Rautatea omului bun!

[Mosh-Neagu]

Sub imboldul unei curiozitati am cotrobait prin arhiva si am descoperit acest thread. Viata este amara, cruda, unica. Si noi ce facem cu ea? O irosim. Vremea e scumpa si cu toate acestea, cu cata usurinta ne gandim la ea? Cat de putin o pretuim? Nu exista timp pe care sa-l neglijam fara primejdie caci in orice vreme ne putem mantui sau ne putem pierde.
Asa cum vorbele spuse nu se mai pot intoarce, tot astfel vremea pierduta nu se mai poate afla.
Ati ascultat vreodata toaca la manastire? Suna dumnezeieste in linistea codrului. Dar nu toti prind drag de ea si nici nu-i patrund plansul si chemarea catre Dumnezeu. Uneori am descoperit toaca manastirii in vorbele matale, om bun......

[piedonee]

Viaţa este o călătorie onirică. În care nu există dreptate. Capacitatea de emoţie estetică conferită omului este o răsplată a acestei nedreptăţi. Ce este important în viaţă? Să nu răneşti pe cei care te-au iubit. Cadoul suprem al existenţei la sfârşitul EI...sa iubesti pe tot omul din tot sufletul dar sa nu iti pui nadejdia in oamenii niciodata,CA ORICAT DE PRIETEN ITI VA FII TOT TE VA DEZAMAGI...O DATA....
si uite asa invatand ca toti suntem la fel e mult mai usor sa iertam si evident sa uitam...caci uitarea e lege a firi si am trebui sa o lasam sa isi faca treaba si sa nu o obligam sa tina in loc anumite fapte rele si rautati ale unora.....daca am reusi sa ne implementam lucrurile si faptele bune atunci si sufleteste vom fii mult mai liberi si linistiti...
e adevarat ca e pacat ce scoti din gura ca ce ese se duce la inima omului si de acolo apar vrajba,ura etc....

[Radu32]

am remarcat,citind uneori tot felul de subiecte, de pe aici, ca in general, aproape nimeni nu da amanunte concrete de viata personala,in sensul unor experiente sau fapte traite si facute !

oamenii se feresc ca dracu de tamaie sa se deschida,asa ca vorbesc de orice ...numai de ei si de persoana lor,deschis ,total deschis, nu !

in putine locuri am vazut postari in care sa fi fost prezentata o experienta de viata, o poveste reala si personala, din care fiecare cititor ar fi avut ceva de invatat !

[IOLANDA]

Ai dreptate "ombun"...am vazut si eu deseori oameni care o fac pe "evlaviosii "in Sfanta Biserica,in timp ce in afara ei.....cam lasa de dorit prin comportamentul lor,dar tot eu zic:nu se poate ca un om sa nu aiba chiar nimic bun in el...si poate chiar atunci in acea biserica iese la suprafata acea bunatate.Eu chiar nu vreau sa cred ca exista oameni cu adevarat"RAI"....si sper sa nu ma insel si atunci zic:Doamne Ajuta-ne sa ne vedem noi intre noi si acea "bunatate",care de multe ori e ascunsa din diverse prejudecati.

M-a pus pe ganduri subiectul acesta. Rauratea oamenilor(altora) si puterea de a ierta( a noastra) este un subiect despre care se poate vorbi mult. Eu simt ca este mult mai greu sa iert o rautate / nedeptate decat sa o ignor. Poate pare absurd ce zic, dar din experienta mea, pare a fi mai usor sa caut circumstante atenuante celui ce greseste fata de mine decat sa -l iert dupa ce m-am lasat patrunsa de acel sentiment dureros "vai ce tare m-ai ranit !" Poate ca gandesc asa si pt ca nu prea am avut parte de suparari din partea oamenilor. Si, ca o paranteza, de cate ori zic rugaciunea pt. dusmani, ma gandesc ca eu nu am dusmani, sau cel putin nu-i stiu eu, nu sunt declarati. Eu ii spun "rugaciunea pentru dusmanii anonimi"...
Deci, revenind, cred ca ar fi mult mai usor sa nu ne suparam pe cineva, decat sa-l iertam. Poate ca de multe ori chiar noi provocam rautatile celor din jur. Acum, Doamne fereste!, nu vorbesc despre lucruri grave, crime, acte de violenta, vandalism sau alte f. grave. Acestea pot fi iertate doar de oamenii sfinti. Cu toate ca Domnul Hristos, cand ne-a spus sa iertam celor ce ne gresesc nu a facut o clasificare a greselilor si nici a gresitilor...
Dar pentru mine este interesant sa aflu nu atat despre cum as putea sa iert cat despre cum as putea sa nu ma mai supar pe aproapele meu.

,,La celalalt sa te duci cu pasi de porumbel.Asadar sa te apropii de el in mod delicat si cu blandete,pentru ca semenul tau are si el fricile si supararile sale.Are si asa destula greutate pe suflet,ca sa-i mai adaugi si tu''.

[Mosh-Neagu]

"Parintele Serafim (de Sarov) deodata a ridicat asupra mea mana dreapta, voind parca sa ma loveasca peste obraz cu toata puterea sa, dar nu m-a lovit, ci numai s-a atins de urechea mea si mi-a zis: “Iata, de te va lovi cineva asa, acesta va fi cel mai greu lant duhovnicesc”. Dupa aceea, strangand scuipat in gura si voind parca cu tot dinadinsul sa ma scuipe in fata, a adaugat: “Iar daca te va scuipa cineva in acest fel, iata aceasta va fi camasa de pocainta cea mai mantuitoare, numai ca trebuie sa le rabzi cu multumire! Si sa stii ca aceste "lanturi" si aceasta "camasa" duhovniceasca de pocainta, sunt cu mult mai presus de toate acelea, despre care socoti tu si pe care voiesti sa le porti."
____________________________ - din "Viata, invataturile si profetiile Sfantului Serafim de Sarov - Presentimente triste"

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristian67

,,La celalalt sa te duci cu pasi de porumbel.Asadar sa te apropii de el in mod delicat si cu blandete,pentru ca semenul tau are si el fricile si supararile sale.Are si asa destula greutate pe suflet,ca sa-i mai adaugi si tu''.

Foarte bun citatul dat de tine ! Sa invatam sa fim mai delicati cu cei din jur , ceva mai atenti cu suferintele si cu problemele lor , sa aplicam vorba : "nu face celui de langa tine , ce nu-ti place tie " , si punandu-le cap la cap , cu rabdare si multa vointa , putem deveni ceva mai buni decat suntem acum . Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa fim cu adevarat mai buni , nu in citate , nu in povete , ci in viata de zi cu zi , in viata reala , pentru ca de faptele noastre concrete vom da socoteala pana la urma ! Doamne ajuta !