Pentru tine, pentru mine!...

În prealabil postat de OmuBun

Ar trebui poate sa-ti raspund: "Ferice de tine care faci toate cate spui ca le faci si ca nu tie (sau celor ca tine) ii este adresata invitatia spre rugaciune, ci celorlalti." Dar nu vreau sa fie inteleasa ca o ironie si nu cred ca se cade sa "tulburam apele", numai fiindca gestul unora nu e pe intelesul nostru, sau mesajul cuiva nu "cade" tocmai bine celor care au ales sa se implice.
Nu stiu despre ce "canon" vorbesti. Faptul ca mergi regulat la biserica, nu stiu daca poate fi numit neaparat canon si poate nici indatorire, ci o chemare fireasca spre Cel ce ne promite viata vesnica. Pomelnicele obisnuite, la fel; le dam pentru ca ne pasa de noi si-ai nostri, de cei ce sunt, cei ce-au fost sau cei ce vor (de)veni.
Totusi, pentru perioada posturilor, nu e un secret ca e nevoie de mai multa rugacine si smerenie. Sunt perioadele in care sufletele noastre au ocazia sa se mai curate de incarcaturile pacatelor de fiecare zi. Nimeni nu e fara de pacat si fiecare gand al nostru, fiecare privire, fiecare gest, poate fi o mica povara de care bine-ar fi sa ne putem debarasa. Eu, aici, nu vorbesc de canonul dat de parintele-duhovnic pentru pacatele noastre, ci de o rugaciune voluntara, pentru aproapele nostru pe care nu-l cunoastem si care eventual ne-a facut mult rau prin slabiciunile lui...
Sper sa nu fi deranjat pe nimeni cu raspunsul meu! Daca totusi am facut-o, imi cer iertare!

canon de rugaciune nu este neaparat canonul stabilit de duhovnic ci, si grupul de rugaciunii pe care le citesti zilnic, pe care ti-le alegi singur, in ordinea si numarul lor, stabilit de tine.