Talismanul

[vsovivi]

Deci iată cum apar ei ghibiți de ghibiți care au și început să continue arta, cearta... ce artă? păi arta marțială și arta joială... că ei marți și joi lucrează și țin post... Nu v-am zis să nu-i credeți? Nu ne-a învățat Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, despre năravul ghibiților farisei și saducehei mari canoniști ca să le facă nu ei ci poborul? Orbi ce călăuzesc alți orbi ca să cadă sigur cu toții în groapă... să cadă în groapă fără greșală!

Nu pricepeți că se laudă că sunt mari apărători ai ortodoxie? Dar ortodoxia nu este a lor! Ci a urmașilor urmașilor voștrii în veacul vecilor... cu condiția ca să îi închinați voi pe ei Domnului... pe nepoței și pe strănepoței... învăţîndu-i şi pe ei Calea spre Cer căci altfel ajung și ei tot farisei aşa ca voi... fariseii și saducheii lui gLumeail!

''Vai de voi care strecurați țânțarul și înghițiți camila!''

Cine sfințește: templul sau aurul din templu? Păi nu v-am spus că este Unul aici mai mare și ca Altarul și ca Templul? Căutați mai înainte Împărăția Cerurilor și atunci veți vedea deslușit ca să scoateți paiul din ochiululhul aproapelui!.. măi dragă fățarnicilor... și ia mai faceți niște exerciții de mimică! Că nu degeaba vine mâine sărbătoarea schimbarii la FAȚĂ a Domnului! Ca să nu vă ia pe nepregătite... nu de alta... că s-ar putea să se încrunte așa din joacă sau de drag, să se încrunte Domnul la voi și pe voi o să vă apuce râsul-plânsul de nu o să mai ştiţi unde să vă ascundeţi de mânia care o să vină. Pui de năpârcă cine v+a învăţat să fugiţi?

[vsovivi]

De aia e scris camila acolo că o camilă (sfoară aşa de groasă ca o parâmă) aia nu intră prin gaura acului... şi vezi că nu ai voie să lărgeşti gaura de la ac fiindcă o să răspunzi! Deci mai degrabă deznoadăţi nodul vieţii tale cu ajutor de sus, adică nodurile canonice pe care le-ai pus în aţele altora şi atunci s-ar putea să vină bucuria şi pentru tine, s-ar putea să vie cineva şi să-ţi mai cioplească şi din sfoara ta. Pricepi dumneata? Măi dragă, puţin credinciosule a lui peşte prăjit pe jar de cărbuni! Şi nu mi te supăra frate că iar ajungem ori la bal ori la spital... în coommă de la bEUtURĂ.

[Daniel777]

Prin secolul al XII-lea, a fost in Bulgaria o erezie ce se chema " bogomili ". De la aceia au ramas cartile care se numesc " Visul Maicii Domnului ", " Epistolia " si " Cele douasprezece vineri ", carti apocrife pe care Biserica le-a tolerat, dar nu le-a aprobat niciodata.

Acesti eretici aveau pretentia ca ei, atunci cand se roaga, vad fiinta lui Dumnezeu. O, ce mare hula si nebunie ! Fiinta lui Dumnezeu, care n-o vad heruvimii si serafimii si toate puterile cele ganditoare din ceruri, ei aveau pretentia ca, atunci cand se roaga, apare o lumina si vad fiinta lui Dumnezeu !

[vsovivi]

În prealabil postat de Daniel777

Prin secolul al XII-lea, a fost in Bulgaria o erezie ce se chema " bogomili ". De la aceia au ramas cartile care se numesc " Visul Maicii Domnului ", " Epistolia " si " Cele douasprezece vineri ", carti apocrife pe care Biserica le-a tolerat, dar nu le-a aprobat niciodata.

Acesti eretici aveau pretentia ca ei, atunci cand se roaga, vad fiinta lui Dumnezeu. O, ce mare hula si nebunie ! Fiinta lui Dumnezeu, care n-o vad heruvimii si serafimii si toate puterile cele ganditoare din ceruri, ei aveau pretentia ca, atunci cand se roaga, apare o lumina si vad fiinta lui Dumnezeu !

Dacă nu mă înșel mai avea pretenția asta un sfânt (după unii „canoniști” un mare eretic și bogumil, smintit cum le place lor să spună, pe nume Simeon Noul Teolog..., sau mai era unul, Serafim de Sarov,...)

O vai ce plină e glumea de țânțari care înghit camile! „O, ce mare hula si nebunie !” uite că te-am citatat... că ei decât să strecoare țânțarii mai bine îi tercesc dea valma... dar nu țânțarii din ochii altora trebuiesc terciți ci ăia din proprii ochișori care odată intrați sub pleoapă te ajută să înghiți camila cu mai multă poftă... că cică ar fi o macaroană ceva mai groasă... păi e din ce în ce mai groasă... căci gLumea se-ngroașă la capăt, spre sfârșit.

Și dacă ai înghițit macaroana gLumii și ai ajuns așa gros ca ea, poți fi sigur că nu mai ai cum să treci prin urechea acului și ai să plângi așteptând să vină „unii” ca să te cioplească... iar dacă te cioplesc ai să te superi, că zici că te doare... că de ce îți fac chip ei cioplit... dar când ai pus canoane închipuite pe spatele altora nu te-a durut? Păi nu te-a durut decât în cot și iată ai ajuns un cotoi negru cioplit de propria ta neascultare.

Canoanele sunt făcute pentru tine și numai pentru tine și nu pentru aproapele tău... dragă canoniștilor lui pește prăjit pe jar de cărbuni încinși... Sau poate că voi și știți dacă i-a iertat sau nu Dumnezeu păcatul lor... Păi dacă l-a iertat ce canon de pocăință mai sunt ei datori să facă?

Canoanele nu sunt domnule niște droburi de sare ce trebuie puse deasupra copilului pe dulap... ci trebuie să le înghiți dumneata ca să nu mai spui prostii... pe TV.