Imbracaminte modesta

În prealabil postat de andreicozia

Il face si barba....! la fel cum si pe preotii ortodocsi ii face mai traitori in ceea ce predica, Chiar barba ii impinge si MAI ALES le reaminteste in fiecare dimineaza cind se uita in oglinda SA LUCREZE PENTRU DOMNUL nu sa emuleze lumea asa cum o fac teologii tinerei smecherasi, care isi aranjeaza cioculetele si mustatile sau se tund si se rad nemteste cu "constiinciozitate" in timp ce-si verifica mesajele pe BBerry

Iar tu femeie nu ai de unde sa intelegi ce inseamna barba!

Nu ma contrazici pe mine, ci contrazici un proverb latinesc. Acest proverb se refera la faptul ca aparentele pot insela. Se refera la filozofi, insa, nu la crestini. Iar eu ma refeream strict la imbracaminte.

Pentru barbatii crestini, barba ar cam fi obligatorie. Dar iata ca moda, bat-o vina, a invins si astfel barbatii cu barba sunt foarte rari. La fel ca si femeile cu parul lung si nevopsit. In ce ma priveste, am curajul sa-mi port parul lung si nevopsit. Asa ca oarece tot mai inteleg si eu... E vorba de un curaj de a-ti asuma statutul de crestin, pana la urma. In ce-i priveste pe preoti, sunt de acord cu cele spuse de tine. Tinerii crestini au nevoie de modele.

[adam000]

Smila, eu cred ca principala noastra preocupare nu ar trebui sa fie cum ne imbracam, ci cat de mult reusim sa implinim poruncile Mantuitorului, cat de mult ne straduim sa le implinim. Ar trebui sa ne intrebam daca putem fi recunoscuti de cei din jur ca fiind crestini prin fapte - Oare noi si cei din jur simt ca noi traim in comuniune cu Dumnezeu din faptele noastre? Oare noi Il simtim pe Dumnezeu aproape in fiecare clipa a vietii noastre, oare il simtim pe Dumnezeu ca fiind Tatal nostru ceresc, oare Il iubim din tot sufletul nostru pe Dumnezeu, oare este Dumnezeu pe primul loc in sufletul nostru? Oare cei din jur simt ceva din Dumnezeu in noi, in faptele noastre, in blandetea, bunatatea, smerenia, iertarea, dragostea noastra fata de aproapele? Cat de mult traim cu Dumnezeu si cat de mult se simte trairea noastra cu Dumnezeu? Astea sint intrebarile care ar trebui sa ne preocupe, nu cum ne imbracam, ca nu prin haine ne mantuim si oricum nu prin haine sintem recunoscuti drept crestini. Cum nici o haina din lume nu mantuieste, ci numai Hristos mantuieste, nu ar trebui sa ne gandim la haine, ci ar trebui sa ne gandim la relatia dintre noi si Hristos - ar trebui sa luam exemplul sfintilor si sa invatam din cateheza minunata care ne-o ofera troparul:

căci luând crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor

[heaven]

În prealabil postat de adam000

Smila, eu cred ca principala noastra preocupare nu ar trebui sa fie cum ne imbracam, ci cat de mult reusim sa implinim poruncile Mantuitorului, cat de mult ne straduim sa le implinim. Ar trebui sa ne intrebam daca putem fi recunoscuti de cei din jur ca fiind crestini prin fapte - Oare noi si cei din jur simt ca noi traim in comuniune cu Dumnezeu din faptele noastre? Oare noi Il simtim pe Dumnezeu aproape in fiecare clipa a vietii noastre, oare il simtim pe Dumnezeu ca fiind Tatal nostru ceresc, oare Il iubim din tot sufletul nostru pe Dumnezeu, oare este Dumnezeu pe primul loc in sufletul nostru? Oare cei din jur simt ceva din Dumnezeu in noi, in faptele noastre, in blandetea, bunatatea, smerenia, iertarea, dragostea noastra fata de aproapele? Cat de mult traim cu Dumnezeu si cat de mult se simte trairea noastra cu Dumnezeu? Astea sint intrebarile care ar trebui sa ne preocupe, nu cum ne imbracam, ca nu prin haine ne mantuim si oricum nu prin haine sintem recunoscuti drept crestini. Cum nici o haina din lume nu mantuieste, ci numai Hristos mantuieste, nu ar trebui sa ne gandim la haine, ci ar trebui sa ne gandim la relatia dintre noi si Hristos - ar trebui sa luam exemplul sfintilor si sa invatam din cateheza minunata care ne-o ofera troparul:

căci luând crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor

Sunt cu totul de acord!Atata timp cat ne imbracam in limita bunului simt si suntem decenti,restul mi se par niste exagerari si de aici cred ca riscam sa cadem in falsa smerenie si alte neajunsuri.Echilibru in toate ca e mai intelept!

În prealabil postat de antoniap

Nu ma contrazici pe mine, ci contrazici un proverb latinesc. Acest proverb se refera la faptul ca aparentele pot insela. Se refera la filozofi, insa, nu la crestini. Iar eu ma refeream strict la imbracaminte.

Pentru barbatii crestini, barba ar cam fi obligatorie. Dar iata ca moda, bat-o vina, a invins si astfel barbatii cu barba sunt foarte rari. La fel ca si femeile cu parul lung si nevopsit. In ce ma priveste, am curajul sa-mi port parul lung si nevopsit. Asa ca oarece tot mai inteleg si eu... E vorba de un curaj de a-ti asuma statutul de crestin, pana la urma. In ce-i priveste pe preoti, sunt de acord cu cele spuse de tine. Tinerii crestini au nevoie de modele.

Parintele Arsenie Boca spunea ca daca ne plangem de preoti,trebuieste sa-i nastem,sa-i crestem si mare adevar e in aceste vorbe.