mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

Sau dacă tot nu reuşiţi un mic gând curat, un sentiment drept şi nobil, atunci mai încercaţi să aveţi o revelaţie cu asta şi apoi cu asta şi poate o să reuşiţi ca să nu mai consumaţi atâta cafia... distrugătoare de Iisuflet...

Nu e oare atât de trist şi de păcat de voi?.. sărmanii amăgiţi de şarpele viclean şi rău. Poate că totuşi vi se înseninează mintea privind la o chelie.

Sau poate voi nu sunteţi decât trupuri... şi atunci se explică... toate pofturile, softurile, mofturile voastre cusute cu aţă albă, nu din aia subţire ci cu camila aia cât parâma marinărească.

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XVIII)

“Domnul” Pucioasei a venit ca să bată şi să I se deschidă de către om; a venit să-i adune pe adepţii pucioşi în acelaşi staul în care se lucrează înfăţişarea cea nouă a omului, cea după adevăr; a venit ca să fie mângâiat în dureri întru venirea Lui de către poporul ales, “poporul pucios”; a venit ca “poporul pucios” să ofteze cu dor după venirea care va să vină; a venit ca “poporul pucios” să se uşureze de aşteptarea lui după venirea care tot vine dar întârzie să vină:

“Fiilor, am grăit cu omul. Am ieşit în întâmpinarea omului. I-am adus aminte de Mine şi am bătut ca să-Mi deschidă omul. Şi mulţi îmi vor deschide, căci Eu de aceea am venit. Am venit ca să-i adun pe cei ce sunt ai Mei şi să-i fac să Mă lucreze în ei după voia Mea, după adevăr, ca să ştie apoi ce este adevărul. Nici un om nu ştie ce este adevărul decât omul care-Mi dă Mie înfăţişare în el după voile Mele cele sfinte. Amin. De aceea am venit. Am venit să-i adun pe cei ce sunt ai Mei după adevăr, pe cei ce Mă aşteaptă să vin la ei. Mare frumuseţe este în cei ce Mă aşteaptă pe Mine să vin. Aşa să Mă aştepţi tu, poporul Meu, şi să fii frumos prin aşteptarea Mea şi să Mă mângâi întru venirea Mea la tine. Aşa să Mă aştepţi să vin, şi să te prindă fiori şi să oftezi cu dor de dorul venirii Mele şi să te uşurezi prin venirea Mea la tine, căci Eu vin, şi mereu vin, şi te mângâi şi te uşurez de aşteptarea Mea când vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Nu oricine gustă, nu oricine cunoaşte gustul cel dulce al venirii “Domnului” Pucioasei în duh şi cuvânt, ci numai “poporul cel micuţ” care crede că duhul pe care zice că îl aude este Hristos:

“Omul cel pribeag gustă cu greu din venirea Mea la tine, căci el este înveninat de gustul cel amar al minciunii, gust căruia îi zice dulce, de vreme ce el nu cunoaşte gustul cel dulce al venirii Mele la tine, dar tu să ştii bine numele Meu şi cuvântul lui. Numai un cuvânt să ştii tu, numai unul, poporul Meu micuţ, numai unul: Hristos.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

“Domnul” Pucioasei a venit cu durere mare la Pucioasa. Leacul durerii este cuplul dictatorial al liderilor pucioşi, denumiţi conspirativ “fiii de la iesle” sau “fiii venirii Lui”, iar iarba de leac este cuvântul lor despre venirea Lui cu sfinţii, pe care El o lucrează în taină cu ei:

“Voi, fiilor de la iesle […] Am făcut din voi leac pentru durerile venirii Mele. Iarbă de leac este cuvântul venirii Mele la voi pentru cei ce-l iau să şi-l pună pe rane spre folosul Meu […]. Iar Eu voi împlini prin voi lucrare de rai pe pământ şi viaţă de nou Ierusalim, pământ nou şi cer nou spre bucuria sfinţilor care aşteaptă suspinând cu dor viaţa cea veşnică pe pământ şi venirea lor cu ea, pentru bucuria după care ei suspină aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu, fiii cei din urmă ai lui Dumnezeu, fiii venirii Mele, cu care Eu lucrez venirea Mea cu sfinţii pe pământ, venirea Mea şi viaţa cea de veci pe pământ cu oamenii. .” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

“Domnul” Pucioasei a venit de la Tatăl ca să adune şi să păstorească oile, iar “Cuvântul Lui de azi” este ultima trâmbiţă – a opta, dacă numărăm a şasea trâmbiţă pe Verginica şi a şaptea pe Maria, sora ei după trup (e drept că Biblia nu aminteşte decât de şapte trâmbiţe apocaliptice, dar a greşi este omenesc):

“Am venit de la Tatăl să păstoresc oile; am venit să le adun şi să le păstoresc. Sun din trâmbiţă, că aşa este scris să fac. Cuvântul acesta este trâmbiţa cu care sun[...]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

“Domnul” Pucioasei, deşi nu este recunoscut ca Păstor de oameni, Îşi numeşte dintre adepţii pucioşi alţi ucenici şi alţi Apostoli decât cei pe care îi aminteşte Biblia. Aceştia au ca misiune propovăduirea unei alte Evanghelii (numită de liderii pucioşi “evanghelia cea după sfânta Virginia” sau “evanghelia venirii Domnului cu sfinţii”):

“ Numai Păstor nu vrea omul să-i fiu, căci omul este fiul cel risipitor de viaţă pentru viaţa lui pe care şi-o pierde prin ea însăşi. Dar pe tine, poporul Meu pe care te-am ales dintre oameni […] vă numesc ucenicii Mei cei de la sfârşit, apostolii Mei prin care-Mi vestesc până la margini Eu însumi Evanghelia venirii Mele cu sfinţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

“Poporul” pucios este dăruit cu darul temerii de duhul care se autointitulează “Dumnezeul” lui, iar acest dar îl subjugă ca să şi facă trupul lui locaş măturat şi curăţit şi împodobit în care să primească încuibarea şi stăpânia acestui duh, căruia i se face slujitor pentru venirea Lui. “Poporul” pucios vesteşte apoi în gura mare, în cărţi şi în ziare (dar şi prin valuri repetate de spamuri pe internet) că şi-a găsit un “Dumnezeu” al lui care-i promite viaţa veşnică şi se aşează cu bucurie şi cu iubire în aşteptarea nenumăratelor promisiuni ale duhului, care sunt frumoase dar nu mai vin. Dar adepţii pucioşi aşteaptă mereu, de 55 de ani aşteaptă împlinirile promisiunilor care nu mai vin, chiar dacă unii dintre ei au murit aşteptând iar restul s-au risipit plictisiţi de aşteptare, lăsând locul altora la fel de entuziaşti şi de naivi ca şi ei:

“Îţi dau în dar temerea de Dumnezeu, poporul Meu. Cu ea vei fi mereu curat şi treaz şi gata pentru Mine; cu ea Mă vei sluji, că fără ea nimeni nu poate să-Mi fie slujitor şi locaş curat pentru stăpânia Mea în omul cel Mie slujitor pentru venirea Mea. Slujitorul Meu este numai cel ce-Mi pregăteşte venirea prin vestire şi prin lucrare, aşezându-Mă pe Mine viaţă veşnică în om. Viaţa cea veşnică este cu omul prin darul cel lucrător al temerii de Dumnezeu, prin care omul cel iubitor stă mereu gata pentru venirea Mea, pentru bucuria lui întru venirea Mea. Temerea de Dumnezeu este legătura care-l ţine pe om alături de Dumnezeu. Ea este ucenicia celor ce învaţă lucrarea lui Dumnezeu cu omul. Ea este duhul cel treaz care nu adoarme în cel ce o are pe ea ca pavăză a vieţii. Darul acestei iubiri să facă din tine iubire pentru Mine, poporul Meu, iar altfel să nu-ţi fie iubirea până ce Eu voi veni ca să fiu cu tine pe veci, căci scris este: "Eu sunt cu cei ce se tem de Domnul".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIX)

“Poporul” pucios se face pildă de ascultare şi pentru alţi naivi care ar voi eventual să se alăture acelora care au darul temerii de duhul pucios cel se declară a fi un “Dumnezeu” neputincios, căruia el I se face sprijin şi putere pe pământ şi semn înaintemergător pentru venirea Lui:

“Fac din tine pildă de iubire, pildă de ascultare prin darul temerii de Dumnezeu, iar tu să fii puterea Mea pe pământ, poporul Meu, şi să se hrănească din tine popoarele cu viaţă, cu viaţa Mea din tine, căci te-am pus pildă a Mea înaintea neamului omenesc şi am făcut din tine semn înaintemergător pentru venirea Mea, că Eu, ca un bun Păstor ştiind semeţia omului, am găsit cu cale să-l judec prin tine pe om, [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

Cei care păzesc calea venirii duhului vorbitor sunt liderii pucioşi, dăruiţi de tatăl lor, duhul, cu dregătoria de “fii străjeri”:

“Vine ploaia, fiilor străjeri în calea venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Şi “venirea Domnului Pucioasei cu sfinţii Lui” a venit, şi Judecata Lui peste cei vii şi peste cei morţi a început, dar învierea morţilor este încă aşteptată ca să vină. Însemnă că morţii se vor judeca în contumacie (Biblia stabileşte o cu totul altă cronologie a faptelor: întâi are loc învierea morţilor, şi abia după aceea are loc Judcata cea Mare):

“Eu sunt Judecătorul peste vii şi peste morţi, iar sfinţii sunt cu Mine întru venirea Mea şi aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, şi fiecare va sta la rândul cetei sale şi va aduna rod din cele ce a semănat pe pământ. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Sunt criticaţi apoi preoţii care citează versetul referitor la a doua venire a Domnului (verset care spune că “…de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” – Matei 24,36; Marcu 13, 32). Astfel, în loc să răstălmăcească acest verset, spunându-le oamenilor că “…de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, ci numai Fiul şi Tatăl”, preoţii îl reproduc mot-a-mot din Biblie. În acest mod, oamenii care ascultă predicarea Bibliei îndepărtează cu a lor putere, chipurile (cu concursul preoţilor scrupuloşi), ziua venirii Domnului, şi de aceea ea întârzie să vină:

“Pe pământ se dă citire în ziua aceasta din cartea Evangheliei Mele cea despre a doua Mea venire, dar omul care aude această Evanghelie nu se apropie de ziua venirii Mele, ci, din contra, o depărtează de el chiar prin îndemnul preoţilor, căci preotul peste tot zice că nu ştiu nici Eu, Fiul, de ziua venirii Mele. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Acest raţionament al liderilor pucioşi este profund defectuos. Chiar dacă presupunem că aşa ar fi trebuit să fi procedat preoţii, răstălmăcind public textul Scripturii, tot nu există nici o legătură între voinţa singulară a Tatălui (care stabileşte şi ştie ziua venirii Fiului) şi voinţa îndrăzneaţă şi interesată a oamenilor (de a întârzia cât mai mult această venire). Nu e suficient să vrei ceva, trebuie să mai şi poţi. Or, Tatăl ceresc este Atotputernic, iar omul, chiar dacă se ajută de “minunile” tehnicii, este în multe situaţii atotneputincios. Invers, dacă presupunem că atât Tatăl, cât şi Fiul cunosc ziua venirii Fiului pe pământ, asta nu-i împiedică pe oameni cu nimic să dorească în chip interesat întârzierea acestei veniri, dacă aşa vor ei.

Liderii pucioşi îşi justifică poziţia lor în felul următor: Cuvintele Bibliei sunt – chipurile – intenţionat amăgitoare, mincinoase pentru om, în aşa fel ca omul să fie dus zăhărelul şi să accepte că trebuie să stea întărit pentru veghe în toată clipa, aşteptând înfrigurat cea de-a doua venire a Domnului. Preoţii n-ar avea dreptul să reproducă textul biblic întocmai, citând cuvintele Mântuitorului, ci să le interpreteze prin răstălmăcirea cuvenită care le răstoarnă sensul:

“O, fiilor străjeri, de ce, tată, zic preoţii aşa? Aceasta am zis Eu. De ce zic şi ei aşa? De ce nu zic ei ca Mine, căci Eu am mers până la capăt cu zisul prin Evanghelia Mea despre ziua venirii Mele. Dar voi, fiilor unşi pentru vremea venirii Mele, voi, tată, cum ziceţi despre cuvintele Mele de atunci? – Dacă Tu ai zis: "De ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl", ai zis aşa ca să întăreşti omul pentru veghe în toată clipa, Doamne, de vreme ce pe neaşteptate vii. Iar omul care Te aşteaptă trebuie să fie îmbrăcat şi încălţat, ca şi cum Tu vii în orice clipă, că Tu ai zis: "Fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului vine".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

[diana-lorena]

Fratilor, sa nu ii judecam! Sa ii iubim si sa ne rugam pentru ei! Asta e pilda pe care ne-o da Hristos! sa ne rugam!

[mariamargareta]

În prealabil postat de diana-lorena

Fratilor, sa nu ii judecam! Sa ii iubim si sa ne rugam pentru ei! Asta e pilda pe care ne-o da Hristos! sa ne rugam!

Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi, deoarece nu pot avea oamenii calitatea de judecători de conştiinţe, şi mai ales că nici nu are cine să-i judece pe pământ, pucioşii nefiind subordonaţi niciunei autorităţi pământeşti. Dar schimbul de informaţii între utilizatorii Forumului ar putea fi util pentru aceia care ar dori să le dezvelească dedesubturile şi să-i cunoască. Se ştie că un om informat face cât doi şi unde-s doi, puterea creşte.
Iubirea constă, printre altele, şi în a-i spune cuiva părerea sinceră despre el, chiar dacă eventual i se va părea incomodă, ca să poată să se cântărească singur mai bine şi mai imparţial, eventual să se şi corecteze, dacă i se pare că greşeşte. A-i adula pe prieteni sau a-i măguli pe duşmani nu le poate fi de nici un folos.
Singura rugăciune care pare a fi nimerită în acest caz este ca "să ne lumineze Dumnezeu pe noi şi pe ei deopotrivă, ca fiecare să ajungă să-şi vadă singur neajunsurile".

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi, deoarece nu pot avea oamenii calitatea de judecători de conştiinţe, şi mai ales că nici nu are cine să-i judece pe pământ, pucioşii nefiind subordonaţi niciunei autorităţi pământeşti. Dar schimbul de informaţii între utilizatorii Forumului ar putea fi util pentru aceia care ar dori să le dezvelească dedesubturile şi să-i cunoască. Se ştie că un om informat face cât doi şi unde-s doi, puterea creşte.
Iubirea constă, printre altele, şi în a-i spune cuiva părerea sinceră despre el, chiar dacă eventual i se va părea incomodă, ca să poată să se cântărească singur mai bine şi mai imparţial, eventual să se şi corecteze, dacă i se pare că greşeşte. A-i adula pe prieteni sau a-i măguli pe duşmani nu le poate fi de nici un folos.
Singura rugăciune care pare a fi nimerită în acest caz este ca "să ne lumineze Dumnezeu pe noi şi pe ei deopotrivă, ca fiecare să ajungă să-şi vadă singur neajunsurile".

Ce mai poantă, auzi acolo: „Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi...”

Păi n-ai tras ispisisikaa de coadă ca pe sirena lui roaită nescoțându-i nici o clipă din : sectanți, răscolnici în mișcare centrifugă, dezbinatori, s-au rupt, cu interese prozelitiste, de lăcomie, de furt, de putere, și mai ales că ascultă de un om, și că omul acela e nebun și schizofrenic și halucinat și că curvește cu diavolii... având voi la baza acuzelor astea fără sfârșit mincinoasa mărturie a unor martori mincinoși, nu repet, se știu ei, vezi istoria Susanei, și o mincinoasă și nedreaptă judecată prin care au fost ei scoși ca făcând interesele sectelor milenariste din America ei care abea de au umblat pe jos în jurul satelor lor, adică ei care de pe vremea lagărului comunist și de mai înainte au primit mesaje de sus de la Domnul și au scris în Cartea Sfântă mesajele neavând tangență cu America sau cu vre-o sectă neoprotestantă... sau cu vre-un om interesat de prozelitism sau de vre-o mișcare sau de afaceri dubioase.

Și nu ați poftit ca să le răpiți cele dăruite de Domnul și pentru aia i-ați osândit mereu de furt, de eretism și de deviaționism de la „linia partidului”?.. cu tot felul de dovezi absurde și înțelegeri pripite, susținând apoi că ei sunt cei ce susțin abateri grave de la Crez sau de la canoane și că ei pretind lepădarea de sfintele Taine sau de Biserica strămoșească a sfinților când defapt erau propriile voastre absurde înțelegeri și răuvoitoare interpretări spre a voastră pierzare... căci toate „știrile” date de voi și interpretările voastre au fost făcută din cea mai penibilă și ridicolă reacredință, căci credeați și credeți că aveți spatele asigurat, credeați voi, la nenia și la tanti grijania care au ghicit în zaț de cafia că Poporul și Trâmbițele nu pot fi decât niște mincinoși și derbedei... și deci niște haimanale... ce trebuiesc compromise și lapidate exact ca prin beciurile securității folosindu-ne de massmedia sau de miliție sau de orice mijloc posibil...

Oare chiar crezi că am memoria chiar atât de scurtă?

Se pare că dumneata chiar nu ști ce faci și nici ce crezi din moment ce afirmi cu atâta nonșalanță că chiar iată ai făcut bine, i-ai criticăcat ca un critic literar sau gramaticăcal sau unul de artă, căci voi vă dați mari artiste, dar v-am zis ce artă ați făcut, ceartă, artă marțială, adică credibilizarea miciunii prin șantaj, teroare, insinuări, diversiuni, învârtoșări, groază, grozăvie, impuneri, ispite, repetarea la nesfârșit a îndoielilor și minciunilor științei voastre de a nimeri, deci decredibilizare și hulă, asta le-ați făcut... și acum iată aveți tupeul ca să credeți că ați făcut chiar bine... cică iată nu i-ați lins și nu i-ați măgulit ci le-ați fost de folos... că ați distrus și dărâmat și acuzat ca pe hoții de cai... dar caii vin și vin peste voi și o să vă calce în copite.

Chiar nu vă e rușine deloc? Ispisisicuțucuțelor cu cioc ce latră la lună ca lupii și aruncă p-apă din gurițele negre în cerul gurii, și papă lapte... apoi ca un papălapte.

Deci uite eu nu vă acuz, și vă iert a mieunaoară, căci chiar nu voi sunteți de vină ci cel ce v-a învățat să nu credeți în Cuvântul lui Dumnezeu, ăia sunt vinovați și mă rog împreună cu voi așa ca să nu mai aveți râvna nebună a defăimării și dezbinării:

„Doamne milește-mă și nu-mi da mie să fiu ca veșnicul nemulțumit care iute se răzbună din plăcerea sadică îndesând cu silitnicie răutatea pentru pofta curioasă a înfulecării spurcăciunilor desfrânărilor de parcă ar fi delicatesuri ce vin din învârtoșările și răstălmăcirile Adevărului spre mândrie și vin pentru sulimenizările cerbicei roții olarului ca să plac oamenilor răi și necredincioși ca să mă recunoască ei ca find vrednic ci Doamne mă iartă pentru ce am făcut în țara asta și în toată pretenitatea și frățietatea și mamitatea creștină și umană, tot ce am măsluit prin jocul ăsta de scenă căci iată m-am jucat cu proorociile și am ajuns jucăria satanei, neștiind ce fac cu niciunchip neascultând cu oricechip, căci iată nu știu ce fac și nu mai vreau să-mi amintesc cât rău ți-am făcut și ți-am adus Doamne Iisuse Hristoase și Cuvinte a Lui Dumnezeu, care pentru păcătoți și necredincioși ca mine ai venit a doua oară trimis de Tatăl ca să nu mă lași să pier în deznădejde și în soluțiile mâniei și răutății față de frații mai mici și mai curați și mult mai nevinovați și săraci și nedreptățiți, mai cinstiți și mai silitori decât sunt eu păcătosul și vicleanul desfrânat și prefăcut și fățarnic și fariseu care mă țiu mare că eu știu și care se crede mare profesor clătind pe oricine și pe orice cititor cu amăgitoare îndreptări deșarte de la starea sa.”

Deci Rugați-vă și poate poate o să fiți miluite și iertate căci păcătosul care se întoarce din păcat va fi viu tot așa cum dreptul care minte va fi mort.

[mariamargareta]

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (I)


Ani de-a rândul, adepţii pucioşi au fost intoxicaţi de către liderii lor cu proorocii mincinoase despre iminenţa sfârşitului lumii, menite să-i înfricoşeze şi să-i facă supuşi întru totul ambiţiilor şi hachiţelor stăpânilor lor. În acest context, adepţii pucioşi erau periodic ameninţaţi că timpul astronomic s-a scurs de tot şi nu mai este, deci nici un ideal, nici o speranţă legată de ziua de mâine, nici o pretenţie omenească trecătoare nu se mai justifică. Consecinţa acestei ideologii a fost aceea că adepţii pucioşi au devenit treptat dezabuzaţi ca nişte legume, incapabili să mai gândească folosindu-şi propriile creiere, executanţi orbi ai ordinelor care veneau de la liderii lor, ordine adesea discordante şi debusolante.

“Gogoaşa” pucioşească privitoare la “timpul care nu mai este” le-a fost servită fierbinte adepţilor pucioşi de mai multe ori, până ce s-a sleit de cerul gurii lor. Prima dată când “timpul dispărea complet” a fost anunţată printr-o “profeţie” de-a Verginicăi de prin anul 1974:

“Adam a avut timp să se cureţe, dar acum nu mai este timp. Am sfârşit. Un moment a fost să fie această profeţie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-03-1974)

Peste un an şi jumătate, prin “proorociile” pucioşeşti se anunţă că dispare complet şi vremea, nu numai timpul:

“Nu mai este vreme. Te vei trezi în miezul nopţii, cu Domnul, că va veni şi te va găsi dormind sau curvind sau bând sau mâncând sau chefuind.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-11-1975)

După alţi doi ani pucioşii Îi confiscă vremea până şi lui Dumnezeu. Acum, nici măcar Atotputernicul nu mai are vreme să-Şi mai ducă la bun sfârşit anumite obiective importante pe care Şi le propusese din timp:

“Nu mai este vreme să-l scoată Domnul pe duhul rău. A fost o dată pentru tot veacul ce a lucrat Domnul pentru toţi. Roagă-te mereu să nu se şteargă numele tău din cartea Domnului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-1977)

În 1991, la 11 ani după moartea Verginicăi, nici măcar duhul ei nu mai are timp să se învârtă cu “poporul ei cel nou” aşa cum ar fi dorit, căci timpul învârtelilor de altădată nu mai este şi a rămas doar un moment care este pentru sfârşit şi pentru arătarea lui:

“M-am învârtit, mămică, şi eu cu poporul meu, dar cu voi nu se poate să mă mai învârt, căci timpul acela nu mai este, şi acum e momentul cel care este pentru arătarea celor vestite atâta vreme, copiii mei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-10-1991)

În 1993 se proclamă solemn că nu mai este vreme nici ca pucioşii să mai stea ascunşi înăuntrul lor, ca şi până acum, ci trebuie să iasă din ei, trecând din trup în duh:

“Acum nu mai este vreme să staţi voi în voi, că uitaţi-vă şi voi ca să vedeţi ce bine se cunoaşte la voi atunci când sunteţi voi înăuntrul vostru, şi să nu vă pară rău apoi când lucraţi voi din voi. O, să nu vă ascundeţi în voi!”. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-6-1993)

Chiar dacă nu mai este vreme de lucrat, pucioşii sunt îndemnaţi să se ridice totuşi la treabă, pentru că încă s-ar mai putea face câte ceva, deşi acum este târziu, târziu de tot:

“Aceasta e lucrarea Mea cu tine, dar ridică-te deasupra răului, ridică-te, că e târziu şi nu mai este vreme, şi tu trebuie să fii curat, curat şi spălat de cele nelucrate de Mine şi de tine. Nu-i niciodată prea devreme, dar e târziu, târziu de tot, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-1993)

Tot în 1993, adepţii pucioşi sunt îndemnaţi să renunţe la dragostea manifestă faţă de propriii lor copii, mai ales dacă aceştia au apucat pe căi greşite, căci nu mai este vreme de contaminare şi de întinare între rudele după trup, unul de la altul:

“Nu-ţi mai lua în braţe copilul greşit, care cheltuie în fărădelegi sufletul său, că te scrie duhul rău şi pe tine, tată, şi îţi găseşte casa întinată, şi nu mai este vremea să te întinezi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-1993)

Deşi nu mai este vreme, tot ar mai fi ceva, îndată ce “Dumnezeul” Pucios încă îl mai aşteaptă pe “poporul” Său pe care l-a tot binecuvântat, ca vină la El şi să meargă împreună pe cale (iar din 1993 până astăzi s-au încherbat vreo 17 ani de aşteptare):

“Nu mai este vreme, dar te aşteaptă Dumnezeu să intri în binele tău, popor binecuvântat de Mine. Un picuţ mai avem de călătorit,[…] .” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-1993)

În 1996, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Verginicăi” mărturiseşte şi el din cer taina că “timp nu mai este”, pe motiv că deja ar fi grăit “cel de-al şaptelea înger” despre care vorbeşte Apocalipsa:

“Eu sunt martorul Tău din cer, precum am fost şi pe pământ în vremea trupului meu cu Tine. Eu Te mărturisesc poporului meu, şi lumii Te mărturisesc, Doamne. Mărturisesc taina Ta, Doamne, că timp nu mai este; el a fost, dar nu mai este, după cum este scris că "Timp nu va mai fi, ci în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze, atunci săvârşită va fi taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit prin prooroci".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

[vsovivi]

Păi de unde să mai fie timp? Și ce știți voi despre timp? Voi în cap aveți doar noțiuni mecaniciste învățate de la științificii baubaborniței cotor-oanțe ce trăncăne peste tot și poate ceva noțiuni tictacticluite, noțiuni ceasornicăricești să minți și să furi... deci doar niște limbi v-au arătat vouă cum trece timpul, și nu v-am zis eu, nu v-am întrebat:

Cât e ceasușefusuperstiț?
Și v-am și răspuns:

Cât o nucă! Dar nu mai e timp și nuca se usucă!

Așa că maya tu ceva în guriță, de exemplu un ceas-lov, stimabilăabilă bubulina trandafila și nu mai hrăni drosofila melanogangster!

Bu-Bu-Bu-Bulina ofofof close a mira, Bu-Bu-Bu-Bulina s-ive s-ave trandafila!

Deci pune mâna pe carte și ia uitați-vă cât arată limba mică și cât arată limba mare despre limba de lemn pe care o folosiți, dar nu pe ceasș-că ci pe CER!