Cainii vagabonzi- eterna problema a romanilor !

[Iubirea]

În prealabil postat de andreicozia

1. Dar ce se intimpla cu ei ca doar nu-i mincau calugarii, nu? asta doar in Tibet si China nu la noi

2. In occident sa stii ca este exact la fel, numai ca acolo cateii stau mucles! nu scot un sunet, si ii lichideaza pe capete. De aceea nu vezi nici un ciine vagabond..toti in cel mult o saptamina dupa prinderea lor sunt injecati cu otrava( ca rosiile prietenei tale):)))
Sa vezi ce tipe dure lucreaza ,acolo, la shelterele de ciini, zici ca sunt nemtoice-gardiene la lagarele de concentrare..infig siringa si nici nu clipesc!

Stiu ca si in occident sunt eutanasiati fara ca Asociatiile de protectia animalelor sa faca atata caz, acolo exista in primul rand legi foarte exacte si aceastea nu sunt incalcate sau fiecare sa le aplice dupa cum ii vine...
Asta se intampla dupa o saptamana de cand sunt adusi la padocuri si nu-i mai revendica nimeni si nici nu-i infiaza nimeni. Din acest motiv nu exista caini pe strada, dar nici ei nu-si cheltuiesc banii aiurea tinand si ingrijind caini care sa moara de batranete.
Desi cainele are cip, stapanul este anuntat..dar daca nu-si ia cainele intr-o saptamana atunci "La revedere!".


In manastire exista doua alternative: ori sunt impuscati de un vanator autorizat si platit sa faca asta, ori li se punea otrava foarte puternica in mancare si mureau in niste chinuri groaznice (apoi vanatorul ii aduna si ii arunca, dar nu intotdeauna ii gasea pe toti, astfel incat odata in spatele camerei mele, unde eu aveam o gradina si acolo imi intindeam rufele m-am trezit cu un caine mort...o imagine nu tocmai placuta). Adevarul este ca la un moment dat erau mai multi caini decat maici...unii erau si agresivi si te intalneai cu ei absolut peste tot. Era o situatie intr-un fel de neiesit pentru ca oamenii de buna credinta credeau ca este o buna solutie pentru cainii lor si ca sunt singurii care fac asta...si asa ajungeam in manastire sa fim crescatori de caini si pisici.
In fine....

Eu printre altele faceam si ghidaj si imi aduc aminte 2 faze:
1. Acolo era zona de dealuri si uneori se auzeau in ecou zgomotele din departare.
In timp ce prezentam manastirea unui grup mare de vizitatori se aude o impuscatura si apoi un schelalait prelung (vanatorul nu nimerea intotdeauna cainele in plin)...toata lumea s-a uitat in jur ingrozita si apoi la mine..m-am facut ca nu inteleg si mi-am continuat discursul...foarte penibila situatie pentru mine care purtam o haina speciala si reprezentam un Sfant Locas.
2. Alta data am preluat un autocar de vizitatori de la poarta si il insoteam spre obiectivele care erau de vizitat in manastire...pe alee la dus era alaturi de noi un catelus micut si schiop de un picior...era tare bucuros si dadea din codita ca lumea il alinta...la un moment dat catelusul nu a mai continuat...noi ne-am vazut de drum...la intoarcere catelusul era lungit pe o marigine de alee si tremura, dadea dintr-un picior...mie mi s-au inmuiat genunchii pentru ca acelea erau simtomele ca a fost otravit (atunci am realizat ca in acea zi cainilor li s-a dat otrava)...oamenii au crezut ca el se joaca si au zambit si au plecat mai departe ca erau grabiti si aveau preocuparile lor.

Credeti-ma ca pentru un om normal nu e deloc placut sa vezi asa ceva. Mie mi se pare cea mai mare marsavie sa ademenesti un animal flamand cu mancare in care ai pus otrava si asta nu-l omoara pe loc...ci in timp...este cumplit.
Dar...repet pentru manastiri este si o situatie de neiesit din cauza bunilor crestini.