Papalitatea

[IonelS]

În prealabil postat de Erethorn

Am gasit un articol in care se explica mai pe larg problema apei din Sfantul Potir:

http://www.ewtn.com/library/liturgy/zlitur39.htm

Pe scurt:

1. Se pare ca, din punct de vedere istoric, obiceiul timpului era amestecarea vinului cu apa, deci e foarte probabil ca insasi Mantuitorul la Cina cea de Taina sa fi baut apa cu vin;

2. Apa semnifica oamenii, Biserica, care se amesteca cu Sangele Mantuitorului.

"Se pare" ? Nimic nu era lasat la voia intamplarii langa Hristos ! Ce apa si vin ? Parca ai fi arheolog, cu aproximari si datari carbon ....

[Traditie1]

Lista de minciuni pe care e construită doctrina Vaticanului e lungă. Oamenii intuiesc că Vaticanul ascunde multe lucruri și această stare de spirit a exploatat-o Dan Brown. Din păcate el s-a folosit de niște fabulații, dar dacă s-ar fi documentat serios ar fi descoperit multe lucruri care aduse la cunoștința publicului ar fi compromis definitiv pe acești mincinoși.



Din lista de minciuni ale Vaticanului voi prezenta azi minciuna despre primii episcopi ai Romei, episcopi care în realitate nu au existat înainte de mijlocul secolului II, biserica Romei fiind condusă de un colegiu de preoți. Episcopi au existat în secolul I și în primele decenii ale secolului II numai la Ierusalim și în Asia Mică, așa cum sunt de acord majoritatea cercetărilor.



Ceea ce prezint în acest mesaj este luat de pe situl COGWRITER
http://www.cogwriter.com/ (situl e scris de un eretic, dar prezintă obiectiv unele surse documentare). Mai exact de pe paginile
http://www.cogwriter.com/roman.htm și
http://www.cogwriter.com/sixtus.htm


Epistola lui Clement către Corinteni (în realitate numită Epistola Romanilor către Corinteni) datând din jurul anului 96, arată că la 30 de ani după moartea Sf. Pavel biserica din Corint era condusă de un colegiu de preoți, fără ca un episcop să aibă autoritate peste întreaga biserică locală. Majoritatea cercetătorilor, inclusiv majoritatea celor catolici, consideră că biserici ca cele din Alexandria, Filipi, Corint și Roma au continuat să fie conduse de câte un colegiu de preoți și că doar în secolul II au adoptat structura cu un episcop asitat de preoți, prezidând peste întreaga biserică locală.


Când Sf. Ignatie de Antiohia (+107) adresează faimoasele sale epistole către diferitele biserici din lumea mediteraneană, epistola către Roma e singura în care un episcop local nu este menționat. În scrisoarea către Efeseni e menționat repetat episcopul Onesimus, în epistola către Magnezieni episcopul Damas, în epistola către Tralieni episcopul Polybius, în epistola către Filadelfieni și Smirneni de asemeni este deseori menționat episcopul acestor cetăți, dar în epistola către Romani nu e menționat nici măcar o dată. E limpede ca lumina zilei că Roma nu avea episcop la acea dată:

Epistola Sf. Ignatie către Efeseni
Epistola Sf. Ignatie către Magnezieni
Epistola Sf. Ignatie către Tralieni
Epistola Sf. Ignatie către Romani
Epistola Sf. Ignatie către Filadelfieni
Epistola Sf. Ignatie către Smirneni



Autorul Cogwriter aduce dovezi noi despre faptul că Sf. Petru nu a murit la Roma: Noul Testament îl arată pe Sf. Petru ca rămânând în Iudeea și zona apropiată (Antiohia), deseori împreună cu Sf. Apostol Ioan: Fapte 3, 1-11; 4, 13; 8, 14; Galateni 2,9. O lectură atentă a II Petru 1, 14-18 arată prin corespondență cu Matei 17, 1-5 (revelația de pe Muntele Tabor) că Petru era atunci când a scris această epistolă (în preajma morții sale, probabil anul 67) împreună cu Sf. Ioan, nu la Roma:

II Petru capitolul 1
14. Fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de acestea,
16. Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri.
17. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă atunci când, din înălţimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit".
18. Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt.


Ca Petru să se fi mutat la Roma ar fi însemnat să-și abandoneze misiunea sa în Ierusalim și Antiohia, Roma fiind prea departe pentru aceasta.



Toată tradiția despre primii episcopi romani se bazează pe lista lui Irineu de Lyon, listă care avea un caracter simbolic, făcând o paralelă între Apostoli și episcopi prin numirea a 12 episcopi ai Romei între Petru și cel curent (Irineu scria în ~180), Eleuteriu. Al șaselea dintre acești episcopi e numit Sixtus, ceea ce nu e un nume ci un cuvânt, în latină însemnând chiar "al șaselea". Alte nume sunt preluate din Sf. Scriptură (Linus) sau din tradițiile locale, fiind în realitate niște preoți sau niște personaje imaginare.
Iată textul în engleză:

The blessed apostles, then, having founded and built up the Church, committed into the hands of Linus the office of the episcopate. Of this Linus, Paul makes mention in the Epistles to Timothy. To him succeeded Anacletus; and after him, in the third place from the apostles, Clement was allotted the bishopric. ... To this Clement there succeeded Evaristus. Alexander followed Evaristus; then, sixth from the apostles, Sixtus was appointed; after him, Telephorus, who was gloriously martyred; then Hyginus; after him, Pius; then after him, Anicetus...

Primul episcop roman cu prerogative asemănătoare episcopilor din Asia Mică a fost Anicetus (150-167) deși o structură monoepiscopală exista deja în timpul lui Pius. Până atunci Roma a fost condusă de acel colegiu de preoți amintit mai sus, tranziția spre organizarea de tip episcopal apărând deci abia la mijlocul secolului II. În timpul când scria Irineu se coagulase și tradiția falsă despre un șir neîntrerupt de episcopi de la Petru la cel prezent.

[IonelS]

Eu cred ca-i cumplit sa fi catolic !

[Erethorn]

În prealabil postat de IonelS

Eu cred ca-i cumplit sa fi catolic !

Ei, daca intr-adevar credeti asta, atunci cel putin mi-ati raspuns la o intrebare nerostita; eu eram curios daca atitudinea dumneavoastra anti-catolica deriva dintr-un complex de inferioritate sau unul de superioritate.

Aparent, este unul de superioritate (sigur, in masura in care sunteti sincer).

Dumnezeu sa va ajute sa vedeti in continuare ceea ce este cu adevarat frumos in biserica dumneavoastra dar, in acelasi timp, sa va deschida ochii catre ceea ce este frumos, bun si adevarat in Biserica Catolica si in celelalte confesiuni crestine.

Si, mai ales, Dumnezeu sa va ajute sa dobanditi in mai mare masura acea calitate fundamental crestina care, din pacate, ne cam lipseste in aceste vremuri - smerenia si iubirea.

Doamne ajuta.

[IonelS]

Multumesc pt urari ! Nu cred ca le merit. Intr-adevar smerenia si iubirea nu-mi prisosesc..Imi pare rau ca trebuie sa v-o spun: nu am terminat ! PT contrele cat de cat dogmatice nu v-am luat in seama, insa postarile voastre la subiecte gen "Este un pacat sa ramaneti tara", si altele similare, n-am mai putut sa va trec cu vederea...Nu mi-am putut scoate din cap ideea ..."Catolici care invita romani la expatriere pe un forum ortodox !" Si mi-am zis ca nu-i rau sa ma concentrez pe "dogmatica" Vaticanului...., dupa cum si vedeti. In interesul ambelor tabere..!

[IonelS]

CRIZA CATOLICISMULUI


Prin poticniri provenite din afara si dinauntru, Biserica Catolica strabate astazi cea mai sumbra perioada din istoria sa. Aceasta criza, care s-a tot accentuat din deceniile trecute, este determinata acum de tendinte moderniste si de insubordonarea unei însemnate parti a clerului, de apatia religioasa a multor credinciosi ai sai, de practici religioase dubioase, însusite în unele cazuri de autoritatile eclesiastice, de manifestari si compromisuri ale unor ierarhi fala de Masonerie si de iudaism, ca si de alte actiuni condamnabile.
În anii din urma mii de preoti au parasit clerul catolic pentru a se casatori, iar altii refuza sa mai asculte de autoritatea ierarhica[1]. Cu deosebire în tarile nordice, un numar din ce în ce mai mare de slujitori ai altarului se agita în favoarea reformei care le-ar permite, în acelasi timp, sa ramîna în cler ca preoti deserventi si sa se casatoreasca, ceea ce contravine principiului de a nu se administra taina cununiei dupa hirotonia preotilor. Pe de alta parte, din lipsa de vocatie a credinciosilor pentru consacrarea lor în clerul de mir si din ordinele monahale, s-a ajuns la o situatie alarmanta în majoritatea tarilor catolice din Occident. Din cauza necredintei si a indiferentismului religios care s-au abatut peste lumea occidentala, Biserica catolica recurge la tot felul de initiative si actiuni rau inspirate care, în loc sa combata fara crutare raul care o macina, o povîrnesc tot mai mult pe panta compromisurilor.
S-a recurs astfel la introducerea muzicii de jazz în unele biserici din Olanda si din America Latina, pentru a atrage lumea. De asemenea, dupa modelul cinematografelor americane în aer liber, drive-in-movies, pentru automobilistii care vor sa vizioneze filme fara sa-si paraseasca volanul si canapeaua confortabila, s-a initiat în Buffalo, în suburbia orasului New York, tinerea unor liturghii drive-in. O fotografie din revista National Catholic Reporter, din septembrie 1969, prezinta o asemenea imagine. Pe o estrada, apare, dintr-un grup de turisme, un fel de baraca purtînd inscriptia: Altar exterior al Parohiei Sfîntului Leon. Liturghie duminicala. Îndaratul unei vitrine care protejeaza o încapere transportabila, un preot în odajdii slujeste sfînta liturghie, care se amplifica prin megafoane. Potrivit relatarii din revista catolica mentionata, participantii la aceste liturghii de consumatie stau relaxati în interiorul turismelor, iar cînd preotul exclama Go in peace! (Mergeti în pace!), ei întorc cheile în contact si pacea este salvata în huruitul tuturor motoarelor! Pe aceeasi linie înnoitoare de atitudini eclesiastice, cardinalul Suenens, primatul Belgiei, a declarat, într-un interviu la Ottawa, ca admiterea femeilor în clerul catolic - idee care se vîntura în multe cercuri si care s-a admis de o parte a Bisericii anglicane - ar trebui sa faca obiectul unui studiu serios[2].
Vaticanul a dezlegat lumea credinciosilor de tinerea posturilor de peste an, considerînd ca asemenea acte de înfrînare reprezinta constrîngeri care din cauza mentalitati veacului nostru, îi îndeparteaza pe oameni de la credinta. În actuala criza a Bisericii catolice, un fapt semnificativ îl constituie si tendinta multor credinciosi de a se disocia de autoritatea bisericeasca. Exista azi - spunea reverendul Thomas Stansky, membru în Secretariatul pentru Unitatea Crestinilor din Roma - o schisma tacita a unor rebeli care ramîn catolici doar cu numele, dar care, în realitate, se îndeparteaza din ce în ce mai mult de Biserica constitutionala. Iar un episcop american declara: În ultima vreme, s-au conturat doua biserici catolice: o biserica oficiala, a papei si a ierarhiei, si o biserica libera, care atrage un numar tot mai mare de laici si preoti. În acest sens, ziarul Time (22 noiembrie 1968) mentiona: În ajunul conferintei semestriale din Washington, din anul 1968, a celor 238 de episcopi catolici din Statele Unite, 3500 de credinciosi s-au pronuntat în sprijinul celor 40 de preoti locali, sanctionati de cardinalul Patrick O'Boyle pentru ca au criticat enciclica papei Paul a1 VI-lea "Humane Vitae". A doua zi însa, un grup de I50 de preoti au navalit în sala unde se tinea conferinta episcopilor si si-au manifestat solidaritatea cu preotii sanctionati. Catolici proeminenti din Washington au acordat apoi sprijin unui nou centru bisericesc, grupat în jurul unor preoti sanctionati, unde s-a organizat un fel de cartier general al protestatarilor catolici.
Un alt fapt neasteptat s-a petrecut în Franta, sub pontificatul !ui Paul al VI-lea, prin aparitia unui antipapa, Clement al XV-lea, care a grupat în jurul lui zeci de mii de credinciosi de pretutindeni - din Germania, Elvetia si chiar din Canada - veniti sa i se prosterneze. Prin mistificarile lui, acest caz scandalos a provocat o noua schisma în Biserica Romei. Astfel, uzurpatorul papei Paul al VI-lea, Michel Cotten, fost preot în congregatia Sacré-Cœur, în urma unei viziuni pe care pretinde ca a avut-o în Biserica din Sarrebourg, la 7 octombrie 1950, s-a vazut încoronat ca papa de însusi Hristos (?), cu numele de Clement al XV-lea! În 1960 s-a instalat la Clemery (Meurthe-et-Moselle), unde si-a alcatuit un mic Vatican, cu cincizeci de cardinali si episcopi de ambele sexe si cu o grupare de calugarite, excomunicîndu-1 chiar pe Paul al VI-lea, sub învinuirea de imoralitate[3]. Desi unui asemenea caz nu i se poate acorda o importanta prea mare, el urmînd se stinga de la sine, acest fapt a provocat tulburare printre atîtia credinciosi, marind si mai mult confuzia din sînul Bisericii Catolice.
O alta schisma, de alta natura, s-a produs tot sub pontificatul lui Paul al VI-lea, din partea episcopului Marcel Lefébre, fost arhiepiscop de Dakar si fondator al Fraternitatii Sacerdotale Sfîntul Pius al X-lea, care l-a acuzat pe Paul al VI-lea de împaciuitorism cu comunistii si de concesii vinovate fata de Traditia Bisericii Catolice, intervenite prin hotarîrile Conciliului Vatican II. Episcopului rebel i s-au alaturat traditionalistii catolici, benedictinii disidenti, precum si o fractiune a Ordinului Carmelit.

[IonelS]

Monseniorul Lefébre a vizitat diferite tari catolice unde a tinut conferinte împotriva reformelor Conciliului Vatican II si unde, tot fara a cere consimtamîntul episcopilor diocezelor respective, a hirotonit preoti în cadrul Fraternitatii Sacerdotale pe care a fondat-o, si a condus trei seminarii: la Econ (Elvetia), la Armanda (Michigan, SUA) si Zeitskop (Germania)[4]. În anii care au urmat, schisma s-a aplanat, întrucît nu avea un fundament dogmatic, iar atitudinea episcopului a fost mult criticata.
O situatie mai grava si de o întindere mai mare zdruncina Biserica Catolica din cauza unei credinte îndoielnice pe care o manifesta o parte a clerului, care lasa sa planeze asupra credinciosilor tot felul de dubii fala de adevarurile fundamentale ale credintei crestine: pacatul originar este contestat; descendenta neamului omenesc dintr-un singur cuplu este pusa la îndoiala; la fel, fecioria Mariei ca Nascatoare de Dumnezeu; ridicarea la cer a Mîntuitorului este privita ca o imagine si nu ca o realitate; Iisus este considerat doar un profet etc.
Asemenea grave abateri au fost consemnate într-un amplu document al traditionalilor catolici francezi, constituiti în asociatia religioasa Credo, prezentat adunarii plenare a episcopilor francezi în 1976 si publicat ulterior în lucrarea Les Fumées de Satan. Din acelasi document reiese si felul delasator în care se savîrseste liturghia si modul scandalos în care se administreaza Euharistia, oferita celor nespovediti, celor de alte confesiuni sau celor bolnavi, prin expedierea Sfintei Împartasanii prin ramburs postal.
Din cauza îndepartarii Bisericii Catolice de la adevarata traditie si spiritualitate a dreptei credinte, au aparut în aceasta Biserica si mari anomalii fata de Sfînta Taina a spovedaniei. În anumite cazuri, se dau, în masa, dezlegari depline de pacate sau se pronunta, tot în masa, excomunicari din motive politice, încalcîndu-se adevaratele orînduiri bisericesti. Asa s-a întîmplat sub pontificatul papei Pius al XII-lea, cînd cetatea Vaticanului a anuntat ca slujba de Pasti a acelui an va fi radiodifuzata, iar papa va da binecuvîntarea Urbi et Orbi de la balconul bazilicii Sf. Petru, cu proclamarea iertarii depline a pacatelor tuturor acelora care vor asculta, în acea piata sau la posturile de radio, cuvîntarea din acea zi de Pasti. În acest fel, zeci de milioane de ascultatori ale acelei emisiuni se puteau considera absolviti de toate pacatele, fara nici o prealabila cercetare a cugetului, fara nici o rugaciune de pocainta, fara o marturisire de pacate si fara nici un eventual canon. Taina spovedaniei era cu totul abolita!
Cu o aceeasi gresita întelegere a duhovniciei s-a dat si decretul papal din 13 iulie 1940, cînd acelasi papa, Pius al XII-lea, a aprobat hotarîrea Congregatiei Sfîntului Oficiu de a excomunica ipso facto din sînul Bisericii Catolice orice persoana care ar face parte din partidele comuniste si muncitoresti sau care le-ar arata acestora simpatie. Aceasta hotarîre drastica pare aparent justificata, în masura în care se refera la persoane care îsi însusesc o ideologie care Îl reneaga pe Dumnezeu. Însa în realitate exista multi comunisti care nu sunt comunisti de fapt. Multi din acestia s-au pomenit a fi membri de partid fara sa li se ceara adeziunea. Asa s-a întîmplat, în tarile rasaritene subjugate comunismului, cu toti socialistii varsati din oficiu în rîndurile partidului marxist.
Ca urmare, daca comunismul este ateu, nu înseamna ca toti comunistii sunt atei. Si daca sunt comunisti necredinciosi, nu înseamna ca sunt si lepadati de Dumnezeu. Caci nu aceeasi vina o poarta necredinciosul care nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, si credinciosul care, cu buna stiinta, s-a lepadat de Hristos! Proorocul David, insuflat de Duhul Sfînt, spune: Domnul cerceteaza pe ce1 drept si pe cel necredincios; iar pe ce1 ce iubeste nedreptatea îl uraste sufletul Sau (Ps. 10, 5). Necredinciosii pot deveni credinciosi, ba chiar credinciosi ferventi, dar iubitorii de faradelege sunt izgoniti de Dumnezeu pe drumul pierzaniei, indiferent daca sunt sau nu comunisti.



*

[Erethorn]

În prealabil postat de IonelS

Multumesc pt urari ! Nu cred ca le merit. Intr-adevar smerenia si iubirea nu-mi prisosesc..

Eh, cine sunt eu sa judec....

În prealabil postat de IonelS

Imi pare rau ca trebuie sa v-o spun: nu am terminat !

Nici nu trebuie sa va para rau. De 2000 de ani suporta Biserica Catolica atacuri, a trecut peste persecutiile lui Neron, peste erezii, peste schisma, peste reforma, peste comunism, doar n-o sa fim atat de sensibili incat tocmai atacurile lui IonelS sa nu le mai induram...

În prealabil postat de IonelS

PT contrele cat de cat dogmatice nu v-am luat in seama, insa postarile voastre la subiecte gen "Este un pacat sa ramaneti tara", si altele similare, n-am mai putut sa va trec cu vederea...Nu mi-am putut scoate din cap ideea ..."Catolici care invita romani la expatriere pe un forum ortodox !"

Intr-adevar, mentalitatea schismatica are tendinta sa "deverseze" din domeniul eclesial si in alte erori de gandire; cum ar fi aceea ca in Romania numai ortodocsii au dreptul sa emita judecati de valoare vis-a-vis de problema emigrarii.

Ne mai vorbind de faptul ca faceti o grava si nepermisa distinctie intre catolici si romani (spre pilda, eu sunt si roman si romano-catolic, ca sa nu mai vorbim despre greco-catolici), omiteti si imprejurarea ca buna parte dintre concetatenii dumneavoastra, persoane cu exact aceleasi drepturi civile, politice si sociale, apartin altor etnii.

În prealabil postat de IonelS

Si mi-am zis ca nu-i rau sa ma concentrez pe "dogmatica" Vaticanului...., dupa cum si vedeti. In interesul ambelor tabere..!

Nici n-ar fi fost rau daca v-ati fi concentrat cu adevarat, stiti la ce ma refer, daca ati fi emis idei, astfel incat sa le putem discuta.... Dar a da copy-paste la cearsafuri de propaganda anti-catolica de pe varii site-uri nu-i totuna cu a te "concentra".

[vasinec77]

În prealabil postat de Erethorn

De 2000 de ani suporta Biserica Catolica atacuri,
.

... cum ar fi cruciade, inchizitii, prigoniri si masacrari (uneori pana la eliminare completa) ale grupurilor de credinciosi care credeau altfel, etc. Biata biserica ... ce mult a plans cand a facut astfel de lucruri. Dar, trebuia sa le faca ... in numele lui Dumnezeu.