Psaltirea-o carte a sufletului credinciosilor

[cristiboss56]

Toata Psaltira , in intregimea ei , este importanta , citita si mai ales inteleasa ca atare . Ea este insuflata de Duhul Sfant , si nu exista un Psalm mai important , sau care trebuie citit mai inainte de altii . Rabdarea in citirea ei , ne lumineaza mintea si sufletul ! Sa nu uitam nici de Psaltira Maicii Domnului , comoara de mult pret pentru orice cresti ORTODOX !

[Daniel777]

Cincisprezece psalmi, de la psalmul 119 la psalmul 133, poartă acest titlu. După cea mai verosimilă explicaţie, aceşti psalmi erau cântaţi de pelerinii iudei atunci când se apropiau de Ierusalim, ţinta pelerinajului lor. Oraşul sfânt este într-adevăr aşezat pe un loc mai înalt al Ţării Sfinte şi anume în munţii Iudeii, încât toţi cei ce se îndreptau spre el spuneau obişnuit că “urcă la Ierusalim” (a se vedea: Matei 20, 18; Marcu 10, 32; Luca 2, 42; Ioan 2, 18). Cuprinsul acestor psalmi este adecvat scopului pentru care au fost alcătuiţi. Astfel, psalmul 120 îi asigură pe pelerini că Dumnezeu veghează asupra lor; psalmul 121 exprimă bucuria sosirii în cetatea sfântă; prin psalmul 123 se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru scăparea de pericole în călătoria săvârşită până la Ierusalim; psalmul 127 aminteşte binecuvântările rezervate celor care îl slujesc pe Domnul; psalmul 128 este un imn de preamarire al muntelui sfânt (Sionul). Psalmul 130 este o cântare de umilinţă. Psalmul 132 exprimă bucuria pelerinilor de a se fi adunat la un loc cu fraţii lor de un sânge şi o credinţă. Cuprinsul său este de o frumuseţe şi o profunzime inegalabile: “Iată acum ce este bun şi ce este frumos decât numai a locui fraţii împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui. Aceasta este ca roua Hermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântare şi viaţă până în veac”. Psalmul 133 este un îndemn din partea pelerinilor adresat preoţilor şi leviţilor de a îndeplini cu toată conştiinciozitatea slujirea lor la templu, ca unii care au acest privilegiu deosebit de a fi permanent în casa Domnului Dumnezeu.

[cristiboss56]

http://parohialuncasi.trei.ro/biblioteca.html

[tigerAvalo9]

PS Plamadeala – Psaltirea este cartea fiecărui suflet necăjit şi dosădit

Sursa: Ziarul Lumina

Ce este Psaltirea şi care este folosul citirii ei?

Psaltirea proorocului şi împăratului David este, dintre cărţile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citită carte în rândul credincioşilor noştri. Psalmii sunt rugăciuni de laudă a lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, rugăciuni de pocăinţă. Ei exprimă frământările din sufletul omului, poate mai bine decât oricare alte texte sfinte şi, în aceeaşi măsură, recunosc în faţa lui Dumnezeu păcătoşenia oamenilor, dar şi părerea lor de rău, şi dorinţa de îndreptare. Psaltirea este o carte dramatică. E cartea fiecărui suflet „necăjit şi dosădit”, cum se spune în limbaj vechi românesc. Fiecare se regăseşte în ea. E de ajuns să începi lectura, ca să n-o mai lepezi din mână. Simţi că e cartea ta, cartea credinţei tale, a căderilor tale. Simţi însă că e şi cartea speranţelor tale. E cartea împăcării cu Dumnezeu. Psaltirea este o carte-miracol. Izbăvirea de vrăjmaşi este una dintre cererile dese ale Psaltirii. În popor există o vorbă: „Te pun la Psaltire!” Adică voi citi Psaltirea, cu speranţa că Dumnezeu va lămuri lucrurile. Căci ea se citeşte cu umilinţă şi speranţă şi, după lectura ei, vine lămurirea şi se înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu.
Psaltirea se citeşte mult de către credincioşii ortodocşi. Psalmii sunt mângâietori. Îndeamnă la pocăinţă, ne fac mai buni, mai credincioşi, mai atenţi faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea păcatelor, se recunoaşte slăbiciunea firii omeneşti şi se cere întărire în lupta cu ispitele şi cu diavolul. Psalmii se citesc în orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz şi de supărări şi, întotdeauna, credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu după citirea lor. Toţi psalmii sunt atât de potriviţi sufletului omenesc, încât par a fi rugăciunea inimii fiecăruia din cei care citesc.
Citirea Psaltirii este un act de pocăinţă, fiind prescrisă de duhovnici ca mijloc de curăţire şi iertare, prin forţa pe care o au psalmii, de a întoarce spre fapta bună, spre căinţă. Există mănăstiri în care Psaltirea se citeşte încontinuu în biserică, lectura ei fiind socotită act de trezvie şi pocăinţă pentru obşte. (mitropolit Antonie PLĂMĂDEALĂ, Cuvinte duhovniceşti)

Citirea Psaltirei trebuie facuta cu post si randuiala.
Recomand citirea Psaltirei in cazul despartirii sufletului de trup al cuiva. Aduce foarte multa alinare sufletului.
Sunt niste Rugaciuni Puternice!
Doamne ajuta!

Da. Ai dreptate, Psaltirea poate fi citita si asa , doar in cazul cand citesti Psaltirea daca cineva ,dintre cei vii, nu te lasa in pace. In cazul acesta pentru a se face lumina, recomand sa cerem binecuvantare duhovnicului pentru citirea ei, in rest nu cred ca trebuie binecuvantare.

Asta e parerea mea, daca cineva zice altceva nu il contrazic!
Doamne ajuta!

[Daniel777]

E foarte importanta citirea Psaltirii si atunci,insa putem citi Psaltirea si in fiecare zi,dupa randuiala care o stabilim singuri sau impreuna cu duhovnicul.

[Daniel777]

În Biserica Ortodoxă, cei 150 de psalmi au fost împărţiţi, pentru a fi utilizaţi în cult, în 20 de catisme ori şezânde (timp în care credincioşii pot să stea în străni sau pe scaune) astfel:

Catisma I: ps. 1-8, Catisma a XI-a: ps. 77-84.
Catisma a II-a: ps. 9-16, Catisma a XII-a: ps. 85-90,
Catisma a III-a: ps. 17-23, Catisma a XIII-a: ps. 91-100,
Catisma a IV-a: ps. 24–31, Catisma a XIV-a: ps. 101-104,
Catisma a V-a: ps. 32-36, Catisma a XV-a: ps. 105-108,
Catisma a VI-a: ps. 37-45, Catisma a XVI-a: ps. 109-117,
Catisma a VII-a ps. 46-54, Catisma a XVII-a: ps. 118,
Catisma a VIII-a: ps. 55-63, Catisma a XVIII-a: ps. 119-133,
Catisma a IX-a: ps. 64-69, Catisma a XIX-a: ps. 134-141,
Catisma a X-a: ps. 70-76, Catisma a XX-a: ps. 142-150,

Peste tot anul aceste catisme sunt repartizate astfel: Sâmbăta la vecernie, catisma I. Duminica la utrenie, catismele a II-a, a III-a şi a XVII-a. Duminica, la vecernie, nu se citeşte nici o catismă. Dacă avem praznic, se citeşte catisma I. Luni, la utrenie, catisma a IV-a şi a V-a; la vecernie, catisma a VI-a; Marţi, la utrenie, catisma a VIl-a şi a VIII-a, la vecernie catisma a IX-a; Miercuri, la utrenie, castima a X-a şi a XI-a, la vecernie, catisma a XII-a.; Joi, la utrenie, catisma a XIII-a şi a XIV-a, la vecernie, catisma a XII-a; Vineri, la utrenie, catisma a XIX-a şi a XX-a, la vecernie, catisma a XVIII-a; Sâmbătă, la utrenie, catisma a XVI-a şi a XVII-a.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel777

În Biserica Ortodoxă, cei 150 de psalmi au fost împărţiţi, pentru a fi utilizaţi în cult, în 20 de catisme ori şezânde (timp în care credincioşii pot să stea în străni sau pe scaune) astfel:

Catisma I: ps. 1-8, Catisma a XI-a: ps. 77-84.
Catisma a II-a: ps. 9-16, Catisma a XII-a: ps. 85-90,
Catisma a III-a: ps. 17-23, Catisma a XIII-a: ps. 91-100,
Catisma a IV-a: ps. 24–31, Catisma a XIV-a: ps. 101-104,
Catisma a V-a: ps. 32-36, Catisma a XV-a: ps. 105-108,
Catisma a VI-a: ps. 37-45, Catisma a XVI-a: ps. 109-117,
Catisma a VII-a ps. 46-54, Catisma a XVII-a: ps. 118,
Catisma a VIII-a: ps. 55-63, Catisma a XVIII-a: ps. 119-133,
Catisma a IX-a: ps. 64-69, Catisma a XIX-a: ps. 134-141,
Catisma a X-a: ps. 70-76, Catisma a XX-a: ps. 142-150,

Peste tot anul aceste catisme sunt repartizate astfel: Sâmbăta la vecernie, catisma I. Duminica la utrenie, catismele a II-a, a III-a şi a XVII-a. Duminica, la vecernie, nu se citeşte nici o catismă. Dacă avem praznic, se citeşte catisma I. Luni, la utrenie, catisma a IV-a şi a V-a; la vecernie, catisma a VI-a; Marţi, la utrenie, catisma a VIl-a şi a VIII-a, la vecernie catisma a IX-a; Miercuri, la utrenie, castima a X-a şi a XI-a, la vecernie, catisma a XII-a.; Joi, la utrenie, catisma a XIII-a şi a XIV-a, la vecernie, catisma a XII-a; Vineri, la utrenie, catisma a XIX-a şi a XX-a, la vecernie, catisma a XVIII-a; Sâmbătă, la utrenie, catisma a XVI-a şi a XVII-a.

Toate aceste bune precizari , sunt specificate la inceputul cartii de Psaltira , si recomand sa nu se cumpere Psaltira daca nu are binecuvantare pe prima pagina !

[Daniel777]

Unii credincioşi spun că nu citesc Psaltirea pentru că le face diavolul ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?

Se tem de psalmi, pentru că cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinţii de demult făceau minuni şi alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceştia sunt creştini fricoşi, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează şi ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor spre osândă. Psaltirea unită cu postul şi smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea sfinţii izgoneau diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citeşte psalmi imită pe îngeri şi cântă împreună cu ei.

[Daniel777]

În forma în care o avem azi, Cartea Psalmilor există deja în secolul III-ir î.d.Hr. deoarece o avem în întregime cuprinsă în Septuaginta, a cărei traducere s-.a efectuat în aceste două secole. Traducătorii au preluat-o astfel din Biblia ebraică cu adaosul, în final, al psalmului 101, necanonic şi absent în varianta ebraică. O altă dovadă în legătură cu aceasta ne parvine prin intermediul Introducerii la cartea necanonică a înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, ce datează din secolul al II-lea î.d.Hr. şi care aminteşte Cartea Psalmilor, alături de celelalte cărţi canonice ale Vechiului Testament, încadrând-o în grupa “Chetubim”. Destinaţia cu preponderenţă cultică a Psaltirii se deduce între altele şi din împărţirea ei în cinci cărţi, în analogie cu cărţile Pentateuhului, fiecare dintre ele terminându-se cu o doxologie. Din punct de vedere schematic împărţirea se prezintă astfel:

Cartea I: (ps. 1-41), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac şi până în veac. Amin. Amin”.

Cartea a II-a: (ps. 42-72), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni. Şi binecuvantat este numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului; Şi se va umple de slava Lui tot pământul. Amin. Amin”.
Cartea a III-a: (ps. 73-89), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin”.
Cartea a IV-a: (ps. 90-106), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până în veac, tot poporul să zică: Amin. Amin”.

Cartea a V-a: (ps. 107-150), fără doxologie. Această împărţire aparţine vechilor evrei după cum mărturiseşte Fericitul Ieronim, atunci când scrie: “In quique volumina Psalterium apud Hebraeos divisum est”. Ea ne sugerează şi o cronologie aproximativă a psalmilor. În acest fel se crede că psalmii din prima carte, ce aparţin lui David, au fost colectionaţi chiar de către el sau cel puţin din porunca sa, cu scopul de a fi utilizaţi la templu. Şi dintre psalmii cărţii a doua, o bună parte au fost scrişi de David, iar restul de fiii lui Core. Colecţia acestor psalmi s-a făcut în timpul regelui Iezechia (716-687 î.d.Hr.). Oamenii acestui rege s-au ocupat şi de încheierea colecţiei cărţii Proverbelor, precum rezultă din cap. 25, 1 al însăşi acestei lucrări unde citim: “Şi acestea sunt pildele lui Solomon pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda”. Un interes similar trebuie să fi manifestat ei şi faţă de psalmi. Aceiaşi oameni au început probabil să adune la un loc şi psalmii din cea de a treia carte. Munca lor a fost apoi continuată de alţii fără ca această carte să fi fost încheiată înainte de întoarcerea din exil. Cartea a IV-a înglobează câţiva psalmi mai vechi şi foarte mulţi din epca exilului şi după exil. Ultima carte se compune din câţiva psalmi ai lui David, lăsaţi la o parte de colecţionarii precedenţi, precum şi din alţi psalmi, în majoritate din epoca celui de al doilea templu, adică de după exil.