Poezii preferate...

[Rodica50]

La usa milostivirii

(rugaciune catre Maica Domnului)



de Sfantul Ioan Iacob-Hozevitul



Preasfanta Maica si Fecioara,

Nadejdea sufletului meu,

Tu esti a mea mijlocitoare

La Milostivul Dumnezeu.



De n-ar avea in ceruri lumea

Rudenie de pe pamant,

Atunci ar fi pustie viata,

Asemenea unui mormant!



De nu erai Tu primavara

A veacului intelenit,

Ar fi ramas de-a pururi iarna

Si soarele n-ar fi zambit.



De n-ai fi revarsat Tu zorii

Peste pamantul adormit,

Atuncea umbra cea de moarte

Ar fi ramas fara sfarsit.



Iar astazi, Preacurata Maica,

Cand toti ne-am abatut la rau,

De nu Te vei ruga fierbinte

Ne paraseste Fiul Tau!



Trimite semn de pocainta

Poporului nedumerit

Si ada iarasi la credinta

Pe sufletul cel ratacit!



Dezleaga, Preacurata Maica,

Catusele celor robiti

Si daruieste-le rabdare

Crestinilor napastuiti!

[Doriana]

Demult, Iisuse, ai trecut,
Pe aicea doar o data...
Si zeci de veacuri nu au putut
Sa stearga chipul Tau placut,
Din ochii care Ti-au vazut,
Fiinta minunata!

Ce har putut-ai oare-avea
In vorba si-n privire,
Ca veacuri au trecut asa,
Si nu Te-au putut uita,
Le-ai fermecat cu vraja ta,
Intreaga lor simtire!

Prin ce minune le-ai rapit,
Intreaga lor fiinta?
Ca toti au plans, au patimit,
Si totusi nu Te-au parasit,
Au fost zdrobiti,
Dar au invins, crezand in biruinta.

Ca ne-ncetat , de cand Te-ai dus,
Ti-asteapta revenirea,
Ca-n focul mai aprins , Iisus,
Din rasarit pana-n apus ,
Te cheama -n dorul lor nespus
Si-i mistuie iubirea.

De mii de ani toti te doresc
Cu-acelasi dor in cale,
Iar asteptarile ce cresc,
Mai mult iubirea le-o sporesc,
Mai mult, mai mult doresc,
Lumina fetei Tale!

O, de-ai veni cat mai curand,
Te-asteapta - ntreaga fire!
Te cheama stelele plangand,
Te asteapta-amurgul suspinand,
Si zori, si-apus;si-n dor cantand,
Adanca mea iubire....

(autor necunoscut)

[Rodica50]

Ultima poezie – profetica – a Sfantului Ioan Iacob Hozevitul




VANTUL PUSTIIRII
(Urgia cereasca)

1

Iarasi lupte, iarasi sange

Iarasi zgomot de razboi,

Iarasi lacrimi nesfarsite,

Iarasi valuri si nevoi!

2

Cand a sters sarmana lume

Lacrima de pe obraz,

Au venit napraznic iarasi

Alte valuri de necaz.

3

Vaduvele iar vor plange

Cu batranii cei sarmani

Si copiii vor ramane

Iar cu miile orfani.

4

Pustii-se-vor orase

Si pe multi ii vor robi,

Unde sunt cantari desarte,

Gloantele vor dantui.

5

Iar in locul rasfatarii

Si al luxului nebun,

Va domni de-acuma groaza

Si cutremurul de tun.

6

Care azi, (de zburdaciune),

Umbla goi, nerusinati,

Vor ajunge ca sa umble

De nevoie dezbracati.

7

Cand sporeste rautatea

Se scarbeste Dumnezeu,

Pentru asta vin in lume

Si razboaiele mereu!

[cristiboss56]

http://daruindveidobandi.blogspot.co...rancoveni.html

[Rodica50]

Cel ce pentru dreaptă credinţă şi pentru neam te-ai învrednicit a suferi moarte de martir împreună cu fiii tăi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu Sfetnicul Ianache, dreptcredinciosule voievod Constantine, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
(Troparul Sfinţilor Brâncoveni)

Multumiri pentru postare!

[Doriana]

Ridica-ti astazi privirea
Cel ce privesti la pamant
Multumeste-i Celui ce face
Sa rodeasc-al tau pamant.
Caci tot ce ai in viata-aceasta
Este darul lui Dumnezeu
Multumeste-I cu bucurie
Caci El conduce destinul tau.

Ridica-ti astazi privirea
Om fara de Dumnezeu
Priveste-n jurul tau natura
Descopera Stapanul sau.
Caci din tot ce-n viata cauti
De nu-L cauti pe Dumnezeu
Cat mai traiesti, te-ndemn cu iubire
Sa-ti mantuiesti sufletul tau.

Sa ne ridicam privirea
Sa nu mai privim in jos
La placerile de-o clipa
La pamantul intunecos.
Caci la sfarsitul vietii noastre
Vom sta-naintea lui Dumnezeu
Daca umblam in lumina
Vom fi cu Domnul in cerul Sau.

[Rodica50]

Grigore Vieru - Reaprindeti candela


Reaprindeti candela-n cascioare
Langa busuiocul cel mereu.
Degerat la maini si la picioare,
Se intoarce-acasa Dumnezeu.

Doamne Cel din slavile crestine,
Ce pacate oare-ai savarsit
Ca te-au dus acolo si pe tine
In Siberii fara de sfarsit ?!

Toate le ierti,
Doamne de Sus,
Cu blandete mareata,
Chiar si pe cei
Care te-au dus
In Siberii de gheata !

Ninge frigul si pustiul ploua,
Degerata-mi este inima.
Doamne, bine nu ne-a fost nici noua
Fara sfatul si lumina Ta.

Doamne, intra si-n a mea chilie
Si-amandoi, raniti si inghetati,
Sa ne incalzim cu bucurie
Unul langa altul ca doi frati.

Toate le ierti,
Doamne de Sus,
Cu blandete mareata,
Chiar si pe cei
Care te-au dus
In Siberii de gheata !