Dinozaurii -----> ce spune ortodoxia despre ei?

din cate stiu... n-au disparut pt ca nici n-au existat. Pamantul nu e asa de vechi. cam atat.


Uriasii pe care ii tot mentioneaza Biblia sunt mai "interesanti" parca.

[Bast-et]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

din cate stiu... n-au disparut pt ca nici n-au existat. Pamantul nu e asa de vechi. cam atat.

Ei da, esti sigura ca nu au existat niciodata? Pe ce lume traiesti?

[colaps]

Ba zice Biblia despre dinozauri!
Însă nu folosește termenul „dinozaur”, căci acesta e apărut relativ recent, fiind folosit pentru prima dată de către Sir Richard Owen în 1842.

Iov 41:

1. Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?
3. Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?
4. Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?
5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
6. Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?
7. Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?
8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!
9. Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.
10. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12. Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
13. Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?
14. Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!
15. Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.
16. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.
18. Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.
19. Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.
21. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.
22. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.
23. Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt.
25. De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui.
26. Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă.
29. O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30. Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31. Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32. El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.
33. Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica.
34. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice".

Apoi Isaia 27:1 „În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil. ”

Psalmul 103:
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Și desigur Iov 40:15-24:
15. Ia priveşte acum înaintea ta, hipopotamul (!); şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ?

Aici în ultima parte s-ar putea să vă întrebați de ce am oferit Iov 40 căci vorbește despre hipopotam. Nu este defapt vorba despre clasicul hipopotam pe care îl știm cu toții, așa cum reiese și din descriere.

În copia originală în ebraică cuvântul acela este בהמות (bemuth), care nu poate fi tradus în română sau într-altă limbă căci creatura despre care vorbește nu mai există după potop. Faptul că nu se referă la hipopotamul clasic reiese din descrierea cozii („Coada lui e dârză ca lemnul cedrului”). Însă noi știm că hipopotamul are o coadă mică și sfrijită așa cum arată și în poza aceasta:

Încă o caracteristică care face din bemuth să semene foarte mult cu un dinozaur este fraza „El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace”. Însă noi cunoaștem bine că hipopotamul nu este cel mai mare dintre dobitoace și așadar nu poate fi vorba despre el aici.

Cel mai bine seamănă bemuth cu un brachiozaur, crezut de mulți a fi cel mai mare dinozaur:

[Eugen7]

În prealabil postat de colaps

Ba zice Biblia despre dinozauri!
Însă nu folosește termenul „dinozaur”, căci acesta e apărut relativ recent, fiind folosit pentru prima dată de către Sir Richard Owen în 1842.

Iov 41:

1. Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?
3. Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?
4. Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?
5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
6. Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?
7. Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?
8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!
9. Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.
10. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12. Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
13. Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?
14. Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!
15. Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.
16. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.
18. Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.
19. Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.
21. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.
22. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.
23. Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt.
25. De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui.
26. Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă.
29. O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30. Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31. Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32. El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.
33. Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica.
34. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice".

Apoi Isaia 27:1 „În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil. ”

Psalmul 103:
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Și desigur Iov 40:15-24:
15. Ia priveşte acum înaintea ta, hipopotamul (!); şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ?

Aici în ultima parte s-ar putea să vă întrebați de ce am oferit Iov 40 căci vorbește despre hipopotam. Nu este defapt vorba despre clasicul hipopotam pe care îl știm cu toții, așa cum reiese și din descriere.

În copia originală în ebraică cuvântul acela este בהמות (bemuth), care nu poate fi tradus în română sau într-altă limbă căci creatura despre care vorbește nu mai există după potop. Faptul că nu se referă la hipopotamul clasic reiese din descrierea cozii („Coada lui e dârză ca lemnul cedrului”). Însă noi știm că hipopotamul are o coadă mică și sfrijită așa cum arată și în poza aceasta:

Încă o caracteristică care face din bemuth să semene foarte mult cu un dinozaur este fraza „El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace”. Însă noi cunoaștem bine că hipopotamul nu este cel mai mare dintre dobitoace și așadar nu poate fi vorba despre el aici.

Cel mai bine seamănă bemuth cu un brachiozaur, crezut de mulți a fi cel mai mare dinozaur:

felicitari pentru mesaj (crestin ortodox bineinteles).
sunt intru totul de acord si evident subscriu la cele afirmate.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Eugen7

felicitari pentru mesaj (crestin ortodox bineinteles).
sunt intru totul de acord si evident subscriu la cele afirmate.

Chiar nu-ti dai seama ca sunt pure speculatii, ce nu au legatura cu realitatea?

[Dumitru73]

În prealabil postat de colaps

Ba zice Biblia despre dinozauri!
Însă nu folosește termenul „dinozaur”, căci acesta e apărut relativ recent, fiind folosit pentru prima dată de către Sir Richard Owen în 1842.

Iov 41:

1. Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?
3. Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?
4. Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?
5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
6. Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?
7. Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?
8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!
9. Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.
10. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12. Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
13. Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?
14. Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!
15. Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.
16. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.
18. Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.
19. Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.
21. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.
22. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.
23. Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt.
25. De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui.
26. Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă.
29. O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30. Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31. Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32. El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.
33. Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica.
34. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice".

Apoi Isaia 27:1 „În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil. ”

Psalmul 103:
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Și desigur Iov 40:15-24:
15. Ia priveşte acum înaintea ta, hipopotamul (!); şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ?

Aici în ultima parte s-ar putea să vă întrebați de ce am oferit Iov 40 căci vorbește despre hipopotam. Nu este defapt vorba despre clasicul hipopotam pe care îl știm cu toții, așa cum reiese și din descriere.

În copia originală în ebraică cuvântul acela este בהמות (bemuth), care nu poate fi tradus în română sau într-altă limbă căci creatura despre care vorbește nu mai există după potop. Faptul că nu se referă la hipopotamul clasic reiese din descrierea cozii („Coada lui e dârză ca lemnul cedrului”). Însă noi știm că hipopotamul are o coadă mică și sfrijită așa cum arată și în poza aceasta:

Încă o caracteristică care face din bemuth să semene foarte mult cu un dinozaur este fraza „El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace”. Însă noi cunoaștem bine că hipopotamul nu este cel mai mare dintre dobitoace și așadar nu poate fi vorba despre el aici.

Cel mai bine seamănă bemuth cu un brachiozaur, crezut de mulți a fi cel mai mare dinozaur:

Asta inseamna ca dinozaurii au trait, pentru un timp, in aceeasi vreme cu oameni.
Lasand la o parte ca asta tine de mitologie, cum se face ca fosilele acestor "balauri" sunt descoperite in roci formate cu multe zeci de milioane inainte de aparitia omului?

[Iubirea]

În prealabil postat de Dumitru73

Asta inseamna ca dinozaurii au trait, pentru un timp, in aceeasi vreme cu oameni.
Lasand la o parte ca asta tine de mitologie, cum se face ca fosilele acestor "balauri" sunt descoperite in roci formate cu multe zeci de milioane inainte de aparitia omului?

Pana la iesirea omului din Eden, nu a existat timp...crearea lumii a fost atemporala...chiar daca in geneza citim ca Dumnezeu a creat lumea in 6 zile, asta este pentru ca omul sa inteleaga cum au decurs lucrurile, fara amestec, sa fie ca o delimitare...
Nu inseamna ca o zi avea 24 ore...putea sa aiba mii de ani..., animalele au fost create in a 5-a zi, iar omul a fost creat ultimul in a 6-a zi, prima data barbatul si apoi femeia...deci este normal ca aceste fosile sa aiba o vechime mai mare decat a omului.

[Eugen7]

În prealabil postat de Iubirea

Pana la iesirea omului din Eden, nu a existat timp...crearea lumii a fost atemporala...chiar daca in geneza citim ca Dumnezeu a creat lumea in 6 zile, asta este pentru ca omul sa inteleaga cum au decurs lucrurile, fara amestec, sa fie ca o delimitare...
Nu inseamna ca o zi avea 24 ore...putea sa aiba mii de ani..., animalele au fost create in a 5-a zi, iar omul a fost creat ultimul in a 6-a zi, prima data barbatul si apoi femeia...deci este normal ca aceste fosile sa aiba o vechime mai mare decat a omului.

Orice exista in Univers, exista in spatiu si timp, care au luat fiinta la momentul Big bang, pe care Sfanta Scriptura il numeste Inceputul creatiei.

Asadar nu putem spune ca nu era timp ci doar marturisim dupa cum spune Sfantul Ioan Damaschin ca nu se putea masura (inainte de iesirea lui Adam din Rai).

In postarea de mai sus am reamintit relativitatea timpului (pe care ati subliniat-o si dumneavoastra). In alte postari de la acest topic sunt detaliate argumentele Scriputristice si Patristice in perfecta concordata cu descoperirile stiintifice ale secolului XX.

recomand studierea "paradoxul gemenilor" din Teoria Relativitatii pentru a intelege mai bine relativitatea timpului si evident "zilele creatiei" (care privite dintr-un sistem de referinta pot avea mii sau milioane de ani iar privite din alt sistem de referinta pot fi ore sau secunde...)

[Dumitru73]

În prealabil postat de Iubirea

Pana la iesirea omului din Eden, nu a existat timp...crearea lumii a fost atemporala...chiar daca in geneza citim ca Dumnezeu a creat lumea in 6 zile, asta este pentru ca omul sa inteleaga cum au decurs lucrurile, fara amestec, sa fie ca o delimitare...
Nu inseamna ca o zi avea 24 ore...putea sa aiba mii de ani..., animalele au fost create in a 5-a zi, iar omul a fost creat ultimul in a 6-a zi, prima data barbatul si apoi femeia...deci este normal ca aceste fosile sa aiba o vechime mai mare decat a omului.

Stii ce ma deranjeaza cel mai tare?
Aceste intoarceri de pozitii ale bisericilor.
Imagineaza-ti doar ce s-ar fi intamplat cu tine, daca ai fi facut aceasta afirmatie in perioada inchizitiei, in Spania de exemplu.
Stiu ... in ortodoxie nu a fost inchizitie ...
Dar asta nu este un merit al ei.
Ci al domnitorilor si regilor acestor tari care care si-au dat seama ca nu au nevoie de o BO gen BC si au pastrat-o faramitata. Era mai simplu de exercitat puterea asupra bisericii in acest fel. Astfel puterea BO nu a luat proportiile pe care le-a luat BC in evul mediu.
E vorba de politica.
Si sa nu uitam ca otomanii au stapanit majoritatea tarilor ortodoxe sute de ani.
Iar ei nu permiteau ca BO sa taie si sa spanzure.
Dar, cum spuneam, pozitia in interpretarea Bibliei se face pe principiul titirezului ...

[Fani71]

În prealabil postat de Dumitru73

Stii ce ma deranjeaza cel mai tare?
Aceste intoarceri de pozitii ale bisericilor.
Imagineaza-ti doar ce s-ar fi intamplat cu tine, daca ai fi facut aceasta afirmatie in perioada inchizitiei, in Spania de exemplu.
Stiu ... in ortodoxie nu a fost inchizitie ...
Dar asta nu este un merit al ei.
Ci al domnitorilor si regilor acestor tari care care si-au dat seama ca nu au nevoie de o BO gen BC si au pastrat-o faramitata. Era mai simplu de exercitat puterea asupra bisericii in acest fel. Astfel puterea BO nu a luat proportiile pe care le-a luat BC in evul mediu.
E vorba de politica.
Si sa nu uitam ca otomanii au stapanit majoritatea tarilor ortodoxe sute de ani.
Iar ei nu permiteau ca BO sa taie si sa spanzure.
Dar, cum spuneam, pozitia in interpretarea Bibliei se face pe principiul titirezului ...

Der fapt, in evul mediu nu se punea problema la fel cum se pune astazi pentru ca nu exista stiinta in sensul de astazi. Stiinta era si ea o ramura a folosofiei si a religiei, nu era experimentala. Pe oameni nu ii interesa pe atunci aspectul pur pamantesc al adevarului.
Cand a ajuns sa ii intereseze, atunci s-a ajuns la conflicte, care cu timpul odata cu dezvoltarea gandirrii stiintifice si a celei religioase (atentie, spun gandire, nu credinta) s-au estompat partial, exista mai multe zone de intelegere.
Deci nu mi se pare de loc principiul titirezului.