Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

RĂMAS BUN
de maior (r) Vasile Tomescu

Iubito părea că soarta ne răsfaţă,
Eram atât de fericiţi, sperăm atât de multe,
Credeam că vom fi nedespărţiţi o viaţă,
Dar zilele frumoase sunt aşa de scurte!

Fericirea a ţinut puţin pentru noi,
Auzi departe toba cum sună?
Scumpa mea trebuie să plec la război,
Dar n-ai teamă curând vom fi iar împreună.

Duşmanul a trecut hotarul şi-a năvălit în ţară,
Ne-a luat casele, ogorul şi bisericile ni le pângăreşte.
Ca să-l putem zvârli afară
Trebuie să învingem sau să murim vitejeşte.

Săruturile tale făceau să-mi bată inima mai tare,
Mă-nduioşeai cu zâmbetul tău cald şi bun.
Acum plângi cu lacrimi amare,
Dă-mi sărutul de rămas bun.

Prietene de s-o întâmpla să mor,
Scoate-mi inelul din deget şi-l ia,
Iubita mea stă la casa cu flori în pridvor,
Spune-i: acest inel e al tău, va-nţelege ea...

15 mai 1941