sotul vs familia de origine

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Nu pot decat sa ma bucur pt tine ca ai avut de a face cu oameni frumosi

Dar eu am cunoscut parinti de baieti fara repere morale. Am cunoscut parinti carora li se parea "normal" ca fiii lor sa priveasca filme porno in liceu sau parinti care facilitau curvasaria baietilor lor, disparand discret de acasa pt ca fiii sa aiba unde sa-si aduca prietena.. nu stiu daca ma fac inteleasa.

Exemplul si influenta familiei sunt covarsitoare pt viata copiilor.

In cazul meu eu nu am fost acceptata de parintii sotului deoarece parintii mei sunt oameni de la tara (nu traiesc la tara, dar bunicii mei erau tarani, fapt de care eu sunt mandra pt. ca erau oameni extraordinari), iar parintii sotului provin din ceva cu sange albastru.
Ti se pare o motivatie reala? Cum ar fi fost sa le dea sotul ascultare si sa-si caute nevasta cu "pedigree"? (desi poate ar fi trebuit sa le spun ca pe linie paterna familia mea este atestata istoric cu peste 500 ani in urma - poate si-ar fi schimbat atitudinea)
Nu mi-au zis niciodata verde in fata ca nu ma plac, dar am trecut prin situatii jenante/ umilitoare.. de ex. la un moment dat inaintea unui eveniment mama lui mi-a dat o trusa de farduri sa ma "aranjez" (eu nu ma fardez decat foarte rar.. poate o data pe an sau mai rar) sau alte lucruri si mai penibile.

Poate ca si in cazul de fata parintii fetei nu-l plac ca nu e tuns bine sau s-a balbait cand a zis buna ziua sau mai stiu eu ce aiureala.

Nu cred ca parintii stiu intotdeauna de ce au nevoie copiii. Uneori sunt clueless. Mai ales daca vezi ca parintii au ajuns la varste inaintate carand dupa ei tot felul de frustrari si neimpliniri... te intrebi "chiar au invatat ceva in viata?" Poate ca nu! Asta este realitatea.

Eu am deschis ochii abia cand am avut eu copii si mi-am pus problema ce este bine pt ei. Vad cum se raporteaza bunicii la copii mei si inteleg cum si-au crescut ei copii (=eu si sotul), ce valori ii ghideaza in viata etc.. Si am avut surprize fantastice.
De ex. mama mea il invata pe baiatul meu cel mare sa se roage la Dumnezeu pentru prietena lui de joaca (desi eu am crescut in ateism, dar iata ca Dumnezeu face minuni). Iar tatal sotului meu il intreba pe baiatul meu de gradinita cand o sa dea o petrecere cu lumina stinsa! E clar ca juecatile de valoare venite din partea lui nu vor cantari prea mult, nu?

...din pacate, sau din fericire...am cunoscut tot felul de parinti/mame de baieti, si cred ca nu prea ar putea exista mame de baieti/fete care sa fie multumite de faptul ca ai lor copii pe la varsta de 40 ( si peste) de ani au o experienta bogata degeaba, ei fiind la aceasta varsta necasatoriti...

Cunosc mame care chiar daca au fost sau nu de acord cu alegerile baietilor lor, si traind cu totii in aceeasi casa...totusi la un moment dat parca ar fi vrut ca baiatul sa se casatoreasca...indiferent cu cine, dar sa arate ca e interesat de aceasta directie.

In plus, ai spus ca tu cunosteai familia baiatului, si pe baiat...insa stii ce simteau fetele respective, sau daca nu chiar ele au ales sa se desparta la un moment dat in urma unor concluzii, neintelegeri...zic si eu?! Ce ar putea zice o mama de baiat dupa o despartire???...pai cam toate mamele de baieti fac bravada, si afirma chipurile ca fata respectiva era de fapt neserioasa, si chiar nepotrivita pt baiatul ei....desi poate nu simt chiar asta.

[Mihnea Dragomir]

Ceea ce am priceput eu din ultimele postări este că există două feluri de mame: mamele de băieţi şi mamele de fete. Mamele de băieţi sunt rele, iar mamele de fete sunt bune.
Rămâne de stabilit care e cauza şi care efectul: oare răutatea de mai dinainte a mamelor le face să nască băieţi, sau naşterea de băieţi este ceea ce înrăieşte ? Următoarea problemă fiind: ce facem cu mamele care au şi băieţi şi fete ? Probabil că ele sunt mame aşa şi-aşa.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ceea ce am priceput eu din ultimele postări este că există două feluri de mame: mamele de băieţi şi mamele de fete. Mamele de băieţi sunt rele, iar mamele de fete sunt bune.
Rămâne de stabilit care e cauza şi care efectul: oare răutatea de mai dinainte a mamelor le face să nască băieţi, sau naşterea de băieţi este ceea ce înrăieşte ? Următoarea problemă fiind: ce facem cu mamele care au şi băieţi şi fete ? Probabil că ele sunt mame aşa şi-aşa.

Eu cred ca nu s-a inteles prea bine...

Atat mamele de fete, cat si de baieti pot fi posesive, pretentioase, sau dificile...dar e lucru stiut ca mamele de baieti creeaza de cand haul si paraul probleme nitel mai accentuate. Nu cred ca sunt rele de dinainte, ci e un sentiment inexplicabil probabil...care se dezvolta in timp...dar asta doar in cazul unora, deci nu al tuturor.

Dupa cum am mai spus, am cunoscut ceva mame de baieti...de exceptie, asa ca nu cred ca are nicio legatura cu rautatea, sau cu bunatatea...faptul ca se aduc baieti pe lume.

[ory]

Este adevarat ca de-a lungul timpului, in societate s-a vehiculat ideea ca mamicile de baieti sunt mai rele, respectiv mamicile de baieti cu nurori, cam la aceasta se refera .
Nu cred ca este asa, insa cred ca intr-o oarecare masura aceste mamici se manifesta ceva mai rece, detin un instinct mai accentuat in ceea ce priveste protectia fata de fiu.
Poate este o atitudine normala, daca stam sa ne gandim bine ca femeia are instinctul protectiei mai dezvoltat tocmai datorita darului de-a naste copii, iar barbatul cauta, parca intreaga viata, sa fie dadacit de o mamica , substituind intr-un mod subconstient protectia mamei cu cea a sotiei, dupa casatorie.
Sunt si eu mamica de baietel, nu-mi dau seama cum ma voi manifesta in viata fiului meu cand va fi acesta mare, insa, sper sa nu fiu o soacra acra, desi ma incearca deseori exigenta, si mai sper sa nu-mi dadacesc baiatul pana la maturitate, oferindu-i posibilitatile sa-si intregeasca sensul in viata prin propriile convingeri.
Sunt si nora de soacra numai cu baieti, in aceasta priviinta nu stiu ce sa spun, totul este in regula, nu avem prea multe tangente, poate si datorita faptului ca traim in judete diferite . Dar cred ca daca ar fi sa locuim in aceiasi localitate ( in nici un caz in aceiasi casa ), lucrurile ar fi destul de tensionate si asta pentru ca " baiatul " are mereu dreptate si putere de decizie, chiar daca nu este chiar asa...Bine-nteles ca nu i-as purta pica, parintii gandesc asa cum pot ei, cum au invatat si deprins din propriile familii, cum au fost educati si se comporta ca atare. Dar trebuie pastrata neaparat o oarecare distanta, rationala, altfel capata tendinta de-a pune monopol si de-a comanda in casa fiului ( fiicei ), chiar fara ca acestia sa-si dea seama, iar acesle lucruri nu pot aduce decat dezbinare.