Sfanta Mahrama a Domnului

[Mihnea Dragomir]

Am cunoscut un tip care era extrem de doxat. Cu chelie şi barbă lungă, bun cunoscător al textelor vechi. Principala lui activitate era să îi chinuie pe creştini. Oriunde trebuia cineva să le facă felul era trimis tipul ăsta, care avea o ambiţie personală şi o bucurie să îi chinuie. Dar într-o zi, pe când mergea prin deşert, s-a întâlnit cu Acela căruia îi chinuia supuşii şi Acela i-a spus: "Greu îţi este să o ţii de-amboulea". Sau, cam aşa ceva i-a spus, oricum ăsta era sensul frazei. Şi a ajuns unul din cei mai mari sfinţi.

Am mai cunoscut unul pe care l-au trimis ai lui la Colegiu. Taică-su, deşi fusese nomenclaturist, acuma cam scăpătase, dar s-a împrumutat ca să-i trimită odraslei bani cu geamantanul, să înveţe carte. Îi făcea praf pe petreceri. Bea zdravăn, iar după băutură veneau orgiile sexuale cu hetaire de cartier. După ce cădea lat, se apuca iar de băut şi o ţinea în discuţii filozofarde cu prieteni studenţi pe acelaşi calapod ca el. Dar l-a ajuns boala urâtului. Când credea că nu are scăpare, a auzit chemarea lui Isus şi s-a convertit. A trăit restul vieţii ca sfinţii, a ajuns episcop şi doctor al Bisericii. Despre tinereţea lui tumultoasă a scris în "Confesiunile" lui.

Aşa că am mai auzit chestii din astea.