Anuntul mortii

[kiralina]

Am cunoscut o persoana, care,cu 3 saptamani inainte sa moara a inceput brusc sa scrie versuri despre plecarea ei.cu tot cu data.care s-a adeverit intocmai.mai mult,versurile ei vorbeau si despre altii,despre anumite lucruri ce se vor intampla,care s-au adeverit ulterior.practic,avea versuri premonitorii!nu am intalnit in literat de specialitate sa ai premonitii in versuri.o fi existand,eu nu am auzit.voi?

[kiralina]

A,si mi mult ca atat,unele versuri pareau adevarate comunicari,ca si cum prin mana ei scria Dumnezeu.unele versuri erau gen:Domn din cer,eu te vestesc/ca e timpul ca sa pleci/timpul pamantesc e gata/ia-ti ramas bun de la tata!etc.acea persoana era ortodoxa practicanta,cu temele la zi,nu o pot suspecta de nimic aiurea.mi-a marturisit ca in viata ei nu a scris poezie,ca i-a venit,asa,deodata!era bolnava si se ruga f mult!se pare ca i s-a anuntat asa plecarea,chiar s-a bucurat,a avut timp sa isi ia ramas bun,familia ei s-a pregatit,caci se asteptau sa plece,chit ca au pus la indoiala versurile ei!in data anuntata,gen:domnul vine sa te ia/in data..etc,s-a dus!s-a ales un alt fel de a se anunta!

[Doriana]

Ieri m-am intalnit cu un prieten drag, pe care nu il mai vazusem de cateva luni. Cu lacrimi in ochi mi-a povestit cum a murit mama lui. [Pentru curiosi, intamplarea face ca erau amandoi adventisti.]

Asa...Deci: Pe data de 1 august 2010 mama lui s-a trezit si a zis: 'Am visat un barbat care mi-a zis: "Pregateste-te, caci pe data de 17 august la ora 2 te voi lua la odihna". Sa nu va speriati sau sa va para rau, caci eu voi pleca' . In aceeasi zi au chemat pastorul , si-a marturisit pacatele si a discutat cu el.
Au urmat zile petrecute in spital, caci avea pancreatita si tromboflebita. Copiii ei uitasera de data de 17, insa, pe data de 16, mama le-a spus iarasi: "Luati-ma acasa ca eu iar l-am visat pe omul acela si in noaptea aceasta voi pleca la odihna". Ei au semnat pe propria raspundere ca sa o scoata din spital, iar medicul care o trata le-a zis: " Va rog mult sa ma anuntati si pe mine daca va muri intr-adevar."
In acea noapte, la ora 2, si-a tras sufletul, ca sa moara. A revenit insa si, perfect constienta , i-a zis fiului sau: "Nu-mi pare rau de tine, caci stiu ca ma voi intalni cu tine la Domnul. Nu stiu de astialalti..." [mai avea cativa copii necredinciosi]. Apoi si-a mai tras iarasi sufletul cateva minute si la ora 2.08 pe data de 17 august a plecat dintre noi.
A doua zi a fost anuntat si medicul. A spus ca e al doilea caz de acest gen pe care l-a intalnit. Sufletul fratelui era tulburat si impartit intre durerea de a-si fi pierdut mama si bucuria ca a murit impacata cu Hristos si ca o va intalni in cer.