Despre cresterea copiilor

[ionut12]

Ce bine ar fi daca iam duce de mici la biserica si iam invata sa fie cu dumnezeusi nu cu lumea
daca iam invata sa fie ilostivi smeriti si s aaiba umilinta
daca iam duce la duhovnic sa invete adeva credinta si nu invatarile lumesti
daca nu iam lasa la tv,calculator si asamai departe
pt o cretsere buna a copiilor treb s avb cu duhonicul si sa citim vietile sfintilor si sai ducem cat mai des la biserica

doamne ajuta

[ionut12]

Cresterea copiilor
Ce bine ar fi daca iam duce de mici la biserica si iam invata sa fie cu dumnezeusi nu cu lumea
daca iam invata sa fie ilostivi smeriti si s aaiba umilinta
daca iam duce la duhovnic sa invete adeva credinta si nu invatarile lumesti
daca nu iam lasa la tv,calculator si asamai departe
pt o cretsere buna a copiilor treb s avb cu duhonicul si sa citim vietile sfintilor si sai ducem cat mai des la biserica

doamne ajuta

[windorin]

În prealabil postat de cristian67

"Sunt convins ca proasta crestere a copiilor si inrairea lor nu se datoreste altui fapt decat dragostei patimase ce o avem pentru bunurile materiale ale acestei lumi. (...) Acesti parinti sunt mai rai decat omoratorii de copii."
(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Din impatimirea de averi vine spiritul de concurenta, invidia si egoismul.
Cand un copil este invatat a fi smerit si a trai cu nadejde in Domnul, iar nu "in boieri, in fiii oamenilor", ori in bogatii materiale, acela va fi un om odihnit si odihnitor, multumit intotdeauna si luminos intru toate.

Consider insa ca proasta crestere, lipsa celor sapte ani de acasa si comportamentele rele vin si din alte doua motive:
- neiubirea sincera si odihnitoare a copiilor
- rasfatul si lipsa de autoritate a parintilor.

În prealabil postat de windorin

Din impatimirea de averi vine spiritul de concurenta, invidia si egoismul.
Cand un copil este invatat a fi smerit si a trai cu nadejde in Domnul, iar nu "in boieri, in fiii oamenilor", ori in bogatii materiale, acela va fi un om odihnit si odihnitor, multumit intotdeauna si luminos intru toate.

Consider insa ca proasta crestere, lipsa celor sapte ani de acasa si comportamentele rele vin si din alte doua motive:
- neiubirea sincera si odihnitoare a copiilor
- rasfatul si lipsa de autoritate a parintilor.

De acord,e foarte adevarat.

[Rodica50]

Copiii sunt ca florile- trebuie sa-i ingrijesti mereu, sa nu lasi sa-i napadeasca buruienile, sa-i cresti in spiritul unei gandiri pozitive, pentru ca dobandind, la randul lor sa daruiasca!

Cand citesc postarile dumneavoastra pare atat de simplu si de frumos...
Nu stiu cati dintre dumneavoastra aveti copii... Dar cei care aveti, stiti, desigur, cat de greu este sa-i ferim de cadere. Pe cei mai micuti ii putem proteja si modela si ne asculta, merg la biserica cu noi si sunt ca niste ingerasi, insa cu cat cresc si ies "de sub closca", mediul ii schimba. Si de aici incepe greul. Putin, cate putin, parintii pierd controlul care control este preluat de "strada", mediului exterior familiei. Ce este de facut? Multi copii-adolescenti raman fideli educatiei din familie, dar si mai multi se pierd treptat in multimea dezlantuita. De aici in colo, ce mai putem face? Toate regulile de educatie crestina sunt neputincioase. Toata truda noastra este in pericol. Tot ce-am "sadit" in sufletul lor este inabusit de tentatiile lumesti. Si daca ii tinem stran in "lesa" nu se vor razvrati? Daca le dam drumul nu se vor rataci? Cat sa strangem lesa, cat de slaba s-o lasam? Care e masura? Nu stie nimeni...

Doar rugaciunea fierbinte si nadejdea ne mai raman... Nadejdea ca nu vor uita cu totul ce au invatat in copilarie, nadejdea ca Domnul Hristos nu-i va lasa prada curselor vrasmasului...

Domnul sa-i ocroteasca pe copii nostri!

[Rodica50]

În prealabil postat de costache marilena

Cand citesc postarile dumneavoastra pare atat de simplu si de frumos...
Nu stiu cati dintre dumneavoastra aveti copii... Dar cei care aveti, stiti, desigur, cat de greu este sa-i ferim de cadere. Pe cei mai micuti ii putem proteja si modela si ne asculta, merg la biserica cu noi si sunt ca niste ingerasi, insa cu cat cresc si ies "de sub closca", mediul ii schimba. Si de aici incepe greul. Putin, cate putin, parintii pierd controlul care control este preluat de "strada", mediului exterior familiei. Ce este de facut? Multi copii-adolescenti raman fideli educatiei din familie, dar si mai multi se pierd treptat in multimea dezlantuita. De aici in colo, ce mai putem face? Toate regulile de educatie crestina sunt neputincioase. Toata truda noastra este in pericol. Tot ce-am "sadit" in sufletul lor este inabusit de tentatiile lumesti. Si daca ii tinem stran in "lesa" nu se vor razvrati? Daca le dam drumul nu se vor rataci? Cat sa strangem lesa, cat de slaba s-o lasam? Care e masura? Nu stie nimeni...

Doar rugaciunea fierbinte si nadejdea ne mai raman... Nadejdea ca nu vor uita cu totul ce au invatat in copilarie, nadejdea ca Domnul Hristos nu-i va lasa prada curselor vrasmasului...

Domnul sa-i ocroteasca pe copii nostri!

Este intradevar o arta sa-ti cresti copiii .E mult de spus- implicare si responsabilitate- greu, dar nu imposibil.Acum pot sa spun- si sper sa nu ma grabesc facand-o:am reusit , dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

În prealabil postat de costache marilena

Cand citesc postarile dumneavoastra pare atat de simplu si de frumos...
Nu stiu cati dintre dumneavoastra aveti copii... Dar cei care aveti, stiti, desigur, cat de greu este sa-i ferim de cadere. Pe cei mai micuti ii putem proteja si modela si ne asculta, merg la biserica cu noi si sunt ca niste ingerasi, insa cu cat cresc si ies "de sub closca", mediul ii schimba. Si de aici incepe greul. Putin, cate putin, parintii pierd controlul care control este preluat de "strada", mediului exterior familiei. Ce este de facut? Multi copii-adolescenti raman fideli educatiei din familie, dar si mai multi se pierd treptat in multimea dezlantuita. De aici in colo, ce mai putem face? Toate regulile de educatie crestina sunt neputincioase. Toata truda noastra este in pericol. Tot ce-am "sadit" in sufletul lor este inabusit de tentatiile lumesti. Si daca ii tinem stran in "lesa" nu se vor razvrati? Daca le dam drumul nu se vor rataci? Cat sa strangem lesa, cat de slaba s-o lasam? Care e masura? Nu stie nimeni...

Doar rugaciunea fierbinte si nadejdea ne mai raman... Nadejdea ca nu vor uita cu totul ce au invatat in copilarie, nadejdea ca Domnul Hristos nu-i va lasa prada curselor vrasmasului...

Domnul sa-i ocroteasca pe copii nostri!

Stimata doamna,intreaga viata e o lupta crancena cu raul de cele mai multe ori,deci sub nici o forma nu trebuie sa ne dam batuti nici in privinta cresterii copiilor,si sa nu uitam ca noi suntem in primul rand exemplele pentru urmasii nostri,vorba parintelui Arsenie Boca,,Daca vreti sfinti,fiti voi dara sfinti''

[mekahekaleka]

Pe copil poti sa-l inveti ceva cand e mic , dar pana la urma tot el o sa fie cel care va alege
oricat de mult s-ar chinui un parinte sa-l educe tot de el depinde ceea ce va face in viata .
+ toti ne nastem diferiti nu suntem niste clone cand ne nastem ( ma refer la psihic) unii sunt mai inclinati spre bine altii spre rau . si cum spuneam mai devreme tot de ei va depinde pana la urma .

+ce a zis Ekaterina e f.b.

Intr-adevar e foarte greu,dar invatandu-i mai de mititei cu Sfanta Biserica,cu Tainele acesteia ,cred ca aceste minunate trairi nu se vor mai dezlipi niciodata de sufletul lor,nu-i asa?Pentru ca daca nu facem asa,ajungem la vorba dragilor parinti:,,Omule ratacitor,tineretea o dai diavolului,iar in fata lui Dumnezeu te prezinti cu cioburile?''