Biserica Crestina Universala

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de vsovivi

Să nu uităm că ei nu L-au văzut pe Dumnezeu niciodată, căci Domnul nu s-a arătat Omului chiar dacă l-a făcut cu mâinile Sale pe Om, și era nevăzut pentru Om ci Adam doar L-a auzit ăe Dumnezeu, pe Creatorul Său și a toată Creația, atunci când i s-a dat porunca.

Eu cred ca Adam si Eva,inainte de cadere, il vedeau pe Dumnezeu ...ma gindesc la una din Fericiri...Fericiti cei curati cu inima,caci aceia il vor vedea pe Dumnezeu.Ca erau fara de pacat,deci curati cu inima...cred ca nu incape indoiala.Iar de pierdut,L-au pierdut pe Duhul Sfint ( moartea sufletului ),de aceea s-au si vazut goi,apoi le-a murit si trupul...

Cum aratau ei " imbracati" inainte de cadere...poate ca aici:

" Marturisirea lucrarii de impartasire din lumina dumnezeiasca, asa cum a cunoscut-o si de care s-a invrednicit Sfantul Serafim, este luata din scrierea lui, Convorbire cu Motovilov. Iat-o:

"-Si totusi, eu nu inteleg cum pot sa am siguranta ca sunt in Duhul Sfant. Dupa care semne pot eu sa cunosc singur ca harul Sfantului Duh se afla in mine?

Parintele Serafim raspunde: Dar ti-am spus ca-i foarte simplu: Iata, acum, suntem amandoi in harul Sfantului Duh... Dar de ce nu ma privesti?"

- Parinte nu pot sa te privesc; ochii sfintiei tale arunca fulgere de lumina. Fata sfintiei tale e mai arzatoare decat soarele si ma dor ochii. Si Serafim urma: Te afli in plinatatea Sfantului Duh, altfel n-ai putea sa ma vezi in starea aceasta.

Si, apropiindu-mi-se de ureche imi sopti: Multumeste lui Dumnezeu pentru milostivirea Lui catre noi. Vezi, n-am facut nici macar semnul crucii, in adancul inimii m-am indreptat, insa, catre Dumnezeu, zicand: Doamne, fa pe omul acesta vrednic sa vada, cu ochii lui trupesti, aratarea Preasfantului Duh. Si iata, Dumnezeu a auzit rugaciunea smeritului Serafim...

- Dar bine, de ce nu te uiti la mine? Nu-ti fie teama, Dumnezeu este cu noi...
Incurajat, incercai sa ridic ochii si o spaima sfanta imi cuprinse toata fiinta. Inchipuiti-va fata unui om care va vorbeste din mijlocul soarelui; ii vezi miscarea buzelor, infatisarea ochilor, ii auzi glasul, simti ca te tine de umeri, dar nu-i vezi nici bratele, nu vezi nici trupul tau, nici al celui ce-ti vorbeste, ci vezi numai o lumina stralucitoare, o lumina orbitoare, luminand intinsul zapezii, pana departe, imprejur, luminand fulgii de zapada, care nu incetau sa cada, pe mine si pe marele staret.

Si parintele Serafim urma: Daca numai presimtirea, arvuna aceasta a bucuriei viitoare, umple inima noastra de atata mangaiere si atat inviorare, ce vom spune de bucuria insasi, care ne este pregatita in ceruri, tuturor celor ce plang aici pe pamant? Si dumneata, dragul meu, ai plans destul in viata pamanteasca. Dar, iata, cu cata bucurie te mangaie Dumnezeu... Dar acum e vremea luptelor, a stradaniilor neincetate, e vremea dobandirii unor puteri din ce in ce mai mari, ca sa crestem pana la masura deplina a inaltimii lui Hristos... si mostenitor al scaunului sau, dupa dansul. Atunci, insa, bucuria aceasta, pe care o simtim acum, in parte si un timp scurt, se va arata in toata plinatatea ei si ne va covarsi toata fiinta cu desfatari negraite, pe care nimeni nu va mai putea sa le ia de la noi."

Canonizat in anul 1903, pomenirea Sfantului Serafim traieste in evlavia credinciosilor, ca un mare stalp al sfinteniei crestine, ca un inger pazitor al crestinatatii. Dumnezeului nostru, marire!

Iar Raiul era plasat în România spre răsărit față de Pucioasa, a fost la Pătlăgeanca Tulcea și va fi pe undeva prin România iar locul descris de Moise este o echivalență, o echivalență prin Edden căci toate lucrurile au o echivalență ce ține de Dumnezeu în Creația Sa. Deci Raiul era în România și avea o echivalență față de centrul Tănu mairiei, de centrul Creației, de centrul Cubului.

Aceasta este o gLuma ?

[vsovivi]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Eu cred ca Adam si Eva,inainte de cadere, il vedeau pe Dumnezeu ...ma gindesc la una din Fericiri...Fericiti cei curati cu inima,caci aceia il vor vedea pe Dumnezeu.Ca erau fara de pacat,deci curati cu inima...cred ca nu incape indoiala.Iar de pierdut,L-au pierdut pe Duhul Sfint ( moartea sufletului ),de aceea s-au si vazut goi,apoi le-a murit si trupul...

Cum aratau ei " imbracati" inainte de cadere...poate ca aici:

" Marturisirea lucrarii de impartasire din lumina dumnezeiasca, asa cum a cunoscut-o si de care s-a invrednicit Sfantul Serafim, este luata din scrierea lui, Convorbire cu Motovilov. Iat-o:

"-Si totusi, eu nu inteleg cum pot sa am siguranta ca sunt in Duhul Sfant. Dupa care semne pot eu sa cunosc singur ca harul Sfantului Duh se afla in mine?

Parintele Serafim raspunde: Dar ti-am spus ca-i foarte simplu: Iata, acum, suntem amandoi in harul Sfantului Duh... Dar de ce nu ma privesti?"

- Parinte nu pot sa te privesc; ochii sfintiei tale arunca fulgere de lumina. Fata sfintiei tale e mai arzatoare decat soarele si ma dor ochii. Si Serafim urma: Te afli in plinatatea Sfantului Duh, altfel n-ai putea sa ma vezi in starea aceasta.

Si, apropiindu-mi-se de ureche imi sopti: Multumeste lui Dumnezeu pentru milostivirea Lui catre noi. Vezi, n-am facut nici macar semnul crucii, in adancul inimii m-am indreptat, insa, catre Dumnezeu, zicand: Doamne, fa pe omul acesta vrednic sa vada, cu ochii lui trupesti, aratarea Preasfantului Duh. Si iata, Dumnezeu a auzit rugaciunea smeritului Serafim...

- Dar bine, de ce nu te uiti la mine? Nu-ti fie teama, Dumnezeu este cu noi...
Incurajat, incercai sa ridic ochii si o spaima sfanta imi cuprinse toata fiinta. Inchipuiti-va fata unui om care va vorbeste din mijlocul soarelui; ii vezi miscarea buzelor, infatisarea ochilor, ii auzi glasul, simti ca te tine de umeri, dar nu-i vezi nici bratele, nu vezi nici trupul tau, nici al celui ce-ti vorbeste, ci vezi numai o lumina stralucitoare, o lumina orbitoare, luminand intinsul zapezii, pana departe, imprejur, luminand fulgii de zapada, care nu incetau sa cada, pe mine si pe marele staret.

Si parintele Serafim urma: Daca numai presimtirea, arvuna aceasta a bucuriei viitoare, umple inima noastra de atata mangaiere si atat inviorare, ce vom spune de bucuria insasi, care ne este pregatita in ceruri, tuturor celor ce plang aici pe pamant? Si dumneata, dragul meu, ai plans destul in viata pamanteasca. Dar, iata, cu cata bucurie te mangaie Dumnezeu... Dar acum e vremea luptelor, a stradaniilor neincetate, e vremea dobandirii unor puteri din ce in ce mai mari, ca sa crestem pana la masura deplina a inaltimii lui Hristos... si mostenitor al scaunului sau, dupa dansul. Atunci, insa, bucuria aceasta, pe care o simtim acum, in parte si un timp scurt, se va arata in toata plinatatea ei si ne va covarsi toata fiinta cu desfatari negraite, pe care nimeni nu va mai putea sa le ia de la noi."

Canonizat in anul 1903, pomenirea Sfantului Serafim traieste in evlavia credinciosilor, ca un mare stalp al sfinteniei crestine, ca un inger pazitor al crestinatatii. Dumnezeului nostru, marire!

Aceasta este o gLuma ?

Eu am scris așa:

„Deci Raiul era în România și avea o echivalență față de centrul Tăriei, de centrul Creației, de centrul Cubului.”


Adică ai bănuieli crezând că eu te-aș minți și vi cu două argumente: Slava Duhului Sfânt ce se vedea într-o ființă umană îndumnezeită de către o altă ființă umană mai puțin îndumnezeită... și gata, ajungi la concluzia că așa era în Rai văzut Dumnezeu și că eu spun și glume...

Păi bănuielile îndoielilor spre răzbunare nu sunt bune mă că voi vă răzbunați mereu nu pe păctele pe care le faceți voi ducându-le în neființă, ci voi, și așa pățesc și eu, mă răzbun cel mai adesea pe Dumnezeu trecînd repede de la Har la slava de la oameni pentru nădejdea în nebunia de pe urmă cu care o să mă îmbrac singur prin cioplire de către mine a propriei mele statui de pe scena gLumii... că cică mă cheamă cineva la muncă.

Deci așa e cum îți spun eu de la Dumnezeu, cghiar dacă nu mă crezi, Omul nu l-a văzut pe Dumnezeu dar îi auzea glasul, îi simțea prezența, îi ve3dea creația, îi știa porunca, îi mînca roadele, și omul era plin de Credință!

La sfântul Serafim Sarovski e vorba de focul rugăciunii inimii, e cu totul altceva, el se făcuse Har și se unise cu Harul Credinței în Dumnezeu și așa exista El probabil, dacă erau conștienți de El, Odihna Lui Dumnezeu în Adam și Eva... Dar Dumnezeu nu li se arăta lor decît în urmele pașilor, în glasul dulce din adierea vântului serii, în desfâtarea gustului cu fructele pomilor din Rai afară de pomul cunoașterii binelui și a răului, în dragostea dintre Om și celelalte viețuitoare, deci Omul nu L-a văzut pe Dumnezeu și nici pe îngeri în Rai ci trebuia să respecte cu Credință porunca Sfântă și așa Omul și Dumnezeu se desăvârșeau odihnindu-se Unul în Altul.

Iar cu Raiul ți-am explicat foarte frumos..: Ce a văzut Moise și a auzit de la Dumnezeu (căci nici Moise nu a văzut pe Dumnezeu decât îi auzea glasul și o singură dată din spate) era despre Raiul Echivalent față de mijlocul Cubului... căci locul exact al Raiului pe Pământ era păstrat ca Taină... Dar pentru cei înțelepți, din ce a scris Dumnezeu prin prooroci în scripturi se poate foarte ușor pricepe unde era Raiul, deci era păstrat ca Taină ascunsă pentru a putea fi descoperită de înțelepți prin Credință, dar descrierea este făcută despre o echivalență căci toata lucrurile Create au o echivalență prin Dumnezeu, față de mijlocul Cubului. Deci Raiul descris fizic de Moise este echivalența Raiului cel Adevărat care a fost și va fi în România... și dacă ai să cauți să găsești cu aproximație mijlocul cubului, atunci ai să găsești și locul echivalent descris de Moise, real și el până astăzi. Caută și vei afla. Bate și ți se va deschide... dar dacă tu ai din start vagi bănuieli bazate pe necredință și mă și scoți mincinos și glumeț dându-mi exemple ce parcă parcă te-ar confirma în presupunerile tale, atunci firește că drumul tău va fi mai lung și mai greu.

Deci dragul meu detectiv particular... fără Credință s-ar putea să ajungem câini prepelicari sau niște copoi de soi ce aleargă după pisoi, pisoiul ce aleargă după șoarece, șoarecele ce dă gaură la hambar, hambarul ce ne-a băgat în bar, barul care ne-a dat bere, ca să prindem putere... putere ca să hulim firește... să hulim pe Dumnezeu, să nu fie. Dar îndată ce vei dobândi Credință ca Dar de sus... sau ca stăruniță după smerenie și rugăciune... ori postind ca să asculți, atunci cu siguranță ochii tăi ținuți se vor limpezi...

Dar vezi dumneata zice și sfântul Serafim Sarovski, zice că e nevoie de lacrimi și ucenicul acela mai îndoielnic plînsese foarte mult și nu mai era sigur că e Har sau înșelare drăcească.

Dar e simplu, Harul iubește pe Dumnezeu cu sfințenie și se roagă cu suspine negrăite pentru noi păcătoșii... iar înșelarea vine de la cafea.

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de vsovivi

Eu am scris așa:



Adică ai bănuieli crezând că eu te-aș minți și vi cu două argumente: Slava Duhului Sfânt ce se vedea într-o ființă umană îndumnezeită de către o altă ființă umană mai puțin îndumnezeită... și gata, ajungi la concluzia că așa era în Rai văzut Dumnezeu și că eu spun și glume...



Deci așa e cum îți spun eu de la Dumnezeu, cghiar dacă nu mă crezi, Omul nu l-a văzut pe Dumnezeu dar îi auzea glasul, îi simțea prezența, îi ve3dea creația, îi știa porunca, îi mînca roadele, și omul era plin de Credință!

La sfântul Serafim Sarovski e vorba de focul rugăciunii inimii, e cu totul altceva, el se făcuse Har și se unise cu Harul Credinței în Dumnezeu și așa exista El probabil, dacă erau conștienți de El, Odihna Lui Dumnezeu în Adam și Eva... Dar Dumnezeu nu li se arăta lor decît în urmele pașilor, în glasul dulce din adierea vântului serii, în desfâtarea gustului cu fructele pomilor din Rai afară de pomul cunoașterii binelui și a răului, în dragostea dintre Om și celelalte viețuitoare, deci Omul nu L-a văzut pe Dumnezeu și nici pe îngeri în Rai ci trebuia să respecte cu Credință porunca Sfântă și așa Omul și Dumnezeu se desăvârșeau odihnindu-se Unul în Altul.

.

.........

Iar Sfantul Paisie Velicikovski, talcuind la randul sau cuvintele acestor doi Sfinti Parinti, scrie: "Din aceste marturii reiese ca Dumnezeu, zidind pe om dupa chipul sau si dupa asemanare, l-a asezat in Raiul desfatarii ca sa lucreze gradinile cele nemuritoare, adica gandurile cele dumnezeiesti cele preacurate, mai inalte si desavarsite, dupa Sfantul Grigorie Teologul.


Si aceasta nu inseamna altceva decat ca el, cel curat cu sufletul si cu inima, trebuia sa petreaca in rugaciunea harica, vazatoare, lucrata sfintit numai cu mintea,

intr-o vedere preadulce a lui Dumnezeu,



si cu barbatie sa o pazeasca ca lumina ochiului, ca pe un lucru al Raiului, ca ea niciodata sa nu se imputineze in suflet si in inima. De aceea, mare e slava sfintitei si dumnezeiestii rugaciuni a mintii, a careia margine si culme, adica inceputul si desavarsirea, sunt date de Dumnezeu omului in Rai: de acolo deci isi are ea inceputul sau."

.........

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ose-68563.html

Despre locul Raiului:

"
Sa vedem deci ce anume spun Sfintii Parinti despre Rai. Sfantul Ambrozie ne aduce aminte, in primul capitol al tratatului sau despre Rai, ca trebuie sa


fim foarte precauti cand vorbim despre "locul" Raiului si despre firea lui:




"Apropiindu-ma de acest subiect, imi pare ca sunt cuprins de o neobisnuita ravna in incercarea de a limpezi cele despre Rai, despre locul si firea lui, pentru cei ce sunt dornici a le cunoaste. Lucru cu atat mai insemnat, cu cat Apostolul nu a stiut de era in trup ori in afara de trup, zicand totusi ca s-a rapit pana la al treilea cer (2 Cor. 12, 2). Si iarasi zice: Si stiu pre acest om - sau in trup, nu stiu, sau afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - ca s-a rapit in Rai si a auzit negraite graiuri, care nu este slobod omului a le grai (2 Cor. 12, 3-5)...

Deci, daca Raiul are o astfel de fire, incat insusi Pavel, ori cineva asemenea lui Pavel, abia de a putut sa-l zareasca, in viata fiind, si totusi n-a fost in stare sa-si aduca aminte de l-a vazut in trup ori in afara de trup; si, pe deasupra, a auzit graiuri pe care nu i s-a ingaduit sa le graiasca - de este asa, cum ne-ar fi cu putinta noua sa spunem locul Raiului pe care nu ni s-a dat a-l vedea si, chiar de am fi izbutit a-l vedea, ne-ar fi fost oprit a impartasi altora ceea ce am aflat? Si iarasi, intrucat Pavel s-a sfiit a se inalta pe sine din pricina inaltimii descoperirii, eu cat mai mult se cade noua a ne stradui sa nu fim prea grabnici a dezvalui ceva primejdios prin insasi descoperirea sa ! Deci nu ne este ingaduit a vorbi cu usuratate despre Rai."

[vsovivi]

În prealabil postat de sherlock_holmes

.........

Iar Sfantul Paisie Velicikovski, talcuind la randul sau cuvintele acestor doi Sfinti Parinti, scrie: "Din aceste marturii reiese ca Dumnezeu, zidind pe om dupa chipul sau si dupa asemanare, l-a asezat in Raiul desfatarii ca sa lucreze gradinile cele nemuritoare, adica gandurile cele dumnezeiesti cele preacurate, mai inalte si desavarsite, dupa Sfantul Grigorie Teologul.


Si aceasta nu inseamna altceva decat ca el, cel curat cu sufletul si cu inima, trebuia sa petreaca in rugaciunea harica, vazatoare, lucrata sfintit numai cu mintea,

intr-o vedere preadulce a lui Dumnezeu,



si cu barbatie sa o pazeasca ca lumina ochiului, ca pe un lucru al Raiului, ca ea niciodata sa nu se imputineze in suflet si in inima. De aceea, mare e slava sfintitei si dumnezeiestii rugaciuni a mintii, a careia margine si culme, adica inceputul si desavarsirea, sunt date de Dumnezeu omului in Rai: de acolo deci isi are ea inceputul sau."

.........

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ose-68563.html

Despre locul Raiului:

"
Sa vedem deci ce anume spun Sfintii Parinti despre Rai. Sfantul Ambrozie ne aduce aminte, in primul capitol al tratatului sau despre Rai, ca trebuie sa


fim foarte precauti cand vorbim despre "locul" Raiului si despre firea lui:




"Apropiindu-ma de acest subiect, imi pare ca sunt cuprins de o neobisnuita ravna in incercarea de a limpezi cele despre Rai, despre locul si firea lui, pentru cei ce sunt dornici a le cunoaste. Lucru cu atat mai insemnat, cu cat Apostolul nu a stiut de era in trup ori in afara de trup, zicand totusi ca s-a rapit pana la al treilea cer (2 Cor. 12, 2). Si iarasi zice: Si stiu pre acest om - sau in trup, nu stiu, sau afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - ca s-a rapit in Rai si a auzit negraite graiuri, care nu este slobod omului a le grai (2 Cor. 12, 3-5)...

Deci, daca Raiul are o astfel de fire, incat insusi Pavel, ori cineva asemenea lui Pavel, abia de a putut sa-l zareasca, in viata fiind, si totusi n-a fost in stare sa-si aduca aminte de l-a vazut in trup ori in afara de trup; si, pe deasupra, a auzit graiuri pe care nu i s-a ingaduit sa le graiasca - de este asa, cum ne-ar fi cu putinta noua sa spunem locul Raiului pe care nu ni s-a dat a-l vedea si, chiar de am fi izbutit a-l vedea, ne-ar fi fost oprit a impartasi altora ceea ce am aflat? Si iarasi, intrucat Pavel s-a sfiit a se inalta pe sine din pricina inaltimii descoperirii, eu cat mai mult se cade noua a ne stradui sa nu fim prea grabnici a dezvalui ceva primejdios prin insasi descoperirea sa ! Deci nu ne este ingaduit a vorbi cu usuratate despre Rai."

Mă, adică nu scrie despre Rai în scripturi? Sfântul Pavel vorbea despre ceva ce nu se înțelege... și apoi... pauză.

Nu știu când vorbești ceva sau doar ești așa ceva... profesoare banuială.
Nu că vreau să te jignesc că mi-ești simpatic... dar ce vrei să susții nici că pot să... vreau.

Iar apoi când vorbeam, despre Rai, scriam despre Raiul care a rămas pe pământ și nu de ăla care s-a înălțat la Cerul al treilea, ziceam scriind despre Raiul care s-a dărâmat și au rămas paraginile, după ce Dumnezeu l-a ridicat... era locul, că locul a rămas aicea jos, locul unde erau pomii sădiți de Dumnezeu, că pomii s-au uscat.

Vorbim, scriem, și dăm lecții de contraziceri... păi de autoândreptățiri și contraziceri pe scenă eu m-am săturat și balonat... în sensul că e de comă.

Bun, și copoii nu simțeau de unde vine mirosul oricât erau ei de prepelicari, fiindcă pe prepelițe le-au mâncat nemulțumiții care cereau carne, carne, carne. Nu-i așa!?

Păi bine, asta da...

Și uite ce discuție, dai niște linkuri dar n-am priceput nimic din ce spui dumneata... știu, tu nu spui nimic ci ești un detectiv care cauți altceva... atunci căutare plăcută că tot dejaba cauți. Zic degeaba fiindcă nu ai credință. Crezi că te mint din minteres viclean de târfalău rău... adică mă crezi o trâfă gonflată fără tată... fără Dumnezeu... deci un fel de pui de szmeu. Deci dacă ai impresia că vreau să te pun să te închini la satana barosana barman la bancă... atunci ce să mai ne tot învârtim după linte... că îți trebuie minte?

Dar ți-am zis, Sfântul Ap. Pavel vorbește despre ceva unde a fost răpit cineva, este vorba de omul acela... deci omul acela a văzut Raiul la Cerul al treilea, deci se pare că acolo s-a păstrat până la vremea când îl va coborâ Dumnezeu căci tot ce a fost iarăși va fi... la Rai mă refer și la Omul cel bineplăcut Domnului.

De ce va fi din nou? Păi pentru că pentru aia le-a Creat Dumnezeu și nu ca să fie ele stăpânite de gLumiail... marele târfar și marfar... care face din pămînt păpămînt.

Deci va fi din nou la fel, omul va trăi cu Dumnezeu și va fi Bine.

Dar Raiul de la Pătlăgeanca este lucul unde era vechiul Rai... și va fi un nou Rai tot în Romînia dar nu știu pe unde, exact, căci este o Taină lăsată prin prooroci... Iar Moise în Cartea Facerii a descris Raiul primordial din Edden, de acum 7500 de ani, dar nu direct văzându-l ci auzind și văzând de la Dumnezeu Adevărul dar ca descriere, Dumnezeu vorbea în Taină mare... și ca scriere și descriere, Moise a scris și așa a descris în scriptură Raiul echivalent, care este una cu Raiul primordial dar ca vedenie scrisă nu poate să fie decât o echivalență, dar și ca echivalență el era tot Adevărat, căci Echivalența pe pămînt este identică cu modelul deci iată cum și Raiul descris de Moise era după chipul și asemănarea Raiului de la Pătlăgeanca, cel pe care-l știa numai Dumnezeu care îi vorbea și el a scris... dar la Pătlăgeanca găsim doar locul, căci Harul Raiului s-a ridicat la Cerul al treilea, dar se va lăsa de acolo pe pământ... căci... cum altfel, pămîântul este locul unde Dumnezeu își așterne picioarele Sale...

Acum poate spui și ce vrei să spui defapt... că n-am priceput... ce vrei să spui... Păi Cerul al treilea e în CUB și nu e în afara Cubului... deci este în Creație ... sau dacă este în afara Creației atunci este undeva la Tatăl, acolo unde s-au făcut multe lucruri pentru om... pentru omul credincios, dar Tatăl este și în Creație... deci nu știu că eu nu am fost răpit ca sfântul Pavel... dar știu că vine Raiul pe Pământ... vine înapoi, după război...

Sper că nu te-ai supărat. Oricum nu-mi pasă... Dar totuși sper că nu te-am supărat prea rău.