Tragedie la Maternitatea din Giulesti

[Doriana]

Sa speram totusi ca se vor gasi oameni maturi si milosi in conducerea BO care sa solutioneze cu intelepciune aceasta problema. De dragul lui Dumnezeu si al celor pentru care a murit Hristos...

[costel]

În prealabil postat de Doriana

Sa speram totusi ca se vor gasi oameni maturi si milosi in conducerea BO care sa solutioneze cu intelepciune aceasta problema. De dragul lui Dumnezeu si al celor pentru care a murit Hristos...

Nu trebuie sa te intristezi, Biserica Ortodoxa are raspuns pentru toate. Chiar daca potrivit Scripturii, nimeni nu poate intra in Imparatia Cerurilor daca nu a primit Botezul, ea vede in acesti copiii chipul dreptilor din Vechiul Testament, care nu sufereau chinurile iadului, in conditiile in care raiul era inchis. Si spun asta in situatia in care nu vrem, desi ar trebui sa tinem seama si de existenta botezului sangelui, ....

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Nu trebuie sa te intristezi, Biserica Ortodoxa are raspuns pentru toate. Chiar daca potrivit Scripturii, nimeni nu poate intra in Imparatia Cerurilor daca nu a primit Botezul, ea vede in acesti copiii chipul dreptilor din Vechiul Testament, care nu sufereau chinurile iadului, in conditiile in care raiul era inchis. Si spun asta in situatia in care nu vrem, desi ar trebui sa tinem seama si de existenta botezului sangelui, ....

Asa este , Biserica Ortodoxa are raspuns pentru toate , dar cea Romana in ultima perioada vorbeste cand nu trebuie , doar ce-i convine , si cu multa intarziere ! Este o realitate si nu trebuie ascunsa sub pres . Patriarhia Romana , prin reprezentantii ei reactioneaza cu multa intarziere la diferite probleme , nelamuriri si alte cele , inclusiv la problema cipurilor , a noilor buletine , pasapoarte , etc . Vazand domniile lor tragedia care s-a produs la Maternitatea Giulesti , puteau sa dea un comunicat , un mesaj de compasiune , o vorba buna , o invatatura , o lamurire , orice , dar sa spuna ceva pana la urma . Nu-mi explic gestul , atitudinea patriarhiei in acest sens . Poate Catedrala sa fie principalul vinovat datorita maretiei proiectului in sine si a denumirii marete . . . a mantuirii neamului . . . ! In sfarsit , am cautat un raspuns oficial la problema de fata , si din vorba in vorba raspunsul este cam acelasi : ". . . Dupa cum spun unii Sfinti Parinti si cum ne invata Sfanta Biserica , sufletele copiilor morti nebotezati inainte sau dupa nastere ca si a celor avortati cu voie sau fara voie , nu pot intra in Rai , pentru ca nu au avut parte de Botez. Dar nu sunt nici in iad, caci nu au facut pacate . Sufletele lor se afla intr un loc cu amurg , intre lumina si intuneric , si asteapta ceasul judecatii de Apoi , cand vor sta la judecata in fata lui Hristos impreuna cu parintii care i-au ucis ( la cei avortati ) . . . "Fiecare sa inteleaga ce este de " inteles " !

[Mihnea Dragomir]

Potrivit învăţăturii catolice tradiţionale, sufletele copiilor care mor fără a fi botezaţi merg într-un loc (limbus infantum sau limbus puerorum) în care sunt lipsiţi de viziunea beatifică. Pe de altă parte, acolo nu există chinurile iadului şi este posibilă fericirea, cu observaţia că este vorba de o fericire naturală, asemănătoare întrucâtva fericirii de pe pământ şi nu de fericirea supranaturală specifică paradisului.

Aceasta este o învăţătură de nivelul al treilea, adică non-dogmatică. Avem învăţături dogmatice pe care le ştim direct de la Dumnezeu (de fide divina), sau care au fost revelate apostolilor (de fide apostholica). Această categorie de învăţături se numeşte de fide definita şi nu rezultă din revelaţie, ci din raţionamentul unor oameni înaintaţi în credinţă, confirmată ca atare de Magisteriu. Baza ei este ceea ce ştim din Revelaţie, şi anume:
-Botezul este necesar mântuirii.
-Dumnezeu este o Fiinţă infinit de bună şi infinit de dreaptă.
-Copiii care mor nebotezaţi au păcat ancestral, dar nu au păcate personale grave.

[horatiu.miron]

Moartea prin ardere e una din cele mai nenorocite. Copiii aia au venit pe lume doar ca sa cunoasca niste chinuri groaznice si ca apoi sa moara. Fara a se putea opune, fara sa fi putut striga "mama" sau "tata", fara sa fi inteles de fapt ce inseamna sa traiesti.

Si cica Dumnezeu e bun, numai lapte, miere si milostenie. Cica daca nu gasim explictie logica in astfel de situatii, e de vina mintea noastra limitata.

Pai daca suntem prea mici sa intelegem cum functioneaza milostenia divina, inseamna ca suntem prea mici sa intelegem cum functioneaza divinitatea in sine. Nu stim de fapt absolut nimic.

Cum mai putem spune ca Dumnezeu e bun, cand noi nu intelegem aceste concepte? De ce n-ar fi mai usor sa spunem ca Dumnezeu pur si simplu "este", fara a fi bun sau rau, si sa ne lasam in voia lui ca tot suntem niste pigmei afoni. Ce-o fi, o fi.

Mi se pare ipocrizie sa spunem tot timpul ca Dumnezeu e bun, iar cand apar astfel de cazuri sa spunem in continuare ca e bun, dar de data asta bunatatea lui ne eludeaza. Poate ca Dumnezeu ne eludeaza cu totul, dragi forumisti.

[Erethorn]

Si mie mi se pare o imensa ipocrizie ca atunci cand apar asemenea cazuri, in care nenorocirea unor copii ni se datoreaza noua, oamenilor care i-am lasat de izbeliste, care toleram un stat si un sistem medical corupt, ineficient si nefunctional, cazuri in care este limpede ca lumina zilei ca un electrician a lucrat de mantuiala, ca o asistenta nu si-a facut datoria, ca o conducere de spital nu a condus spitalul asa cum trebuie, noi dam vina pe Dumnezeu...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Erethorn

noi dam vina pe Dumnezeu...

Eu nu cred că cineva raţional "dă vina" pe Dumnezeu. Pe de altă parte, mă gândesc eu, din moment ce credem că Dumnezeu este Atoatele, că este omniprezent, că până şi de mişcările unei şuviţe de păr nu este străin, atunci înseamnă că nu este străin nici de tragedia de la Maternitatea din Giuleşti. Desigur, teologii, cu gândirea şi limbajul lor complicat, deosebesc între "voinţa comisivă" şi "voinţa permisivă" a lui Dumnezeu, dar asta nu schimbă foarte mult lucrurile. Puţin mă interesează că incendiul este opera lui Dumnezeu sau că Dumnezeu doar a ştiut dintotdeauna de el şi a preferat să nu intervină.
Eroarea pe care o facem noi, oamenii (şi cu precădere noi, medicii) este să credem că viaţa în trup are o valoare absolută. O deformare umană, cu precădere o deformare profesională. Poate că până şi viaţa în limbo puerorum este mai frumoasă decât viaţa în această vale a lacrimilor. Poate că acei micuţi sunt mai bucuroşi în starea lor actuală decât ar fi fost ma întâi în incubatoarele patrei, mai apoi în şcolile vieţii şi ca martori, dacă nu actori, a cine ştie căror surprize ne mai rezervă viitorul.
Când moare cineva drag, cu mintea noastră care nu se poate ridica mai sus de lumea noastră strâmtă spunem: "ce nenorocire !". Dar nu aceasta e concepţia creştină, şi concepţia metafizică în general. Nenorocire nu este decât să fii departe de Dumnezeu, iar cea mai mare nenorocire este să fii o eternitate astfel. Eu nu cred că acei copii vor fi o eternitate astfel, ci că deja se află, precum Avraam ori săracul Lazăr, "la sânul lui Dumnezeu".

[Doriana]

În prealabil postat de costel

Nu trebuie sa te intristezi, Biserica Ortodoxa are raspuns pentru toate.

Multumesc, Costelush, chiar sper ca oamenii aceia sa primeasca ajutor duhovnicesc din partea Bisericii. Personal am incredere in Dumnezeu ca , asa cum spune in Scripturi, nu va pedepsi pe cel nevinovat pentru cel vinovat si va avea grija de soarta bebelusilor, ca un Tata bun si iubitor de oameni ce este.
Ma gandesc insa la cei ramasi , la parinti. Ca femeie ma gandesc la mame. E destul necaz pentru o femeie sa fie lehuza, lehuzia e o perioada grea in care se poate cadea usor in depresii. Iar daca peste aceasta mai vine si moartea copilului tau prajit de viu intr-o camera de langa tine, lumea ta se poate darama dintr-odata. Si daca, peste toate acestea, mai vine si un om al Bisericii, al carui cuvant cantareste mult, si iti spune ca nici Dumnezeu nu da prea multe sanse copilului tau, de unde sa mai astepti mangaiere si o raza de lumina? Numai bunul Dumnezeu ii mai poate ajuta pe acesti oameni. Ai mila de ei, Dumnezeule bun si mare... + + +