Ascultarea de Biserica - pana unde ?

[Erethorn]

Mantuitorul nostru Isus Cristos ne-a asigurat ca "Portile iadului nu vor birui Biserica Mea".

Pana unde ar trebui sa mearga, in consecinta, ascultarea noastra fata de Biserica ?

Ce se intampla daca Biserica, prin reprezentantii sai, episcopii unsi ca urmasi ai apostolilor, cei carora li s-a promis ca "tot ce veti lega pe pamant va fi legat si in Ceruri", hotareste sa modifice un canon, de exemplu, legat de Liturghie, sau de post, sau de alt aspect disciplinar, care trebuie sa fie atitudinea credinciosului ?

Isi poate el permite sa judece hotararea Bisericii sau trebuie sa o primeasca neconditionat?

Atentie, nu vorbesc despre modificarea, alterarea sau renuntarea la dogme, ci la canoane.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Erethorn

Isi poate el permite sa judece hotararea Bisericii sau trebuie sa o primeasca neconditionat?

Aparent paradoxal, răspunsul la ambele întrebări este: "Da".

Da, creştinul îşi poate permite să judece hotărârea Bisericii. Spre deosebire de dogme, care cer să fie primite "cu mintea şi cu inima", hotărârile de natură non-morală şi non-dogmatică nu impun acest lucru. Spre exemplu, eu judec că hotărârea Bisericii de a suspenda de facto Liturghia Tridentină a fost o calamitate, fără ca prin asta să îmi risc statutul de bun catolic. Mai cred că ideea actualului papă de a ridica gradul de autonomie al Bisericii Greco-Catolice de la rangul de "mitropolie" la cel de "arhiepiscopie majoră" a fost o aiureală, ca şi ideea Sf Sinod de a înfiinţa un scaun episcopal la Bucureşti. Forme fără fond, noi nu suntem pregătiţi pentru asta.

Da, creştinul trebuie să primească necondiţionat hotărârile Bisericii. Acesta este spiritul de ascultare filială. Copilul meu nu este întotdeauna de acord cu ceea ce îi cer. Nici nu e obligatoriu să fie de acord. Dar mă ascultă. Tot aşa suntem şi noi, faţă de maica şi învăţătoarea noastră. Prin urmare, deşi însăşi existenţa vicariatului de Bucureşti nu o pricep, cel care ocupă acea catedră este cu adevărat stăpânul şi arhiereul meu şi ocupă poziţia lui Cristos în eparhia noastră.

[Rodica50]

De Dumnezeu avem nevoie in permanenta.

[Danut7]

Pana acolo unde incepe sa predice o alta evanghelie..

Cand tradeaza credinta si schimba evanghelia fie el cine o fi nu mai trebuie urmat.. episcop, patriarh sau papa.. chiar si inger de ar fi e anatema!

[gabriela8]

În prealabil postat de Danut7

Pana acolo unde incepe sa predice o alta evanghelie..

Cand tradeaza credinta si schimba evanghelia fie el cine o fi nu mai trebuie urmat.. episcop, patriarh sau papa.. chiar si inger de ar fi e anatema!

Subscriu! La schisma sau cand a ramas Biserica adevarata cu un singur episcop, restul toti s-au lepadat? Nu-mi amintesc, dar cred ca era vorba de Sfantul Maxim Marturisitorul Daca stie cineva, as vrea sa imi amintesc ma bine miomentul.

[georgeval]

Ascultarea de Biserica nu poate fi despartita de ascultarea fata de Hristos, pentru ca doar Biserica este Trupul lui Hristos, iar Hristos este Capul Bisericii. Nu se poate manifesta Biserica intr-un mod autonom, atunci inseamna ca nu mai este Trupul lui Hristos. Toate insusirile Bisericii- unitatea, sfintenia, sobornicitatea, apostolicitatea sunt legate de persoana lui Hristos. O Bisrica daca incearca sa-l substituie pe Hristos sau sa-L izoleze in ceruri nu mai este Trupul lui Hristos. Biserica este prelungirea lui Hristos in credinciosi.

[Carmen FUNIERU]

În prealabil postat de gabriela8

Subscriu! La schisma sau cand a ramas Biserica adevarata cu un singur episcop, restul toti s-au lepadat? Nu-mi amintesc, dar cred ca era vorba de Sfantul Maxim Marturisitorul Daca stie cineva, as vrea sa imi amintesc ma bine miomentul.

Da, este vorba de Sfântul Maxim Mărturisitorul, ale cărui moaşte au fost aduse spre cinstire, anul acesta la Iaşi, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva.
Sfântul a luptat împotriva eresului monoteliţilor (anul 650). El şi-a jertfit viaţa pentru apărarea dreptei credinţe. Deşi ucenicii şi adepţii lui erau foarte puţini, au biruit cu puterea lui Hristos.
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...risitorul.html

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aparent paradoxal, răspunsul la ambele întrebări este: "Da".

Da, creştinul îşi poate permite să judece hotărârea Bisericii. Spre deosebire de dogme, care cer să fie primite "cu mintea şi cu inima", hotărârile de natură non-morală şi non-dogmatică nu impun acest lucru. Spre exemplu, eu judec că hotărârea Bisericii de a suspenda de facto Liturghia Tridentină a fost o calamitate, fără ca prin asta să îmi risc statutul de bun catolic. Mai cred că ideea actualului papă de a ridica gradul de autonomie al Bisericii Greco-Catolice de la rangul de "mitropolie" la cel de "arhiepiscopie majoră" a fost o aiureală, ca şi ideea Sf Sinod de a înfiinţa un scaun episcopal la Bucureşti. Forme fără fond, noi nu suntem pregătiţi pentru asta.

Da, creştinul trebuie să primească necondiţionat hotărârile Bisericii. Acesta este spiritul de ascultare filială. Copilul meu nu este întotdeauna de acord cu ceea ce îi cer. Nici nu e obligatoriu să fie de acord. Dar mă ascultă. Tot aşa suntem şi noi, faţă de maica şi învăţătoarea noastră. Prin urmare, deşi însăşi existenţa vicariatului de Bucureşti nu o pricep, cel care ocupă acea catedră este cu adevărat stăpânul şi arhiereul meu şi ocupă poziţia lui Cristos în eparhia noastră.

Adica, ca la radio Erevan: zebra este un animal alb cu dungi negre sau negru cu dungi albe? noi raspundiem: daaaa :-)

Da, insa uiti ca Biserica insteamna de fapt intreg trupul lui Hristos. Fiecare credincios este responsabil pentru pastrarea credintei. Asta este duhul sobornicesc al Bisericii.

Cred ca exista si situatii in care putem sa nu ascultam de anumite hotariri ale anumitor episcopi (in cazul ortodocsilor) dar neascxultarea este bine sa fie in duhul dragostei: nu al revoltei.
Si sa nu ne izolam, sa nu cadem in individualism, sa tinem seama de ceea ce fac si gandesc ceilalti frati ai nostri. In special, de ceea ce ne spune cel pe care l-am ales duhovnic.

[Decebal]

În prealabil postat de costel

A te ridica impotriva ierarhiei, de vreme ce Biserica se roaga pentru ea, nu-mi pare a fi in spirit ortodox.

Aşa este, cu dreaptă măsură. Dar ce vroiam să vă întreb domnule Costel, dar dacă puteţi să îmi răspundeţi aşa cu dreaptă măsură. Cum se face că ierarhii BOR şi poate şi ai altor Biserici Ortodoxe stau la tot felul de dialoguri, conferinţe, ba chiar am înţeles că BOR chiar face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB sau CEB) cu adunări, grupări, culte protestante şi neoprotestante, despre care se ştie că au apărut prin tocmai ridicarea şi revolta împotriva ierarhiei, ce-i drept aceea a Bisericii Romano-Catolice? Dar vorbim totuşi despre nişte revoltaţi, despre nişte protestanţi; dacă protestantismul ar fi apărut pe teritoriu ortodox cu siguranţă s-ar fi revoltat şi împotriva ierarhiei ortodoxe pentru că revolta, protestul împotriva "bisericilor tradiţionale" este "în sângele" protestanţilor. Cum vă explicaţi totuşi că ierarhii BOR şi poate şi ai altor BO stau acum de vorbă, aproape de la egal la egal cu nişte protestanţi care au încălcat tocmai poziţia pe care o enunţaţi dumneavoastră mai sus? Cum de un simplu ortodox, aşa ca dumneavoastră sau ca mulţi alţii din această ţară care ar avea foarte multe nelămuriri şi reclamaţii de făcut, nu este băgat în seamă, sau este tratat cu superficialitate de conducători, asta în vreme ce dumneavoastră staţi cuminte şi faceţi ascultare şi nu sunteţi un revoltat, un protestant, unul care se ridică împotriva autorităţii ecleziale, dar în schimb autorităţile ecleziale ortodoxe îşi fac foarte mult timp şi investesc foarte multă grijă faţă de nişte revoltaţi, faţă de unii care cândva au protestat, s-au ridicat împotriva autorităţilor ecleziale (romano-catolice, ce-i drept, dar AUTORITĂŢI) şi ridicaţi au rămas, adică protestanţi, cu "bisericile" lor, spre exemplu faţă de Olav Fykse Tveit, secretarul general al CMB? Cum vă explicaţi că acei protestanţi, acei revoltaţi împotriva autorităţilor, acei eretici, aceia care au încălcat acea regulă de care vorbeaţi mai sus au ajuns să trateze de la egal la egal, sau ceva de genul, cu autorităţile ecleziale ortodoxe, asta în timp ce dumneavoastră sau alţii aţi stat cuminţei astăzi sunteţi văzuţi tot ca nişte simpli trecători pe zebră de aceleaşi autorităţi? Cum vă explicaţi, dar aşa cu dreaptă măsură că doar suntem în Ortodoxie, că aceia care s-au revoltat şi au călcat regulile în picioare pentru ereziile sau "ereziile" lor sunt astăzi parteneri de dialog, şi la nivel internaţional nu pe o simplă tarla, iar dumneavoastră care aţi stat cuminte şi alţii ca dumneavoastră aşa ascultători sunteţi în continuare executant de porunci, adică tot un inferior, şi posibil ca în nu mult timp să fiţi obedient nu doar faţă de autorităţile din BOR ci şi faţă de cele din CMB? Unde este dreptatea deci domnule Costel? Sau regulile sunt numai pentru obedienţii cuminţei şi la locul lor? De ce tocmai aceia care au făcut regulile sunt şi cei care le şi încalcă, fără ca să răspundă, în condiţiile în care dacă dumneavoastră le încălcaţi sunt sigur că veţi răspunde într-un fel sau altul? Dar aşa cu dreaptă măsură, cred că mă înţelegeţi, dacă puteţi să răspundeţi sau dacă poate cineva să răspundă.

[AlinB]

În prealabil postat de Decebal

Cum vă explicaţi totuşi că ierarhii BOR şi poate şi ai altor BO stau acum de vorbă, aproape de la egal la egal cu nişte protestanţi care au încălcat tocmai poziţia pe care o enunţaţi dumneavoastră mai sus?

Asta cu "aproape de la egal la egal" de unde e scosa?
Poti sa indici sursa citatului sau este vorba de creativitatea personala?

Si apropo ce inseamna "aproape" si ce ar trebui sa intelegem de fapt de aici?

blablabla..frustrari, frustrari..
înţelegeţi, dacă puteţi să răspundeţi sau dacă poate cineva să răspundă.

Da, eu pot sa raspund: ma simt tratat cu f. mare atentie.
De fiecare data cand ma duc la duhovnic, ma asculta, imi raspunde intrebarilor, etc.
Nu am nici o plangere pe directia asta.

Sa inteleg ca duhovnicul tau e mai nastrusnic sau doresti o audienta directa si personala la IPS si n-ai primit inca aviz favorabil?