Un sfant s-a rugat pentru imparatul Traian, care era pagan. A reusit sa-l izbaveasca din chinurile vesnice, dar Insusi Dumnezeu I-a spus aceluia sa nu se mai roage pentru eretici. Dincolo de iubirea noastra se poate ascunde foarte bine si o mandrie ca iata noi suntem puternici in rugaciune si rezolvam probleme importante. De aceea, multi rugatori prefera pustia. Lupta cu fortele raului este dura. Chiar si in Noul Testament scrie undeva ca de cei care nu vor sa asculte pe cei care le vorbesc despre Hristos sa nu ne mai ocupam.
Cred ca mai intai trebuie sa avem grija sa ne curatim noi insine cat mai bine de pacate mari si mici, sa castigam putere in rugaciune si dupa aceea sa facem milostenie duhovniceasca. Cu dreapta socoteala insa. Dupa ce constientizam ce inseamna margaritarele duhovnicesti, devenim mai prudenti.
Sfantul Serafim de Sarov a stat multi ani in pustie. Nu scrie nicaieri ca ar fi indraznit sa vina la el rudele unor sinucigasi.
Cred ca a te ruga pentru un eretic sau este riscant. Fiecare rugator trebuie sa-si asume si niste riscuri. Iar pentru un sinucigas, care s-a predat cu a sa voie diavolului trebuie sa ai multa indrazneala in rugaciune, ca Sfantul Vasile cel Mare, ca sa te rogi cu succes.
Asadar, cred ca daca avem grija sa dobandim noi insine o credinta puternica, putem sa ne rugam eficient si pentru ceilalti. Altfel, putem sa ramanem cu impresia ca suntem mai buni ca altii, caci iata noi ne-am rugat pentru sinucigasi si pentru eretici, iar altii - nu. Dar rugaciunea noastra a fost ascultata?
|