Profetii despre romania

[IonelS]

Parintele Sofian Boghiu despre sfarsitul lumii, Antihrist si masonerie
Postat de admin pe 10 Sep 2009 la 11:43 pm | Categorii: Parintele Sofian Boghiu, Portile Iadului, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Vremurile in care traim Print

14 septembrie - 7 ani de la adormirea intru Domnul a Parintelui Sofian


“- Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?

- Să ne facem datoria crestină până la capăt! Masoneria este o miscare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Si întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinta si să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vietii noastre.

Căci va veni Antihrist si desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii ca să-i însele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei miscări vor fi suprimati. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viata aceasta. Căci nu toti vor fi împotriva masoneriei, când va intra ea în actiune.

Asa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de crestin. Că toată lumea stie cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niste sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vietii. Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, multumesc!”

Atunci lumea va fi împărtită: fiecare îsi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, asa cum spune Scriptura. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…

- “Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credintă pe pământ?”

- Da, da… Toate aceste probleme vor fi, dar mântuirea, credinta si atasamentul fată de Mântuitorul vor rămâne la alegerea fiecăruia.

- După 1990 au apărut în limba română două cărti scrise de monahi atoniti: ‘‘La apusul libertătii” si ‘‘Apocalipsa 13“. În esentă în ele se sustine că toate aceste procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina în cele din urmă cu întronarea Antihristului. Cei doi monahi atoniti ne atentionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii po****tii prin tehnicile moderne si sofisticate retele de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită si subtilă înrobire a oamenilor care a existat până acum în istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmatii?

- Nu! Nu mi se par exagerate!

Omenirea, prin felul cum gândeste si se comportă astăzi, merge către un sfârsit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredinta, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, ca si la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total si pe care Guvernul le aprobă.

Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcat care acum este foarte întins (si protejat de legi) în mai multe tări: homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăti din Vechiul Testament unde acest groaznic păcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă si la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârsit, poate inevitabil.

S-ar mai putea amâna sfârsitul dacă ar începe o mare pocăintă si îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede asa ceva.

Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor si a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există institutii care nu spun pe fată că politica lor este distrugerea umanitătii, fiindcă atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste institutii conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate (o libertate asa cum o înteleg unii oameni, nu asa cum este ea în realitate).

Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu totii, de la rege până la ultima slugă, asa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.

- Sunt si alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă?

- Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest mars către rău. De aceea cred că au dreptate cei care au scris cărtile despre care ati întrebat.

- Cu alte ocazii, la aceleasi întrebări ati dat niste răspunsuri mai rezervate…

- Între timp s-au schimbat mai multe lucruri.

Eu cred că, cu cât vom înainta spre sfârsitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea aceasta, unde vor rămâne putini cu El. La început or să fie multi habotnici si multi tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte putini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rămâne crestini până la capăt vor fi putini, dar vor fi mai hotărâti si mai statornici în credintă. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesigurantă si lepădare de Dumnezeu. Multi vor da toate pentru una, adică vor renunta la averi, la masini pentru a-si păstra credinta. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui ca să supravietuiască, ca să nu moară de foame; iar altii vor trăi în huzur. Crestinii vor fi scormoniti, iscoditi, ca să se stie totul despre ei. O să fie multă intimidare si multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi si optimism si mult curaj“.

(Arhimandrit Sofian Boghiu, Smerenia si dragostea, însusirile trăirii ortodoxe, Editura Fundatia Traditia Românească, Bucuresti, 2002).

[IonelS]

Profetiile Maicii Veronica de la Manastirea Vladimiresti. Interesant , as spune eu, mai ales ca a fost constestat si stigmatizata atat de catre BOR , cat si de catre comunisti.
In Romania are loc cea mai mare lucrare harica din lume
La cererea lui Decebal, la Tronul de Lumina, se infaptuieste in Romania, cea mai mareata lucrare harica infintata si sustinuta de trimisa Cerului cu misiune speciala- Gurau Vasilica- azi Maicuta Veronica, care vine din Orasul de Aur al Maici Domnului, fiind inzestrata cu harurile Maicii Domnului. Din copilaria ei descrisa in volumele publicate Viata si vedeniile Maicii Veronica, redam cateva momente esentiale.
Este al cincilea copil al familiei Gurau. Mama a vrut sa-l avorteze, dar o voce in vis i-a spus:
" Sa nu indraznesti sa omori acest copil, ca va fi pentru fericirea si mantuirea multora si de mare folos omenirii!". Si asa a si fost. La sapte ani, pe cand mergea la scoala este invaluita intr-un nor haric, care o va proteja de necazurile mari pe care ea avea sa le intampine chiar din partea celor pe care urma sa-i ajute.
La noua ani ramane orfana. Singura avere de la mama ei fiind icoana Maicii Domnului, care trebuia sa-i tina loc de mama. Fratii vitregi n-o doresc deloc, iar cel mai mare caruia ii ramane casa, este nevoit s-o ia la el. Dupa plecarea fratelui Petrica in armata, copila ramane cu sotia acestuia, care si-a propus sa scape de ea fara ca nimeni sa stie. A spus vecinilor ca a dat-o pe Lica(de la Vasilica) de crescut si a inchis-o intr-un chiler( magazie), fara foc si fara mancare. Aici avea sa traiasca micuta Lica doua ierni si doua veri.
De aici incep miracolele; un copil normal nu ar fi putut trai fara caldura si fara hrana dar ea cum a trait? Sfantul Pantelimon (doctor fara de arginti) i-a spus mai tarziu intr-o vedenie:
" Eu am fost harazit de la nasterea ta sa te ocrotesc si sa te invalui cu harul Duhului Sfant ca sa traiesti." La un moment dat, fiind plina de paduchi ce o mancasera atat de tare incat ramasese numai piele si os, I s-a adresat Maicii Domnului:
"Mama mea m-a dat in grija Ta! Si Tu de ce ma lasi sa ma manance paduchii?" Iar Maica Domnului, din icoana, i-a raspuns:
"Nu te teme! Vei fi mai fericita ca toti!" Si intr-adevar, trairile duhovnicesti ale Maicutei in legatura ei cu Cerul nu le-a avut nimeni, dar a platit scump si mai plateste inca.
Dupa cumplita suferinta de la fratele Petrica, este luata in sfarsit sa fie crescuta de unchiul Ionica Barbu, care nu avea copii. Aici o duce ceva mai bine, nefiind scutita dde suferinte. Tot aici isi incepe pregatirea duhovniceasca, ducandu-se la biserica si la adunarile "Oastea Domnului", iar cand I se interzicea sa mearga la biserica, se ruga si se spovedea cu lacrimi, celui mai frumos copac din gradina, pe care in acel moment il vedea in flacari (foc imaterial binenteles!).
Eliszar
Prima vedenie cu Mantuitorul iisus Hristos
La saptesprezece ani, pe cand culegea porumb cu sora ei vitrega, ii apare in toate maretia si splendoarea Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care o intreaba:
-Ce aveti in cos? Oare mancati azi de dulce?
-Nu mancam de dulce, ca este Sfanta Vineri. Mama ne-a pus noua poame (struguri)!
-Asa sa spui la lume ca sunt trei zile de post pe saptaman: lunea, miercurea si vinerea.
Eu care stiam ca sunt numai doua zile de post ii raspund:
-Bine, am sa le spun, dar stiu ca lumea n-o sa ma creada, caci stiu ca lunea nu este zi de post.
El atunci imi zice:
-Lasa, am eu grija! Cine crede, bine, cine nu, am eu grija! Tu este datoare sa spui!
-Vezi colea, v-am dat papusoi sa nu muriti de foame si tot felul de roade aveti pe fata pamantului si lumea este tot rea. Eu demult am voit sa va pierd, dar nu m-am indurat de ruga Maicii mele, ca sta pururea in genunchi si se roaga: -Iarta-i Fiule si de asta data! Si oamenii o injura si o necinstesc, si Ea are rani la genunchi stand si rugandu-se pentru voi!
Eu am inceput sa plang si am zis: - Cred ca asa o fi, suntem rai, si am dat iarasi sa pornim.
Apoi imi zice: - Cuvintele care le-ai vorbit cu mine sa le spui la lume si sa nu te rusinezi!
-Lasa ca am sa le spun si de ce sa ma rusinez! Dar stiu ca lumea nu are sa ma creada!
-Lasa sa nu creada, va vedea ea cand va veni Focul cel mare si moartea cea infricosata, atunci va fi prea tarziu!
Eu il intreb: -Matale de ce nu calci pe pamant? Lasa privirea in jos si putin zambind imi zice:
-Eu nu calc pe pamant, ca pamantul s-a spurcat! Eu ii raspund: -Cred ca asa o fi! Apoi se intoarce catre mine, avand degetele in forma Sfintei Cruci si imi face semnul Sfintei Cruci in fata zicandu-mi: -Sa ma asculti!
-Lasa ca am sa te ascult! Apoi se inalta la cer catre rasarit, uitandu-ma dupa dansul pana s-a acoperit de nori.

[IonelS]

Continuarea profetiei Maicii Veronica de la Vladimiresti.
"Focul il trimit pe acest Pamant!"
O vedenie la fel de infricosatoare este si cea din ziua de 3 feb. 1938, cand ii apare din nou Mantuitorul:
-Nu pot sa mai rabd! Focul il trimit pe acest pamant! Deodata apare in partea dreapta a Mantuitorului, Sfanta Fecioara, Maica Domnului, inconjurata de o lumina, imbracata in negru, cu o naframa neagra lasata pe cap, de nu se vedeau ochii de lacrimile ce-i curgeau pe obraz, sta cu mainile inclestate si se ruga catre Mantuitorul. Vad pe Mantiutorul ca intoarce capul catre Dansa si zice:
-De ce mama plangi? Si n-a raspuns nimic Sfanta Fecioara. Si iarasi o intreaba:
-Pentru ce mama plangi? Atunci am auzit un glas plin de durere zicand:
-Plang, Fiul meu, ca sa-i ierti si de asta data!
-Nu pot mama sa-i mai iert! Caci au facut pacate mari, strigatoare la cer, nu mai indrazni si da asta data sa ma opresti! Atunci Maicuta Domnului cu lacrimi in ochi curgand la vale pe obraz si framantandu-si mainile ii zice:
-Iarta-i, Fiul meu, si de asta data! Apoi Mintuitorul ii zice:
-Le-am dat timpuri bune, dar ei tot rai, le-am dat seceta, ei tot rai, le-am facut minuni, ei nu vor sa creada, le-am dat pagube, ei nu vor sa se intoarca. Iata, pe tine ca pe o mama te ascult, dar ca un Dumnezeu n-as putea sa te mai ascult. Atunci Preasfinta Fecioara s-a plecat catre Mintuitorul si deodata a disparut. Si Mintuitorul se intoarce spre mine, zicandu-mi:
-Vezi cit se roaga Maica Mea pentru voi? De nu s-ar fi rugtat Ea pentru voi de mult v-as fi pierdut!
Eliszar
Asa sa se faca!
O alta proorocire este prevazuta in vedenia din 10 iunie 1938 : "De n-au sa asculte toate cite ti le-am dat, voi ridica domn peste domn si imparat peste imparat si focul si nenorocirea vor veni peste voi."
Constructia minastirii Vladimiresti a fost facuta tot pe baza de vedenii dumnnezeesti. In vedenia din ziua de 21 august 1938, din mina Mintuitorului iese o lumina puternica care intra in pamant, spunindu-i:
"Aici sa fie altarul meu, aici sa ridicati o minastire in cinstea Maicii mele. sa fie un schit cit de sarac de maici dar numai de fecioare. aceasta minastire sa poarte numele maicii mele, ca daca n-ar fi fost maica mea sa se roage pentru voi de mult v-as fi pierdut!"
Desi saraca si orfana, la porunca Mintuitorului, tinara copila raspunde ferm:
"Da Doamne, se va face!" ... si s-a facut. A mers in toata tara timp de patru ani si a strins banut cu banut, vorbind oamenilor in acelasi timp despre vedeniile avute. Este extraordinar de interesant istoricul acestei sfintei minastiri. Citam integral dialogul Maicutei Veronica cu arhimandritul Ghimnazie, care i-a venit in vedenie si i-a vorbit:
"Sint arhimandritul Ghimnazie, staretul soborului de calugari de sus de pe dealul Gurgueta, unde stati voi. Eu cu 15 calugari greci, am venit din sfintul munte Athos in anul 1438, asezindu-ne la dorinta Maicii Domnului in Sudul Moldovei. Repede am facut o adevarata gradina de paradis unde se adunasera moldoveni, munteni si ardeleni pina la 98 de persoane. Cand am terminat lucrul Minastirii, in loc sa ne bucuram, cum o sa spuneti si voi, a trimis Stapinul holdei cruzi seceratori, pe turci, care ne-au ucis, jefuindu-ne agoniseala si odoarele bisericesti iar biserica in care putea intra peste 300 de oameni au umplut-o cu paie si i-a dat foc, raminind doar cenusa si ceva din ziduri. Pe mine m-au tinut legat silindu-ma sa privesc la toate sacrilegiile pentru ca, ei ziceau ca nu vreau sa le dau aur. Cand ardea biserica la care lucrasem 7 ani, m-am razvratit contra lui Dumnezeu, facandu-l mai neputincios decat turcii si deodata am vazut cerurile deschise si la capatul drumului o preafrumoasa biserica scaldata in lumina. La aceasta vedere am strigat sa fiu si eu luat si... gata, m-am vazut desprins de haina pamantului. Dupa ce am imbratisat-o si am sarutat-o, multumindu-i, am fost atras sa-Mi vad Stapinul si toate podoabele vesniciei care nu au nume dupa limba noastra pamanteana. Noi am vietuit aici 19 ani, voi o sa stati numai 16 ani. Martirajul soborului meu a fost rosu, martirajul soborului tau o sa fie alb si de durata lunga. Nu varsarea singelui te fixeaza in fericire ci cum te-a gasit chemarea din urma! Dintre voi, numai acelea care o sa duca fara cirtire, poate sa se urce mai sus si tu ai sa te razvratesti si ai sa-L faci crud pe Cel care v-a gonit din staul, dar drumul luminos te va face sa uiti ce a fost frumos si dulce la voi. Dupa voi nu o sa ramina cenusa, dar o sa se foloseasca de munca voastra fiinte straine de dorurile voastre!"

[IonelS]

- Parinte, proorociti grozavii, care-mi opresc respiratia. Cum oare, asa sa fie? Nu, refuz sa cred! -Fara voia noastra se fac niste lucruri, care au scopuri inalte si necunoscute. Peste voi nu vin turcii cum au venit peste noi, dar se strecoara neintelegeri si calcari de legi, ca sa se implineasca ceea ce-i hotarit prin legile divine. -Parinte, dar legile divine sint drepte! Cum o sa ne lase sa gresim? Nu, nu se poate!...
-Doamne, dar eu nu vreau sa te tulbur, ci vreau sa spun ca mereu sintem impreuna aceste doua soboare, care au menirea de modeste pepiniere! -Parinte, nu stiu ce am, dar nu prea va inteleg. Parca ati fi din alta lume! Eu am aflat de la tetea Ionita - tata mamei mele - , ca pe acest deal al Gurguetei pe cand era el mic, venea cu tata lui special sa sarute gardul care era din niste plante, luind citeva frunze si ziceau ca-i gardul sfint al minastirii. Oare sinteti din acel sobor?
-Stii ceva maicuta, eu te rog, de vrei, sa-mi dai mie pe fratele Damian, ca desi a fost om cu familie, a intrecut cu viata lui curata pe preotii ce-i ai in minastire. Ce zici, asa este? -Nu sint in masura sa dra****sc, parinte nici cele bune nici cele rele a nimanui. De vreti sa luati pe mos Damian, n-am nimic impotriva.
-De fapt vara viitoare, numai de gradina n-o sa le arda bietelor surori. Sa nu le spui nimic ca sa nu faci panica. In asfintitul soarelui, azi, il iau pe fratele Damian si-ai sa vezi gardul viu despre care mi-ai vorbit, dar nu acum, ci miine dimineata dupa ce te vei odihni. Acum mergi la minastire ca o sa incepeti slujba privegherii, ca miine e sarbatoarea "Schimbarea la fata". Fii binecuvintata si-o sa am grija sa-ti adorm toate frazele care nu sint ziditoare pentru cei carora o sa le faci cunoscut, numai ca vor fi foarte tirziu, dar noi si proaspete pentru fratia ta si toti acei care merg pe acelasi drum, nu in aceeasi uniforma. Calatoria buna conteaza, nu forma exterioara. Ai sa te convingi pe parcursul anilor... Hai, plecati, sau nu va indurati sa rupem discutiile? Eu sint insa grabit, ca trebuie sa merg in VII, apoi sa-mi primesc misiunea pentru fratele Damian. Dar de ce ti-oi fi spunind de VII si misiune, ca doar nu cunosti inca?!... Ai mare noroc de firea ambitioasa. S-o folosesti! Iar vorbesc ce nu trebuie - dar am zis asta, ca sa te intorci de unde te-ai desprins. Si asta ti-i straina, dar stiu ca te lasi condusa de ceea ce simti ca trebuie si nu trebuie sa faci. Nu-ti apartine, cred ca esti convinsa de aceasta, nu? Gata! Ma retrag!..."
S-a dar dupa o tufa care era crescuta din malul piriului Geru si atit eu cit si mos Damian, nu l-am mai vazut. Ne uitam unul la altul fara cuvinte. Lucratoarele surori si maici care ne-au privit, unele dintre ele auzise o conversatie straina de limba noastra si se mirau cit de bine poate vorbi sefa lor. Altele nu auzise si nu vazuse nimic, zicand ca nu le intereseaza. Unele au vazut o statuie de om dar il acoperea acea tufa in dreptul careia statea parintele grec. M-am intors acasa. A inceput privegherea. In timpul slujbei, parca simteam ca ma trezesc dintr-un somn si-mi aduc aminte de un vis frumos. Toata noaptea am depanat cu ea conversatiile de la gradina. Aici le prindeam, aici le scapam.
Dimineata am chemat la mine pe maica Paraschiva care era sefa gradinii de zarzavat, spunindu-i ca am visat ceva despre mos Damian si sa mai ia cu dinsa citeva surori sa mearga la gradina, sa vada ce este acolo. Dupa o ora s-au intors tot intr-o fuga spunindu-mi:
-Maicuta, mos Damian sta pe banca cu mincarea cum i-am lasat-o in farfurie: salata de vinete cu ardei copti, cana cu apa si piinea neatinse, iar el ca un Voda sta drept cu miinile pe genunchi, de parca ride la cineva, dar e mort! Abia atunci m-am trezit de-a binelea. Parintele Ghimnazie era cu adevarat un sfint venit din alta lume, spunindu-mi cite ceva, pregatindu-ma, iar prin plecarea lui mos Damian, m-a convins pe mine de valabilitatea celor spuse de sfintia lui. L-am ingropat cu cinste pe mos Damian, iar cele spuse de parintele Ghimnazie s-au implinit pe parcursul anilor.

[IonelS]

Continuarea profetiei Maicii Veronica de la Vladimiresti.
"Acestea sunt clopotele ceresti..."
O descriere asemanatoare este si cea din vedenia din 11 iulie 1939:
"Sfinta Fecioara, ce-a fost cu sunetul clopotelor si acel cor minunat ce cinta aseara?" Preasfinta Fecioara imi zice: "Acestea sint clopote ceresti iar corul ce ai auzit este corul ingerilor ce slujesc cu Fiul Meu si Mintuitorul vostru care face slujba totdeauna. Voi aminati din zi in zi cautind sa faceti ziduri inalte (schitul), dar aminarea voastra este zadarnica. Cand veti voi sa-l mai faceti, nu mai este primit, fiindca nu mai aveti timp, ca anii durerilor v-au cuprins. Aceste suflete care isi vor petrece viata in acest loc, prin rugaciunile si chinurile ce li se pregatesc vor cistiga Tara Romaneasca." Eu am inceput sa pling iar Preasfinta Fecioara imi zice:
"Nu te teme caci eru voi fi cu voi si va voi scapa de la toate". Alta data, in vedenia din 26 octombrie 1939, Mintuitorul Iisus Hristos ii apare imbracat in haine arhieresti, stind pe Scaunul de Judecata, spunindu-i: "Vasiliso, norodul striga asupra ta ca biserica se face pentru voi!" Apoi ridica mina in sus si zice: "Iata Biserica voastra!" Atunci am vazut ca se desface Cerul in doua si s-a format o scara poleita cu aur. Apoi vad sus o biserica mareata din care ieseau raze de lumina. Eu am strigat cu glas tare:
"Doamne Iisuse Dumnezeul meu, ia-ma si pe mine acolo!" Domnul nu mi-a raspuns nimic, intorcand spatele catre mine. Deodata am simtit doua miini care m-au apucat de subtiori. Am ramas atunci cu trupul in nesimtire insa vedeam cum intr-o clipa am ajuns la acea biserica pe care o vazusem sus. De-a dreapta bisericii era Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu imbracata in vesminte galbene, ce straluceau ca soarele iar pe cap purta o cununa despre care nu pot spune cum era fiindca in nici o icoana nu am vazut-o asa de impodobita. De alta parte a bisericii, am vazut un parinte cu mantie pe el si in mina dreapta tinea o sabie. La un semn al Mintuitorului, usile s-au deschis. Mintuitorul a intrat in Biserica. Eu simteam acele miini ce ma purtau de subtiori ca ma baga in biserica. Vazind-o asa de luminoasa, am strigat cu glas tare: "Cine slujeste in aceasta biserica?"
Domnul mi-a zis: "Aici slujesc ingerii pina la venirea fecioarelor intelegatoare!" (fecioarele cele intelegatoare sint toate sufletele care au ajuns la stadiul de fecioara - puritate).
Pentru cei ce sint inruditi cu instrumentul milosteniei, le oferim vedenia din 5 ianuarie 1940: Vineri, in ziua de 5 ianuarie 1940, pe la ora 1 ziua am iesit afara din bordeiul unde locuiam si iata ce vazui: un parinte monah cu o haina pe el zdrentuita, cu incaltamintea rupta de I se vedeau degetele, cu un culion vechi de tot si cu un bat in mina. Cand l-am vazut, cu inima zdrobita de mila lui, m-am aplecat si facandu-i metanie i-am zis:
"Blagosloveste parinte!"
El mi-a raspuns: "Dumnezeu sa te blagosloveasca fiica mea". Eu l-am intrebat:
- De unde vii taica parinte? - De pe cale lunga, fiica mea, flamind si rufos dupa cum ma vezi. Vocea lui duioasa m-a facut sa pling si am zis:
- Taica parinte, noi azi ajunam si nu avem ce va da de mincare, dar sa cer putina piine de la o sora de la care ia adus mama ei de acasa.
El imi raspunde: - Daca vrei! Apoi imi zice: - Stati bine in bordei? Eu i-am raspuns:
- Multumim lui Dumnezeu. Apoi ii spun: - Taica parinte, acum e frig si sfintia ta esti gol, nu ramii la noi? El ma intreaba: - Dar am loc? Eu i-am raspuns: - Rog eu pa parintele nostru sa te primeasca in chilie la dinsul.
El imi zice: - Bine! Apoi, eu vazindu-l asa rufos, mi s-a facut mila de el si am zis:
- Taica parinte, eu am doua rase, vrei sa-ti dau una sfintiei tale, caci nu se cunoaste ca-i de sora.
El imi spune: - Daca vrei. Atunci plina de bucurie, cobor pe scari in bordei, zicandu-i:
- Nu vii in bordei la noi? El nu mi-a raspuns nimic. Vazind ca nu-mi raspunde nimic, l-am trimis in chilie la parintele nostru. Am intrat in bordei, am taiat piinea ce o aveam si am iesit afara. Vazind ca nu mai este parintele calugar unde l-am lasat, am mers in chilie la parintele nostru, crezind ca este acolo, dar nu l-am gasit. Atit stiu ca am zis:
"O, Doamne unde s-o fi dus parintele cel strain?" Alerg fuga in alt bordei unde locuieste un frate batrin si-l intreb:
"N-ai pe nimeni inauntru frate?" El imi spune: "N-am sora!" Ies afara, tinguindu-ma ca unde s-o fi dus. Mi-a venit in gind sa ma duc in bisericuta (paraclis) sa vad poate o fi acolo si merg sa-l caut. In fata bisericii vad pe Domnul nostru Iisus Hristos sus in aer, tinar si frumos, in haina alba, cu parul lasat pe umeri si cu miinile ridicate de la cot in sus, aratindu-mi ranele si zicand cu o voce blinda:
- Iata, Vasilico, pe Cel ce-L cauti tu! Nu-ti vreau piinea, nici haina ta, ci iti vreau dragostea!"

[IonelS]

Parintele Dionisie Ignat.

Ca tot s-a dat o lovitura limbii romane, uitati ce spune acest vazator cu duhul.Uniunea asta Europeană vrea ca să nu mai fia graniţe, să nu mai fie Grecia şi România şi cutare. Toţi europeni! Dar n-o să reuşească în felul ăsta. Că vezi, câte războaie!… cu NATO, după cum au fă*cut în Serbia. Da’ ce-o rezolvat în Serbia? Numai au omorât omenirea desăvârşit şi problemele tot aşa au rămas. Şi-acuma se luptă sârbii cu albanezii. Albanezii fac urgii… Acolo se putea face pace după adevăr, nu cum vroiau neîndumnezeiţii ăştia, NATO, ţările astea ateiste…

Dar cu Ardealul o să fie – cine va mai trăi va vedea -, o să fie mare tulburare cu ungurii, că cer autonomie ungurii. Ei au şi propagandă mare în America, cum au avut şi albanezii. De acolo vine toată răutatea. De aceea s-a făcut atâta tulburare aici, că au avut propagandă mare şi prin ziare şi prin oamenii lor. Ei, ce să zici? Vezi, s-a luat pacea de pe pământ fiindcă oamenii s-o depărtat de Dumnezeu şi ascultă de ispititorul. Egoismul! (septembrie 1999).

[IonelS]

Interviu cu Parintele IUSTIN PARVU

..... Am ales sa expun acest interviu, el constituindu-se nu numai intr-o introspectie harica a situatiei actuale, asa cum noi nu o putem percepe, dar si intr-o profetie a vremurilor mai apropiate ce va sa vina peste noi..

“Vor veni vre*muri grele – nu ai sa poti sa mai iei un medicament, o bucata de paine, si comu*ni*carea si intra*ju*torarea din*tre noi va fi cu anevoie de facut”.

“Sa crezi ca un sis*tem politic sau economic te mai poate izbavi, este o mare inse*lare… Nu mai avem alta solu*tie decat rugaciunea… Daca nu vom avea rugaci*une cu strapun*gerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psi*ho*logic”.

“- Par*inte, cu durere obser*vam ca Roma*nia nu mai are put*erea si val*oarea de alta*data, pen*tru ca ea nu face decat sa exe*cute ordinele mar*ilor put*eri ce con*duc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noas*tra, atat mate*r*ial cat si spir*i*tual. Cre*deti ca mai exista o Romanie libera?

- Roma*nia azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de alt*fel. Real*i*tatea popoarelor nu mai este con*tro*lata de ele insele, ci ele sunt con*duse de cen*trul euro*pean. Nu se poate vorbi despre o Romanie lib*era pen*tru ca guver*nul Romaniei este con*dus de mar*ile put*eri care stau ascunse in spatele Uni*u*nii Europene sau al altor uni*uni interna*tionale. Democ*ra*tia nu exista in real*i*tate, ea este numai in aparenta si ne da noua impre*sia ca sun*tem liberi. A ramas doar o rezis*tenta for*mala a natiu*nilor, ast*fel incat sa le mai poti numi Roma*nia, Bulgaria, Ser*bia. Real*i*tatea este doar in mainile comitetu*lui cen*tral care diri*jeaza toata viata popoarelor. Este o evi*denta inabusire a voin*tei popoarelor si o tend*inta evi*denta de ameste*care a nea*murilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai iden*ti*tatea ca neam, iar mai apoi iden*ti*tatea ca om, cre*atie a lui Dum*nezeu. Nu vedeti exper*i*mentele amer*i*canilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece cul*turile si obi*ceiurile natale? Pe ei nu ii intereseaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pentru pros*timea asta a lumii. Natiu*nile, la ora actu*ala, sunt descompuse.

– Si cei care nu cred in aceasta fal*si*tate a pacii lor cum sa se opuna?

- Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majori*tatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infil*treze oamenii lor ca sa le deturneze ros*tul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvra*tim si protes*tam. Noi avem impre*sia ca Europa are un sis*tem demo*c*ra*tic la baza, dar Europa este tot sovi*eti*zata, o Europa sovi*et*ica. Este ace*lasi mare lagar sovi*etic al Moscovei decat cu alta sapca, iar din*colo, in Occi*dent, avem de-a face cu lagarul cap*i*tal*is*mu*lui. In aparenta, intre rusi si amer*i*cani pare a fi o diferenta polit*ica si eco*nom*ica, dar in spatele lor este un sin*gur stapan, care atunci cand isi va desavarsi put*erea asupra tuturor statelor, se va incorona drept con*d*u*ca*torul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta put*ere diri*jeaza si con*troleaza totul pana la pre*tul unei paini, totul e con*tro*lat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri elec*tron*ice, ca sa te con*troleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.

– Am citit ca unele state europene se opun imple*men*tarii cipurilor in actele de iden*ti*tate. Cre*deti ca atunci cand tara aceasta va imbratisa toate principi*ile sis*temu*lui antihris*tic, pen*tru ca prac*tic noi sun*tem o tara usor de manevrat, nein*sem*nata eco*nomic, – cre*deti ca e bine sa fugim in alta cetate care sa ne dea posi*bil*i*tatea sa alegem legea lui Dumnezeu?

- Dar unde sa fugi? Este si asta o alta inse*la*to*rie de a lor, de a se opune chipurile actelor bio*met*rice, dar pana la urma tot le vor intro*duce. Sa nu cumva sa fugi de aici de urs si sa dai din*colo de mama ursu*lui. Fac si ei asa, un fel de pro*pa*ganda ca sa apara ca sunt in viata polit*ica altceva decat sunt de fapt. La ora actu*ala nu tre*buie sa ne mai incre*dem in niciun sis*tem politic sau eco*nomic. Nu, sa nu ne facem iluzii desarte. Unde sa te duci? Ca tot lagar e peste tot, doar ca pare ca e mai bun, dar e aceeasi amaraciune.