Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

Radu32,

"Îngăduiţi-mi să răspund la postarea Dv. "lumini și umbre!" citându-l pe Nicolae Iorga:

"Apărarea trecătorilor noastre, în octombrie 1916, de soldaţi fără arme [corespunzătoare] (...) va rămâne una din faptele mari ale istoriei morale a omenirii. La Olt, la Jiu, la Câmpulung, la Predealul scăldat de sânge, în pădurile muntelui Bratocea, ca şi la pasurile Vrancei, Oituzului glorios, la toate drumurile din Carpaţii moldoveni, până la Dornele prinse de austrieci (...) s-au dat lupte de care cei mai mari dintre strămoşii noştri ar fi putut să se mândrească.
Aceia pe care comunicatele germane îi înfăţişau „apărând îndărătnic pământul patriei” trebuiră să facă loc pe încetul apăsării. Totuşi numai la Jiu, şi aceasta după nimicirea unei întregi divizii bavareze, (...) se putu răzbi; încleştarea în munţii acoperiţi cu zăpadă costă pe duşman multe pierderi, între care a unui general şi a unui prinţ dintr-o dinastie domnitoare (pe altul l-am înmormântat în Dobrogea)."

Marele, incontestabil, Erwin Rommel, în jurnalul său, încerca să îndulcească pilula.

Un an mai târziu, în 1917, pentru germani situaţia pe frontul românesc devene dramatică.

Conduşi de generalul Averescu şi luptând exemplar soldaţii noştri obţin în 25 iulie 1917, victoria de la Mărăşti.
Atunci Mackensen atacă cu unsprezece divizii la Mărăşeşti, dar pierzând jumătate din efective a trebuit să se recunoască învins. Deviza noastră „pe aici nu se trece” nu a fost o vorbă în vânt. Siretul a fost, cum spunea acelaşi Nicolae Iorga, „graniţa de netrecut a energiei româneşti”. Lupta de la Mărăşeşti a durat două săptămâni şi în timpul ei s-au remarcat generalii Cristescu şi Ieremia Grigorescu.

Cât de gravă a fost pentru germani situaţia pe frontul Siretului o atestă şi faptul că la faţa locului a trebuit să se deplaseze însuşi împăratul Wilhelm al II-lea.

Sub pretextul abordării "critice" a istoriei ni se distruge respectului de sine şi se încearcă adormirea conştiinţei noastre naţiopnale. De ce? e o întrbare la care vă rog să găsiţi Dv. un răspuns." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

citându-l pe Nicolae Iorga:

"Apărarea trecătorilor noastre, în octombrie 1916, de soldaţi fără arme [corespunzătoare] (...) va rămâne una din faptele mari ale istoriei morale a omenirii. .......de care cei mai mari dintre strămoşii noştri ar fi putut să se mândrească.

Marele, incontestabil, Erwin Rommel, în jurnalul său, încerca să îndulcească pilula.

.....sincer imi place de tine. Tineretea e nebunie dar e o nebunie frumoasa. Omul are idealuri, crede ce-l favorizaza sau favorizeaza confirmarea propiilor opinii. Viitorul unei tari se bazeaza pe tinerii ei si e bine ca macar declamativ iti iubesti tara.
Acum noi astia mai batrini am trait propaganda pe viu. Am invatat ca istoria este scrisa de cine conduce, de cine a cistigat si mai ales ca ea nu trebuie sa aibe vreo legatura cu adevarul.
Adevarul numai Dumnezeu il stie! Cu siguranta au fost eroi in razboi si tot cu siguranta au fost destui si care n-au fost eroi! Sincer cind un istoric roman scrie despre romani ma indoiesc ca poate fi obiectiv! Accentul se pune pe roman; tu esti prea tinar da noi sintem cei mai cei in lume si doar hotii si ghinionul fac sa nu fim recunoscuti ca atare.
Cind un ofiter german scrie in jurnalul lui un raport poti fi sigur ca-i mult mai conform adevarului decit adevarului istoricului roman. Dar sa presupunem ca minte! Oare ar mintii in defavoarea sa? Adica dusmanul e vai de capul lui dar noi am fost eroi luptind cu asa dusman? Prea putin probabil!
Cum o fi fost in primele doua razboaie cu romanii stie doar cel care a trecut prin ele. Eu nu! Si nici tu! Dar amindoi am trecut prin asa zisa revolutie din 89. Cei mai multi romani au facut-o in fata televizoarelor. Unii nu riscau sa vorbeasca macar impotriva lui Ceausescu nici dupa ce acesta fusese impuscat!
Pe japonezi i-au oprit cu bomba atomica desi era clar ca razboiul este pierdut; pe noi n-a fost nevoie pentru ca am tradat si am trecut de partea cistigatorilor! Acum cit de inteleapta a fost miscarea asta se poate vedea: uita-te la statele care au pierdut si la noi cistigatorii!

http://www.presamil.ro/OM/2006/47/08.pdf

[TINERI PENTRU ROMANIA]

"bmd,

Pentru că aţi spus că istoricii români sunt părtinitori voi reproduce mărturiile unor străini.

Lloyd George, primul ministru al Marii Britanii, adresându-se guvernului român la 21 august 1917 spunea: „...doresc să exprim din partea guvernului britanic profunda noastră admiraţie pentru curajul eroic şi avântul ce l-a dovedit poporul român în timpul unui an de încercări aproape fără seamăn... Reconstituirea armatei române şi rezistenţa îndârjită - rezistenţă atât de preţioasă pentru cauza comună - pe care această armată o opune duşmanului în acest moment, în condiţii de o greutate excepţională, prezintă un exemplu măreţ de tărie, pe care libertatea o inspiră unui popor liber.”

Generalul german Kurt von Morgen spunea: „Rezistenţa duşmanului [la Mărăşeşti în 6/19 august 1917], în special a românilor, a fost neobişnuit de dârză şi s-a manifestat prin 61 de contraatacuri (pe frontul corpului I de armată german) în decursul celor 14 zile. Ele au condus la lupte la baionetă. Acestea ne-au pricinuit pierderi considerabile.”

Istoricul german M. Schwartze spunea în lucrarea Der Grosse Krieg, 1914-1919: „Printr-o rezistenţă îndârjită opusă unei ofensive bine pregătite şi prin numeroase contraatacuri energice, până la lupta corp la corp (...) diviziile române (...) au ştiut să apere patria lor de o completă cucerire. Luptele de la Focşani şi Tg. Ocna (Oituz), sau bătălia de la Mărăşeşti cum îi zic românii, au devenit mândria armatei române în războiul mondial.”

Pentru a aprecia obiectiv retragerea noastră din Muntenia şi Dobrogea din prima parte a războiului şi tratatul de la Buftea din 24 aprilie/7 mai 1918 trebuie să se aibă în vedere că luptam pe trei fronturi cu două imperii şi un regat, inamicul dispunând de o superioritate de forţe şi material covârşitoare.

După părerea mea victoriile noastre de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, din vara lui 1917, au fost decisive pentru câştigarea războiului de către Antantă.

În timpul ultimului război mondial Germania a refuzat sistematic să încheie un tratat de alianţă cu noi deşi am făcut nenumărate demersuri în acest sens. Pe 23 august 1944 am avut mâinile libere. România n-a trădat pe nimeni.

Primiţi, vă rog, expresia întregii mele consideraţiuni." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

[andreicozia]

În prealabil postat de bmd

.... uita-te la statele care au pierdut si la noi cistigatorii!

Esti un pic speculant Marius, :))))

Uite-te cu cine sunt populate "acele" state care au pierdut si in care tu ti-ai gasit fericirea si implinirea... si cu cine suntem noi populati si ai sa intelegi ca nu are nici o importanta de ce parte te-ai fi aflat.

[Radu32]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

Radu32,

"Îngăduiţi-mi să răspund la postarea Dv. "lumini și umbre!" citându-l pe Nicolae Iorga:

"Apărarea trecătorilor noastre, în octombrie 1916, de soldaţi fără arme [corespunzătoare] (...) va rămâne una din faptele mari ale istoriei morale a omenirii. La Olt, la Jiu, la Câmpulung, la Predealul scăldat de sânge, în pădurile muntelui Bratocea, ca şi la pasurile Vrancei, Oituzului glorios, la toate drumurile din Carpaţii moldoveni, până la Dornele prinse de austrieci (...) s-au dat lupte de care cei mai mari dintre strămoşii noştri ar fi putut să se mândrească.
Aceia pe care comunicatele germane îi înfăţişau „apărând îndărătnic pământul patriei” trebuiră să facă loc pe încetul apăsării. Totuşi numai la Jiu, şi aceasta după nimicirea unei întregi divizii bavareze, (...) se putu răzbi; încleştarea în munţii acoperiţi cu zăpadă costă pe duşman multe pierderi, între care a unui general şi a unui prinţ dintr-o dinastie domnitoare (pe altul l-am înmormântat în Dobrogea)."

Marele, incontestabil, Erwin Rommel, în jurnalul său, încerca să îndulcească pilula.

Un an mai târziu, în 1917, pentru germani situaţia pe frontul românesc devene dramatică.

Conduşi de generalul Averescu şi luptând exemplar soldaţii noştri obţin în 25 iulie 1917, victoria de la Mărăşti.
Atunci Mackensen atacă cu unsprezece divizii la Mărăşeşti, dar pierzând jumătate din efective a trebuit să se recunoască învins. Deviza noastră „pe aici nu se trece” nu a fost o vorbă în vânt. Siretul a fost, cum spunea acelaşi Nicolae Iorga, „graniţa de netrecut a energiei româneşti”. Lupta de la Mărăşeşti a durat două săptămâni şi în timpul ei s-au remarcat generalii Cristescu şi Ieremia Grigorescu.

Cât de gravă a fost pentru germani situaţia pe frontul Siretului o atestă şi faptul că la faţa locului a trebuit să se deplaseze însuşi împăratul Wilhelm al II-lea.

Sub pretextul abordării "critice" a istoriei ni se distruge respectului de sine şi se încearcă adormirea conştiinţei noastre naţiopnale. De ce? e o întrbare la care vă rog să găsiţi Dv. un răspuns." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

Mi se pare total gresita teza conform careia o critica sanatoasa nationalista, de tip legionar,ne-ar distruge respectul de sine !
Dimpotriva,ar pune degetul pe hibele ce necesita a fi corectate,si nu ascunse,intr-un demers curat de suprema barbatie si luciditate !

Care e parintele cel mai bun oare, cel care-i da copilului si luna de pe cer,transformandu-l intr-un razgaiat,sau cel care ultilizeaza cu discernamant nuiaua precum si recompensa ?

Sa nu ne fie frica deci, ca in istoria nationala sa utilizam si nuiaua, la fel cum un parinte din dragoste o face pentru a corecta deficientele copilului sau iubit !

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PENTRU CEI CARE NE-AU CRITICAT

„În felul lui patriotul este un îndrăgostit.
Patriotismul e un sentiment, e iubire. Iubire de patrie, iubire de neam.
Să-i ceri unui îndrăgostit să vadă defectele iubitei lui, să n-o idealizeze, e crud şi aberant.
La fel de crud şi aberant e să-i pretinzi unui patriot să fie critic la adresa patriei lui, a naţiunii lui şi sa nu le idealizeze.
Vă lăsăm pe dumneavoastră să apreciaţi dacă noi suntem patrioţi sau nu. Vă rugăm însă să ne credeţi că suntem sincer ataşaţi de patrie şi naţiune. O spunem cu mâna pe inimă în faţa lui Dumnezeu.” – Tomescu Ionuţ

[andreicozia]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

PENTRU CEI CARE NE-AU CRITICAT

„În felul lui patriotul este un îndrăgostit.
Patriotismul e un sentiment, e iubire. Iubire de patrie, iubire de neam.
Să-i ceri unui îndrăgostit să vadă defectele iubitei lui, să n-o idealizeze, e crud şi aberant.
La fel de crud şi aberant e să-i pretinzi unui patriot să fie critic la adresa patriei lui, a naţiunii lui şi sa nu le idealizeze.
Vă lăsăm pe dumneavoastră să apreciaţi dacă noi suntem patrioţi sau nu. Vă rugăm însă să ne credeţi că suntem sincer ataşaţi de patrie şi naţiune. O spunem cu mâna pe inimă în faţa lui Dumnezeu.” – Tomescu Ionuţ

Serios, haideti sa ne intilnim sa va vedem in afara comfortabilului virtual. :))

"Dupa roade ii veti cunoaste"
Hristos

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ALUNGAŢI DUREREA!
de maior (r) Tomescu Vasile

Alungaţi durerea chiar dacă vă e greu!
Au căzut luptând.
Nu le-a fost frică decât de Dumnezeu
Şi murind în picioare, au murit învingând.

Cerul e larg deschis
Pentru cei ce şi-au dovedit vitejia
Şi pe câmpul de luptă cu sânge au scris:
Trăiască România!

Nimic nu i-a oprit.
Nimeni nu i-a făcut să se teamă.
Cu speranţă în inimi s-au jertfit
Pentru neam şi patria mamă.

Au murit, dar pe-al lor mormânt
Dumnezeu va face flori să răsară.
Dumnezeu iubeşte pe cei ce cad luptând,
Dumnezeu iubeşte pe cei ce mor pentru ţară.

Nimeni să nu fie trist!
Ridicaţi sus tricolorul.
Sună, sună gornist!
Sună onorul!

3 septembrie 1941

[TINERI PENTRU ROMANIA]

andreicozia,

"Suntem sinceri...
Nu merităm afirmaţiile insinuante pe care le faceţi la adresa noastră.
Că sunteţi nedrept cu noi este problema dumneavoastră." - Tomescu Ionuţ