Papalitatea

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un articol lămuritor despre acest verset, ca şi despre Apoc 21:14 în care temelii sunt toţi apostolii găsiţi aici: http://mihaisarbu.wordpress.com/2010...ra-matei-1618/
.

Sfântul Ioan Gură de Aur in "Omilii la Matei" (PSB 23 , pag. 623):

"Şi Eu îţi spun:"Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea". Adică pe credinţa în mărturisirea lui Petru."



(Sf. Chiril al Alexandriei, "Despre Sfânta Treime", PSB 40, pag. 142)

"Ceea ce numeşte <<piatră>>, printr-o asemănare de nume, socotesc că nu e nimic altceva decât credinţa neclătinată şi foarte puternică a ucenicului pe care s-a rezemat şi fixat, cu neputinţă de a cădea, Biserica lui Hristos, rămânând nedărâmată de porţile iadului."


Fer. Augustin

"Nu pe tine, care eşti Petru, ci pe piatra pe care tu ai mărturisit-o, pe piatra pe care ai recunoscut-o zicând: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu, pe acea piatră voi zidi Biserica Mea. Tu te vei zidi pe Mine, nu Eu pe tine. Cei ce voiau a fi zidiţi pe oameni ziceau: Eu sunt al lui Pavel, eu al lui Apollo, eu al lui Chefa, adică al lui Petru; dar cei ce nu voiau a fi zidiţi pe Petru, ci pe Piatră, ziceau: Eu sunt al lui Hristos."

Sf. Ambrozie în "Despre Întrupare"

"Credinţa este temelia Bisericii, căci nu de persoana, ci de credinţa lui Petru s-a zis că porţile iadului nu o vor birui pe ea. Mărturisirea credinţei este cea care a învins iadul."

Sfântul Teofilact în "Tâlcuire la Evanghelia după Matei" (Editura Sophia 1998, pag.99-100):

"Şi Eu zic ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Mt. 16,18 ). Domnul îi răsplăteşte lui Petru dându-i lui mare plată, a se zidi Biserica pe mărturisirea lui. Căci, de vreme ce Petru L-a marturisit pe El că este Fiul lui Dumnezeu, această mărturisire va să fie temelia celor ce cred, căci tot omul care vrea să zidească casa credinţei pune ca temelie această mărturisire. Căci oricâte fapte bune am zidi, dacă temelie nu vom avea dreapta mărturisire, şubred vom zidi."


Iar Meletie Pigas, patriarhul Alexandriei, tâlcuieşte astfel aceste cuvinte:

"Nu zice: pe tine, Petru, voi zidi Biserica Mea, ci îi spune: Tu eşti Petru, de la piatra pe care ai marturisit-o. Si pe piatra aceasta voi zidi Biserica Mea. Iar piatra era Hristos, zice dumnezeiescul Pavel ( I Corinteni 10, 4 ) . Deci pe piatra marturisită de Petru zideşte Hristos Biserica, adica pe Sine însuşi. Iar ceea ce zice către unul: Şi iţi voi da cheile împărătiei, trebuie să se înţeleagă pentru toţi. Căci Mântuitorul pe toţi i-a intrebat: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Şi ei răspund: Unii Ilie, iar alţii unul dintre prooroci. Şi iar îi întreabă: Dar voi cine ziceţi că sunt? Deci pe toţi îi întreabă şi pentru toţi răspunde Petru, făcându-se gura a tuturor: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi pentru toţi, deci, primeşte răspunsul Mântuitorului."



Cuvintele "Paste mieii mei, paste oile mele" ...

„Aceasta nu s-a zis numai apostolilor şi episcopilor, scrie Sf. Gură de Aur, ci şi fiecaruia din noi (preoti), oricât de mic ar fi el, care a fost însărcinat cu purtarea de grijă a turmei“ (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvantul 77 la Sf. Matei).

http://forum-catolic.cnet.ro/viewtop...st=0&sk=t&sd=a

[Mihnea Dragomir]

Aşa cum observă toţi Sfinţii Părinţi citaţi, Isus spune că temelia Bisericii este credinţa lui Petru şi nu persoana muritoare a lui Petru, caz în care ar înseamna ca Biserica să nu se mai rezeme pe nimic după moartea lui Petru. De aceea, Biserica se străduieşte să scurteze pe cât posibil perioadele de interregn: în acele perioade este mai vulnerabilă, când scaunul lui Petru este vacant.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aşa cum observă toţi Sfinţii Părinţi citaţi, Isus spune că temelia Bisericii este credinţa lui Petru şi nu persoana muritoare a lui Petru, caz în care ar înseamna ca Biserica să nu se mai rezeme pe nimic după moartea lui Petru. De aceea, Biserica se străduieşte să scurteze pe cât posibil perioadele de interregn: în acele perioade este mai vulnerabilă, când scaunul lui Petru este vacant.

Mi se pare mie, sau chiar va contraziceti aici putin?!?

[IonelS]

Criza Bisericii Catolice de Mihai Urzica

Prin poticniri provenite din afară şi dinăuntru, Biserica Catolică străbate astăzi cea mai sumbră perioadă din istoria sa. Această criză, care s-a tot accentuat din deceniile trecute, este determinată acum de tendinţe moderniste şi de insubordonarea unei însemnate părţi a clerului, de apatia religioasă a multor credincioşi ai săi, de practici religioase dubioase, însuşite în unele cazuri de autorităţile eclesiastice, de manifestări şi compromisuri ale unor ierarhi fală de Masonerie şi de iudaism, ca şi de alte acţiuni condamnabile.

În anii din urmă mii de preoţi au părăsit clerul catolic pentru a se căsători, iar alţii refuză să mai asculte de autoritatea ierarhică9. Cu deosebire în ţările nordice, un număr din ce în ce mai mare de slujitori ai altarului se agită în favoarea reformei care le-ar permite, în acelaşi timp, să rămână în cler ca preoţi deservenţi şi să se căsătorească, ceea cecontravine principiului de a nu se administra taina cununiei după hirotonia preoţilor. Pe de altă parte, din lipsa de vocaţie a credincioşilor pentru consacrarea lor în clerul de mir şi din ordinele monahale, s-a ajuns la o situaţie alarmantă în majoritatea ţărilor catolice din Occident. Din cauza necredinţei şi a indiferentismului religios care s-au abătut peste lumea occidentală, Biserica catolică recurge la tot felul de iniţiative şi acţiuni rău inspirate care, în loc să combată fără cruţare răul care o macină, o povârnesc tot mai mult pe panta compromisurilor.

S-a recurs astfel la introducerea muzicii de jazz în unele biserici din Olanda şi din America Latină, pentru a atrage lumea. De asemenea, după modelul cinematografelor americane în aer liber, drive-in-movies, pentru automobiliştii care vor să vizioneze filme fără să-şi părăsească volanul şi canapeaua confortabilă, s-a iniţiat în Buffalo, în suburbia oraşului New York, ţinerea unor liturghii drive-in. O fotografie din revista National Catholic Reporter, din septembrie 1969, prezintă o asemenea imagine. Pe o estradă, apare, dintr-un grup de turisme, un fel de baracă purtând inscripţia: Altar exterior al Parohiei Sfântului Leon. Liturghie duminicală. Îndărătul unei vitrine care protejează o încăpere transportabilă, un preot în odăjdii slujeşte sfânta liturghie, care se amplifică prin megafoane. Potrivit relatării din revista catolică menţionată, participanţii la aceste liturghii de consumaţie stau relaxaţi în interiorul turismelor, iar când preotul exclamă Go in peace! (Mergeţi în pace!), ei întorc cheile în contact şi pacea este salvată în huruitul tuturor motoarelor!

Pe aceeaşi linie înnoitoare de atitudini eclesiastice, cardinalul Suenens, primatul Belgiei, a declarat, într-un interviu la Ottawa, că admiterea femeilor în clerul catolic - idee
care se vântură în multe cercuri şi care s-a admis de o parte a Bisericii anglicane - ar trebui să facă obiectul unui studiu serios10.

Vaticanul a dezlegat lumea credincioşilor de ţinerea posturilor de peste an, considerând că asemenea acte de înfrânare reprezintă constrângeri care din cauza mentalităţi veacului nostru, îi îndepărtează pe oameni de la credinţă. În actuala criză a Bisericii catolice, un fapt semnificativ îl constituie şi tendinţa multor credincioşi de a se disocia de autoritatea bisericească. Există azi - spunea reverendul Thomas Stansky, membru în Secretariatul pentru Unitatea Creştinilor din Roma - o schismă tacită a unor rebeli care rămân catolici doar cu numele, dar care, în realitate, se îndepărtează din ce în ce mai mult de Biserica constituţională. Iar un episcop american declara: În ultima vreme, s-au conturat două biserici catolice: o biserică oficială, a papei şi a ierarhiei, şi o biserică liberă, care atrage un număr tot mai mare de laici şi preoţi. În acest sens, ziarul Time (22 noiembrie 1968) menţiona: În ajunul conferinţei semestriale din Washington, din anul 1968, a celor 238 de episcopi catolici din Statele Unite, 3500 de credincioşi s-au pronunţat în sprijinul celor 40 de preoţi locali, sancţionaţi de cardinalul Patrick O'Boyle pentru că au criticat enciclica papei Paul al VI-lea „Humane Vitae”. A doua zi însă, un grup de I50 de preoţi au năvălit în sala unde se ţinea conferinţa episcopilor şi şi-au manifestat solidaritatea cu preoţii sancţionaţi. Catolici proeminenţi din Washington au acordat apoi sprijin unui nou centru bisericesc, grupat în jurul unor preoţi sancţionaţi, unde s-a organizat un fel de cartier general al protestatarilor catolici.

Un alt fapt neaşteptat s-a petrecut în Franţa, sub pontificatul !ui Paul al VI-lea, prin apariţia unui antipapă, Clement al XV-lea, care a grupat în jurul lui zeci de mii de credincioşi de pretutindeni - din Germania, Elveţia şi chiar din Canada - veniţi să i se prosterneze. Prin mistificările lui, acest caz scandalos a provocat o nouă schismă în Biserica Romei. Astfel, uzurpatorul papei Paul al VI-lea, Michel Cotten, fost preot în congregaţia Sacré-Cœur, în urma unei viziuni pe care pretinde că a avut-o în Biserica din Sarrebourg, la 7 octombrie 1950, s-a văzut încoronat ca papă de însuşi Hristos (?), cu numele de Clement al XV-lea! În 1960 s-a instalat la Clemery (Meurthe-et-Moselle), unde şi-a alcătuit un mic Vatican, cu cincizeci de cardinali şi episcopi de ambele sexe şi cu o grupare de călugăriţe, excomunicându-l chiar pe Paul al VI- lea, sub învinuirea de imoralitate11. Deşi unui asemenea caz nu i se poate acorda o importanţă prea mare, el urmând se stingă de la sine, acest fapt a provocat tulburare printre atâţia credincioşi, mărind şi mai mult confuzia din sânul Bisericii Catolice.

O altă schismă, de altă natură, s-a produs tot sub pontificatul lui Paul al VI-lea, din partea episcopului Marcel Lefébre, fost arhiepiscop de Dakar şi fondator al Fraternităţii Sacerdotale Sfântul Pius al X-lea, care l-a acuzat pe Paul al VI-lea de împăciuitorism cu comuniştii şi de concesii vinovate faţă de Tradiţia Bisericii Catolice, intervenite prin hotărârile Conciliului Vatican II. Episcopului rebel i s-au alăturat tradiţionaliştii catolici, benedictinii disidenţi, precum şi o fracţiune a Ordinului Carmelit.

O situaţie mai gravă şi de o întindere mai mare zdruncină Biserica Catolică din cauza unei credinţe îndoielnice pe care o manifestă o parte a clerului, care lasă să planeze asupra credincioşilor tot felul de dubii fală de adevărurile fundamentale ale credinţei creştine: păcatul originar este contestat; descendenţa neamului omenesc dintr-un singur cuplu este pusă la îndoială; la fel, fecioria Mariei ca Născătoare de Dumnezeu; ridicarea la cer a Mântuitorului este privită ca o imagine şi nu ca o realitate; Iisus este considerat doar un profet etc.

Asemenea grave abateri au fost consemnate într-un amplu document al tradiţionalilor catolici francezi, constituiţi în asociaţia religioasă Credo, prezentat adunării plenare a episcopilor francezi în 1976 şi publicat ulterior în lucrarea Les Fumées de Satan. Din acelaşi document reiese şi felul delăsător în care se săvârşeşte liturghia şi modul scandalos în care se administrează Euharistia, oferită celor nespovediţi, celor de alte confesiuni sau celor bolnavi, prin expedierea Sfintei Împărtăşanii prin ramburs poştal.

Din cauza îndepărtării Bisericii Catolice de la adevărata tradiţie şi spiritualitate a dreptei credinţe, au apărut în această Biserică şi mari anomalii faţă de Sfânta Taină a spovedaniei. În anumite cazuri, se dau, în masă, dezlegări depline de păcate sau se pronunţă, tot în masă, excomunicări din motive politice, încălcându-se adevăratele orânduiri bisericeşti. Aşa s-a întâmplat sub pontificatul papei Pius al XII-lea, când cetatea Vaticanului a anunţat că slujba de Paşti a acelui an va fi radiodifuzată, iar papa va da binecuvântarea Urbi et Orbi de la balconul bazilicii Sfântul Petru, cu proclamarea iertării depline a păcatelor tuturor acelora care vor asculta, în acea piaţă sau la posturile de radio, cuvântarea din acea zi de Paşti. În acest fel, zeci de milioane de ascultători ale acelei emisiuni se puteau considera absolviţi de toate păcatele, fără nici o prealabilă cercetare a cugetului, fără nici o rugăciune de pocăinţă, fără o mărturisire de păcate şi fără nici un eventual canon. Taina spovedaniei era cu totul abolită!
__________________________________________________ ________

[IonelS]

Biserica Catolică în criza datorată schimbării doctrinare
de Theodor Rebegel

Biserica Catolică, despre care se presupunea că mângâie sufletele, se dovedește a le chinui prin clericii ei pedofili și prin mușamalizarea acestor odioase fapte.

Doctrina Bisericii Catolice a fost schimbată radical în urmă cu 40 de ani, schimbare dorită pentru a se alinia într-o oarecare măsură la cerințele pieței moderne. Ca să explic ceea ce înseamnă piața religioasă mă voi lega de un anumit domeniu: marketingul religios care ca orice marketing trebuie să aibă cei patru „P” (produs, preț, promovare, plasare). Întrucât mixul celor patru piloni nu mai satisfăcea nevoile populației care a evoluat mult în ultimele secole, Biserica s-a gândit să-și schimbe produsul, care nu este altceva decât doctrina (Biseirca vinde „mântuire”, a făcut-o și în trecut, o face și acum). Produs pe care l-a îmbrăcat în alte straie decât cel de acum 5 secole, straie noi pentru prețul nou (prețul sunt religioșii), unui produs nou i-atrebuit și o promovare nouă, bazată pe punctele tari ale noii doctrine, noul produs.

Astfel că pe plan doctrinar Biserica a început să învețe ceea ce odinioară era condamnat ca erezie, amenințată cu pedeapsa arderii pe rug. După 1962-1965, al doilea Conciliu din Vatican, au început doctrine noi:

- libertatea religioasă cu ecumenismul
- salvarea universală
- sacramentele schimbare cu forma anglicană / protestanta
- disciplina clericală extrem de relaxată, cu posibilitatea clericului de a improviza liturghia (sacrament central al tuturor Bisericilor tradiționale), și de aspune sau nu întregul Breviar nou.

Toate acestea sunt în antiteză cu vechile obiceiuri ale Bisericii medievale, obiceiuri trasate cu mare atenție în istorie de Conciliul Tridentin și cele de dinaintea lui, astfel:

- nu există libertare religioasă, este erezie și să fie anatemă
- salvarea are loc doar în cadrul Bisericii Catolice, contrarul era anatemizat și pasibil cu arderea
- sacramentele au forma fixă (de o riguare fantastică) din Missale aprobat și Rituale Romanum, nu pot fi schimbate pentru că ele coboară până la primele secole, cine le schimbă să fie anatemă
- clericii trebuie să facă rugăciunile zilnice si cele de noapte din Breviarum Romanum, rugăciuni ce durau ore, și se practica autoflagelarea. Ziua sunt următoarele ore: Laudele și Prima la ora 6 dimineața, Tertia la ora 9, Sexta la ora 12, Nona la ora 15, Vesperele la 18 si Completoriul pe la 22 când se dă stingerea, apoi noaptea sunt trei Matutine când clericii se sculau la trei intervale fixe nocturne.

Biserica spera ca prin aceste modificări oamenii să continue să frecventeze slujbele și să nu piardă din credincioși, dar nu a fost să fie așa. Mulți au rămas nostalgici vremurilor trecute și au căutat să frecventeze locuri unde se mai celebrau misterele vechi, alții au îmbrățișat cu bucurie noua schimbare, dar mulți din aceștia au renunțat după ceva timp.

Anii 70-80 s-au dovedit pentru Biserica Catolică a fi niște ani fatidici, negri ce au adus încă o pată oribilă pe obrazul ei. Poate ați urmărit filmul „The priest” și „Our Fathers” (dacă nu ați făcut-o, vi le recomand), filme în care erau descoperite scandalurile de pedofilie din sânul sfintei maici Biserica. Abuzurile sexuale făcute de preoții catolici stigă și acum la cer pentru răzbunare, însă atunci, ca și acum, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, fosta Inchiziție, a dat decret ca toate aceste scandaluri să rămână secrete, iar episcopii să trimită toate rapoartele la Roma, la prfectul acestrei congregații care nu era altcineva decât Iosef Cardinal Ratzinger. Astfel că acesta știind despre scandaluri, a preferat să le țină ascunse, iar tinerii abuzați erau terorizați și amenințați că dacă fac scandal vor fi condamnați la iad și damnare veșnică. Iată cum Biserica a ajuns să șantajeze sufletele pe care trebuia să le protejeze.

În filmele respective sunt ușor de recunoscut personaje negre, cum ar fi cardinalul Bernard Law care e cel mai renumit pentru mușamalizarea acestor cazuri. El a demisionat din funcție și ca să scape de justiția americană a fugit la Roma, une Ioan Paul II i-a încredințat Bazilica Santa Maria Maggiore, cardinalul srând acum liniștit, om fără conștiință, monstru uman.
Interesant faptul că Ratzinger, în timpul pontificatului papei Ioan Paul II, a ajutat și decretat mușamalizarea pedofiliei, iar acum ca și papa Benedict dorește oarecum să se spele pe mâini căutând pedepsirea preoților.

Clerici pedofili au existat dintotdeauna în Biserică, și asta vedem din documentel Conciliului Tridentin și circulara dată de Papa Pius V care amenința cu pedeapsa arderii pe rug orice cleric care face rău vreunui tânăr sau tinere, iar pentru aceste motive și nu numai a dat decret obligatoriu să se respecte rugăciunile din Breviar, cele mai sus amintite, rugăciuni ce oboseau și acționau psihologic asupra tuturor preoților, iar pe cei cu gânduri sumbre îi țineau la distanță.

Din aceste fapte pe care istoria ni le arată, doar observând și eventual dacă timpul ne permite să mai și cercetăm adevărul, ne putem da seama de doctrina cameleonică a Bisericii Creștine. Iar acest cameleonism, iată că până la urmă se întoarce împotriva ei, iar Biserica Creștină (referindu-mă la toate confesiunile) cu timpul se va autodistruge, va colapsa în propria minciună și răutate.

[Sfanta Inchizitie]

IonelS Iar dai citate din sfintii parinti ortodocsi!?!? ahahahahahahaha
PS: sper ca astia doi sa apara cat mai repede in calendarul crestin ortodox!!!! ahahahahaha

[Erethorn]

În prealabil postat de IonelS

Din aceste fapte pe care istoria ni le arată, doar observând și eventual dacă timpul ne permite să mai și cercetăm adevărul, ne putem da seama de doctrina cameleonică a Bisericii Creștine. Iar acest cameleonism, iată că până la urmă se întoarce împotriva ei, iar Biserica Creștină (referindu-mă la toate confesiunile) cu timpul se va autodistruge, va colapsa în propria minciună și răutate.

Dupa cum se vede, citatul este dintr-un anti-crestin, nu neaparat dintr-un anti-catolic.

[IonelS]

În prealabil postat de Erethorn

Dupa cum se vede, citatul este dintr-un anti-crestin, nu neaparat dintr-un anti-catolic.

Omul a vrut sa fie impartial , caci mai toate bisericile crestine au probleme, dar in raport cu pompa manifestata, Biserica Catolica surclaseaza de departe celelate culte crestine in materie de deviatii de la linia apostolica.