Poezii preferate...

[Rodica50]

Zorica Latcu - Vinul
Îmi strâng durerea în inima, ca-n teasc.
Din ea, mustind, poemele se nasc;
Si fierbe mustu-n clocot rubiniu,
În buti cu cerc de fier de-abia-l mai tiu.

S-a limpezit apoi în cani de lut
Si locul de mireasma s-a umplut.
Ulcelele-nflorite îl cuprind
În smaltul lor? si mâinile se-ntind.

Sa ia din rodul viei. Dar ce vreti,
Voi, buze întinate, voi ochi beti?
Voi de-nzadar ati ars si-ati însetat,
Ca nu veti bea din vinul meu curat.

Sa spumege poemul lucitor
Din strofele cu flori în smaltul lor,
Sa-l duc la Cina Domnului în dar,
Sa stea-n potir, pe masa din Altar.

Atunci din ranile lui Dumnezeu
Va curge Sânge Sfânt în vinul meu.
E clipa jertfei. Voi cei luminati,
Voi cei desavârsiti, luati, mâncati.

Cei tintuiti pe cruci si trasi pe roti,
Cu sete, beti dintru acesta toti.

[Rodica50]

Zorica Latcu - Rodire
Miez alb in samburele meu de lut,
In mine-ai fost si nu Te-am cunoscut.
Sau poate eu eram in Tine-nchisa
Ca samburele-n carnea de caisa?
Cazusem in pamant de undeva
Si miezul dulce-n mine astepta...
A fost o vreme seceta in tara,
Livezile pe dealuri se uscara,
Padurile ardeau adanc pe cer,
Si iarna fu senina si cu ger.
In mine miezul alb statea-n nestire,
El nu-si pierdu puterea de rodire.
Ca ceara-n uscaciune m-am topit,
Dar lacrimi izvorand, m-au racorit.
Si lacrimi dupa lacrimi se-nsirara,
Urzind manoase ploi de primavara.
Crengi mari, cu blanda floare, au crescut
Din miezul samburelui meu de lut.
Ci nu stiu cum sa Te numesc, Iubire:
Parinte, frate, domn, prieten, mire...
Caci sa vorbesc cu mestesug nu stiu,
Dar parca, Doamne, Muma-mi esti si Fiu.

[Rodica50]

Zorica Latcu - Frumusete
Si-mi zise Domnul: Eu sunt frumusete;
In Mine-i cald salas de primaveri;
La Mine zorile sunt fara de seri,
Si duhul infloreste-n mii de fete.
Psaltirea negraitei invieri
Din glasul Meu se toarce cu mandrete,
La Mine arde patima-n blandete
Si canta desfatarea din dureri.
Am tainice isvoare de culori,
Am sopot plin de dulce glasuire.
Si Eu revars din vesnice comori,
Peste alesi puteri de plazmuire,
Si-i fac sa-mi fie asemanatori
In duh, prin arzatoarea lor iubire...

,,Astfel, aici, în neagra lor găoace,
se tot izbesc, cu dreaptă şi cu stîngă,
se-împroaşcă cu sudalma lor tenace,

şi iar se-întorc şi iar vin să se frîngă,
ciocnindu-se din nou la jumătate.
Eu, prins de mila gata să-i deplîngă,

am întrebat: "Maestre luminate,
cine sunt ei? Slujbaşi au fost credinţii
lichelele acestor chele gloate?"

El mi-a răspuns: "Îndemnul tont al minţii
i-a-împins pe toţi în viaţa cea dintîie
să-arunce şi să-adune-în van arginţii.

Pe şleau o latră guşa lor lălîie
cînd se despart, pocnindu-se isterici,
în două vini, spre-a hrubei căpătîie."

[Rodica50]

Zorica Latcu - Impacare
Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Ma tine lutul meu, de lut legat,
Si-n van vrea fierea lumii sa ma-mbete.
Spre Tine merge dorul meu intreg,
La Tine-mi este orisice dorire.
Ci lasa-ma de lut sa ma desleg,
Sa vada sufletu-mi a Ta marire.
Mi-e sete de odihna, Doamne-al meu,
Mi-s mainile si talpile o rana.
Din coasta sange-mi picura mereu,
In drumul de pacat si de prihana.
Primeste-mi, Bune, sufletul stingher,
Gateste-mi Insuti locul de hodina,
Ma lasa astazi sa ma inalt la cer,
Dezleaga-ma de haina mea de tina.
Si glasul Domnului grai raspuns:
Durerea ta ma sfasie de mila,
Cand plansul tau la mine a patruns,
Mi-a inflorit o rana-n piept, copila.
Ridica-n slava ochii tai uimiti
Si-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Priveste-n ochii mei de plans topiti
Si-n palme vezi-mi chinurile crunte.
Eu n-am cerut atunci sa vin in sus,
Desi Parintele ceresc mi-e Tata;
Din cupa am sorbit amar nespus,
Si cupa mea e-n veci nedesertata.
Dar rana ta ma doare mai cumplit,
Pe cruce-am sangerat si pentru tine!
Te-am cunoscut din veci si te-am iubit,
Si-i grea povara dragostei depline.
Si-am inganat, cu duhul umilit:
Primeste-ma-n iubirea Ta cereasca,
Si lasa Doamne-n lutul istovit,
Dureri si rani in sange sa-nfloreasca.

[Rodica50]

Zorica Latcu - Te Port In Mine
Te port în suflet, ca pe un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port în trup, în sânii albi si grei,
Cum poarta rodia samânta ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cântec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gât, nepretuit sirag,
Strânsoarea cald-a bratului tau drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
In cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port în brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija , fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais.
Adânc te port în trupul meu si-n vis.

,,Copil sa fii, sa te gîndesti
închis în lumea celor mari.
Copil sa fii, sfios sa treci
Si sa asculti cuvinte.

Sa bata vîntul pentru toti,
Dar pentru tine el sa-nsemne altceva,
Sa simti ca esti nemuritor.

Sa fii curat si sa te-ascunzi
De vina celorlalti,
De nori sa-ti fie mila,
Si de schimbarea lor
De care nu sunt vinovati."

[glykys]

În prealabil postat de Rodica50

Zorica Latcu - Te Port In Mine
Te port în suflet, ca pe un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port în trup, în sânii albi si grei,
Cum poarta rodia samânta ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cântec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gât, nepretuit sirag,
Strânsoarea cald-a bratului tau drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
In cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port în brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija , fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais.
Adânc te port în trupul meu si-n vis.

Gand la gand! Tocmai voiam si eu sa postez aceeasi poezie pe care, asa cum citesc, prefera parintele Paraian sa o recite la conferinte.