Citat:
În prealabil postat de alex_c
Este un pacat un astfel de hobby, practic o astfel de pasiune? Este ceva rau ca de multe ori imi cheltuiesc timpul si energia pentru noi si noi calatroii sau pentru a citi despre posibile destinatii? Pacatuiesc in vreun fel atunci cand in urma unei astfel de calatorii, inima mea se bucura si ii multumeste lui Dumnezeu ca mi-a dat prilejul de a vedea lucruri atat de frumoase (cel putin mie asa mi se par), care insa de multe ori sunt rodul muncii unor necrestini? E rau ca simt ca ma apropii si mai mult de Dumnezeu prin faptul ca imi da astfel de prilejuri de a vedea tot felul de locuri si de oameni, ce de multe ori nu au legatura cu credinta mea?
|
Te inteleg foarte bine. Eu insumi sunt pasionat de calatorii si de locuri noi si minunate.
Trebuie sa recunosc, insa, ca
manastirile si locurile crestine imi sunt atat de ajuns, incat nu am vreme pentru altele.
Nu as refuza nici un loc vechi, renumit sau deosebit.
Sfantul Munte, Tara Sfanta, Pecerska, manastirile din tara si de prin alte tari sunt atat de multe... incat nu iti ajunge o viata.
Toate trebuie sa aibe insa masura.
Sa nu ne epuizam in a privi lucruri minunate si a ramane cu atat.
Trebuie sa aibe loc in noi o schimabre duhovniceasca. Dam slava pentru minunatiile din creatie, insa ne intoarcem in rugaciune.
Riscul calatoriilor poate fi simtit in asezarea inimii, "ispitita" neincetat sa priveasca in afara.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)