarte fructuoasã în Europa mai mult decît în Asia. Pe 20 iunie 1980, o moschee s-a deschis la Lille, într-o fostã capelã dominicanã. În 1981 o moschee s-a deschis în vechea bisericã din Mureaux. Pe 7 decembrie 1982, o altã moschee s-a deschis la Sarcelles. În decembrie 1984, o altã moschee s-a deschis la Roma...
Religiile pãgîne asiatice par sã beneficieze de aceeasi bunãvointã papalã. Putem mentiona urmãtoarele fapte: complimentele adresate reprezentantilor budisti si sintoisti care au fost primiti de papã la Tokio în 1981. Laudele aduse libertãtii religioase si acelor religii care adorã natura (vizita papei la Bankok, cînd papa s-a plecat în fata sefului spiritual budist) În India, papa si-a scos pantofii pentru a aseza o ghirlandã de flori la mormîntul lui Mahatma Gandhi. Cu aceastã ocazie, papa a declarat: "omul este acea rãdãcinã pe care Biserica trebuie sã o cultive, pentru a-si rãmîne fidelã ei însisi..." Si mai mult: "Hindusii, budistii si crestinii se reunesc pentru a proclama adevãrul despre om si în special privind apãrarea drepturilor omului; pentru a elimina sãrãcia, foametea, ignoranta, persecutiile."[17] Putem cu usurintã sã ne întrebãm ce adevãruri comune despre om pot proclama împreunã crestinii si pãgînii, în momentul în care ei nu cinstesc aceeasi divinitate. În Europa actiunile papei au un efect magistral. În 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un templu tibetan, unde au fost "consacrati" 10 francezi drept "lama" si într-un timp scurt au fost consacrati alti 14 francezi drept "lama" tibetani. În Franta s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. În iulie 1987, un ziar local descrie modul de viatã a unui lama tibetan si mentioneazã cã multi lama au sosit în Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis în Franta în 1987, în localitatea Plaigne, "Templul celor 1000 de Buda". Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri în înãltime. Acesti cãlugãri tibetani trãiesc aparent din donatii, însã cum au reusit ei atunci sã ridice un asemenea templu? Pe banii cui?[18]
Este bine stiut cã din trupul stricat al unei credinte eretice, viermuiesc si odrãslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de înteles urmãtoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile decît faptele istorice despre opulenta, erorile si atitudinea ierarhiei romano-catolice departe de smerenia crestinã. La numai cîteva ore dupã închiderea lucrãrilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericesti în Biserica Romano-catolicã: "totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, vesmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformãrii Liturghiei este enormã si e dificil de prevãzut cum se va sfîrsi."[19] Anii urmãtori au adus confirmarea acestei decizii. În mai 1980 în Zair, papa a consacrat 8 episcopi la o ceremonie de un milion de participanti. Preotii se legãnau în timp ce multimea cînta "gloria"; dupã aceea au cîntat în Swahili, Lingala si Kikongo, acompaniati de chitare, acordeoane si tam-tamuri. Apoi, la un serviciu divin oficiat de papã la Nairobi, ofertorium-ul a fost de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus cosulete cu fructe, o oaie care behãia, obiecte de artizanat local. Papa însusi si-a asezat pe cap faimoasa podoabã "Masai", de 40 centimetri înãltime, ornatã cu pene, iar pe umeri o mantie "Masai" rosie. În februarie 1982, ultima liturghie a papei în Africa a constat din cîntece si dansuri traditionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci cînd îsi ucideau sclavii în ritualurile lor pãgîne. Douã luni mai tîrziu, Reuniunea Nationalã Liturgicã a Episcopilor din Volta Superioarã a prescris ritualul liturgic, constînd dintr-un amalgam de asa-numite elemente crestine din dansuri traditionale, bãtãi ritmice din palme, strigãte de femei, bãtaia ritmicã a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. În Postul Mare, în Vinerea Mare, un grup de dansatori, bãrbati si femei, trebuie sã salute Crucea.[20] În mai 1984, papa a celebrat liturghia în Papua - Noua Guinee. Cu aceastã ocazie, 250 de dansatori, pe jumãtate dezbrãcati si purtînd ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de bãtãi de tobe. În septembrie 1984, papa a hirotonit opt diaconi în Canada. În timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arzînd plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au dãruit papei o panã înmuiatã în sînge proaspãt. În 1985, în timpul cãlãtoriei sale în Togo, papa a declarat: "Pentru prima datã m-am rugat împreunã cu cei care cred în animism."[21] De fapt, în 1985 în Togo, papa a participat la un ritual pãgîn propriu-zis, nemaiascunzîdu-se sub masca unei liturghii crestine. Astfel, papa însotit de vrãjitori s-a deplasat într-o pãdure. Jurnalul "L'Osservatore Romano" descrie cum papa a acceptat sã invoce puterea magicã a apei si a mortilor: "Papa a executat toate miscãrile si gesturile rituale, folosind fãinã si apã si împrãstiindu-le pe pãmînt în mai multe directii. Dupã aceea, el însusi s-a plecat la pãmînt."[22]
E important sã amintim cã ideea unificãrii tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere încã de la Chicago (1893) si Paris (1900). Masoneria a propus sã se facã un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova "o religie universalã, acceptatã de popoare de toate culturile si traditiile", asa cum Loja Marelui Orient a declarat încã de la mijlocul sec. al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. El a primit în bazilica „Sfîntului” Francisc din Assisi, pe reprezentantii marilor religii ale lumii pentru a se ruga împreunã. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde acesta a instalat o statuie a lui Budha. Episcopii catolici au vãzut statuia si nu au spus nimic... Un an mai tîrziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere din Roma, spre satisfactia masonilor, care si-au publicat victoria în ziarul "Hiram" scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: "Catolici, ortodocsi, protestanti, evrei, musulmani, hindusi, budisti, liber-cugetãtori, pentru noi nu sunt decît porecle; francmasoneria este numele întregii familii."[23] Relatiile catolicilor cu francmasoneria au fãcut multe valuri si sunt binecunoscute în occident. Astfel, Mary Ball Martinez a descris în cartea ei cum în acest secol multi papi au ajuns masoni.[24] Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seamã de reviste faimoase (The Wonderer) sau la alte reviste ca "The National Review". Mary Ball afirmã cã papa Ioan al XXIII-lea era initiat în francmasonerie si cã a participat la întrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat cã papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia credinciosilor catolici de a putea fi si masoni), a fost în aceeasi lojã cu Carlos Vasquez, dupã cum declarã chiar acesta din urmã. În "CDL Report" din mai 1995, gãsim urmãtoarea mentiune: "Pe nouã strãzi ale Vaticanului sunt patru loje masonice. Unii din cei mai înalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si apartin Ritului Scotian."