Ce e pacatul?

[Marius22]

Este absurd sa ne intrebam ce este pacatul cand, de fapt, abia mai putem respira sub povara lui. Ca si cum am purta in spate un bolovan imens care ne striveste si ne sufoca, iar pe noi ne preocupa nu cum sa scapam de el, ci cum sa-l definim, sa aflam cat cantareste. De aceea, atunci cand incercam sa definim pacatul nu se cade sa aducem citate din carti, ca si cand noi insine nu am avea experienta pacatului, ca si cum el nu ne-ar da zi de zi de furca.

Intr-adevar, cred ca niciunul dintre noi nu suntem indreptatiti sa tinem altora prelegeri despre indumnezeire si viata autentica in Hristos. In schimb, despre pacat, da, deoarece toti ne aflam (ne-am aflat) sub povara lui.

Definirea pacatului este un lucru secundar. Vederea pacatelor proprii si marturisirea lor in Spovedenie sunt lucrurile cu adevarat importante. In urma lor primim iertarea pacatelor si harul dumnezeiesc. Altfel, riscam sa ramanem cu defintiile si constatarile, dar nu numai cu ele, ci si cu pacatul.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Marius22

iar pe noi ne preocupa nu cum sa scapam de el, ci cum sa-l definim

Cel care nu se preocupa cum sa scape de pacate nu este crestin ortodox.
sau
Cel care nu incearca sa scape de pacate nu este crestin ortodox.

[culianu]

În prealabil postat de Marius22

Definirea pacatului este un lucru secundar. Vederea pacatelor proprii si marturisirea lor in Spovedenie sunt lucrurile cu adevarat importante. In urma lor primim iertarea pacatelor si harul dumnezeiesc. Altfel, riscam sa ramanem cu defintiile si constatarile, dar nu numai cu ele, ci si cu pacatul.

Cum poti sa vezi pacatele daca nu stii ce e pacatul? Cum reusesti sa scapi de pacat daca nu stii cum arata? Cum poti fi iertat daca nu sti pentru ce?

In "definitia" pacatului este cheia scaparii de el. Daca pacatul este un esec (sensul primar al lui "amartia" este esec, gresirea tintei), putem sa vedem mai clar de ce desfraul este pacat (este esecul dragostei) etc.

Si avand "definitia" pacatului, cea adevarata (nu incalcarea de reguli, ci esec) vedem ce inseamna de fapt viata traita in pacat: viata esuata.

[windorin]

În prealabil postat de culianu

Cum poti sa vezi pacatele daca nu stii ce e pacatul?
Cum reusesti sa scapi de pacat daca nu stii cum arata?
Cum poti fi iertat daca nu sti pentru ce?

Cand Domnul se apropie de om, omul ajunge sa isi vada pacatele, chiar de a auzit niciodata despre ele, caci el nu le va vedea in Domnul. Iar vazand cat de curat este Dumnezeu si sfintii Sai, omul isi va dori sa se asemene lor, cautand a fi la fel intru toate. Atunci apare pocainta, atunci apare durerea pentru lipsa asemanarii cu cei curati si sfinti.

Cand Domnul i s'a aratat lui Pavel, pe drumul Damascului, Pavel a inteles pacatul pe care, pana atunci, nu il stia.
Intalnirea cu Dumnezeu lumineaza mintea si aprinde inima. Pacatele se vad atunci, in toata uratenia si nefirescul lor.

[culianu]

În prealabil postat de windorin

Cand Domnul se apropie de om, omul ajunge sa isi vada pacatele, chiar de a auzit niciodata despre ele, caci el nu le va vedea in Domnul. Iar vazand cat de curat este Dumnezeu si sfintii Sai, omul isi va dori sa se asemene lor, cautand a fi la fel intru toate. Atunci apare pocainta, atunci apare durerea pentru lipsa asemanarii cu cei curati si sfinti.

Cand Domnul i s'a aratat lui Pavel, pe drumul Damascului, Pavel a inteles pacatul pe care, pana atunci, nu il stia.
Intalnirea cu Dumnezeu lumineaza mintea si aprinde inima. Pacatele se vad atunci, in toata uratenia si nefirescul lor.

Dar Dumnezeu nu se apropie de om daca este pacatos si nu se pocaieste. Si ca sa se pocaiasca, omul trebuie sa stie ce a fost gresit in drumul de pana acum, si trebuie sa se pocaiasca (adica sa isi "schimbe mintea" - pocainta in greaca e metanoia care inseamna nu parere de rau, ci schimbarea mintii). Iar daca nu stie ce e pacatul, cum arata, nu stie cum sa se pocaiasca (parerea de rau nu inseamna nimic - vezi Iuda), si daca nu face un minim efort, Dumnezeu nu vine. Deci lipsa cuoasterii inseamna lipsa lui Dumnezeu. Nu trebuie sa stim dogmatica precum teologii, dar sa avem barem niste minime principii dogmatice care stau la baza faptelor noastre. Iar definitia pacatului este pe primul loc... De fapt cititi linkul http://www.orthodoxcanada.org/coment...atureofsin.htm pe care l-a dat mai sus adam000.

[cristiboss56]

În prealabil postat de culianu

Dar Dumnezeu nu se apropie de om daca este pacatos si nu se pocaieste. Si ca sa se pocaiasca, omul trebuie sa stie ce a fost gresit in drumul de pana acum, si trebuie sa se pocaiasca (adica sa isi "schimbe mintea" - pocainta in greaca e metanoia care inseamna nu parere de rau, ci schimbarea mintii). Iar daca nu stie ce e pacatul, cum arata, nu stie cum sa se pocaiasca (parerea de rau nu inseamna nimic - vezi Iuda), si daca nu face un minim efort, Dumnezeu nu vine. Deci lipsa cuoasterii inseamna lipsa lui Dumnezeu. Nu trebuie sa stim dogmatica precum teologii, dar sa avem barem niste minime principii dogmatice care stau la baza faptelor noastre. Iar definitia pacatului este pe primul loc... De fapt cititi linkul http://www.orthodoxcanada.org/coment...atureofsin.htm pe care l-a dat mai sus adam000.

S-a explicat foarte bine , ce si cum ! Apoi aberaţi că Dumnezeu nu se apropie de păcătos , înseamnă ignoranţă , superficialitate în gândire ! Hristos , Dumnezeul nostru pentru cine şi de ce s-a întrupat, pentru ce şi cine s-a răstignit ? Păcat să te faci a nu înţelege ! Păcat să te axezi pe definţii ! Păcat să te furişezi din calea Ortodoxă ! Păcat să foloseşti vicleşuguri ! Păcat să nu citeşti din Sfinţii Părinţi ! Păcat să sminteşti pe alţii ! Multe Păcate sunt omule, dar mare Păcat ce faci prin jongleriile tale în ale credinţei ! Mulţumim totuşi celor ce au răspuns şi scris cu sufletul curat şi mintea întreagă !

[windorin]

În prealabil postat de culianu

Dumnezeu nu se apropie de om daca este pacatos si nu se pocaieste.

Oare s'a pocait Pavel, in drum ce mergea sa ii prinda pe crestinii din Damasc ?!
Nu prea, ba chiar era mai ravnitor decat toti in prinderea crestinilor.

Esential este a ne pocai, ori a pacatui fara sa stim ca pacatuim... pentru ca Domnul sa se apropie de noi.

[I.Calin]

În prealabil postat de culianu

Dar Dumnezeu nu se apropie de om daca este pacatos si nu se pocaieste. Si ca sa se pocaiasca, omul trebuie sa stie ce a fost gresit in drumul de pana acum, si trebuie sa se pocaiasca (adica sa isi "schimbe mintea" - pocainta in greaca e metanoia care inseamna nu parere de rau, ci schimbarea mintii). Iar daca nu stie ce e pacatul, cum arata, nu stie cum sa se pocaiasca (parerea de rau nu inseamna nimic - vezi Iuda), si daca nu face un minim efort, Dumnezeu nu vine. Deci lipsa cuoasterii inseamna lipsa lui Dumnezeu. Nu trebuie sa stim dogmatica precum teologii, dar sa avem barem niste minime principii dogmatice care stau la baza faptelor noastre. Iar definitia pacatului este pe primul loc... De fapt cititi linkul http://www.orthodoxcanada.org/coment...atureofsin.htm pe care l-a dat mai sus adam000.

Încă unul, care, cu mintea sa, vrea să priceapă taina îndurării lui Dumnezeu. Și se revoltă și protestează, și tot așa cu proteste, că de la Luther încoace protestanți, neoprotestanți și probabil, următorul val de neonewprotestanți (ultimii au învățat să citească printre rânduri), încearcă să ne spună adevăruri. Protestul (revolta) este specifică lui satan, adică dracilor.

culianu, fă bine și pricepe Sfintele Scripturi în duh și adevăr. Iar pentru asta, ai nevoie de ani de trăire și lectură duhovnicească, fără orgolii intelecualiste de mare hermeneut ale textelor sfinte.

Să ne ajute Dumnezeu!

[adam000]

În prealabil postat de windorin

Cand Domnul se apropie de om, omul ajunge sa isi vada pacatele, chiar de a auzit niciodata despre ele, caci el nu le va vedea in Domnul. Iar vazand cat de curat este Dumnezeu si sfintii Sai, omul isi va dori sa se asemene lor, cautand a fi la fel intru toate. Atunci apare pocainta, atunci apare durerea pentru lipsa asemanarii cu cei curati si sfinti.

Cand Domnul i s'a aratat lui Pavel, pe drumul Damascului, Pavel a inteles pacatul pe care, pana atunci, nu il stia.
Intalnirea cu Dumnezeu lumineaza mintea si aprinde inima. Pacatele se vad atunci, in toata uratenia si nefirescul lor.

Foarte adevarat ce ai scris tu!

Una din cele mai primejdioase ispite si din cele mai absurde,este aceia a mandriei facand binele.Sufletul pe care harul il inaltase mai presus de natura si de coruptiunea sa,indata ce inceteaza privegherea,se aluneca pe nesimtite si cade iarasi in sine insusi.Cand s-a pus la adapost de oare-care greseli,cand a facut oare-care virtuti,iubirea de sine se opreste la aceasta cugetare si se linisteste acolo cu placere.Se priveste pe sine,e multumit de sine,se prefera poate cutarui sau cutarui si ajunge pana la a-si atribui lui in taina bunurile lui Dzeu,ceia-ce e unul din PACATELE care loveste mai mult pe acel Dzeu ravnitor si izbanditor,care nu va da slava sa altuia si care sta impotriva mandrilor.Cu toate aceastea ce face Dzeu?El se retrage,paraseste pe acel nebun ce se reazema pe puterile sale;il lasa cu totul mandriei sale.Atunci vin acele caderi grozave ce minuneaza si inspaimanteaza;acele caderi neasteptate,infricosate exemple ale judecatilor Dumnezeiesti.Vai acelui ce se reazema pe propria sa dreptate:ruina il asteapta.