Importanta RUGACIUNII

2. Conditiunile apropiate pe care trebuie sa le indeplineasca rugaciunea pentru a fi eficace


Aceste conditii sunt:

a) Umilinta atunci cand, asemeni fiului risipitor, suntem constienti de nimicnicia noastra si de faptul ca nu meritam decat dispretul lui Dumnezeu si al oamenilor, ne rugam ca niste cersetori umili, doar cu speranta ca poate Dumnezeu se va milostivi de noi, caci suntem incapabili de orice, fara mila lui Dumnezeu.

In parabola vamesului si a fariseului, Iisus ne arata cum sa ne rugam, Sfantul Augustin spune: “Suntem cu totii niste cersetori fata de Tatal ceresc. Am fost goniti din Paradis si despuiati de haina nevinovatiei, am fost expropriati de diavol si de pacat. Trebuie sa cerem deci cu o mare si profunda umilinta.”


b) Ravna si dorinta intensa cu care ne rugam lui Dumnezeu pentru a-I place. Cu alte cuvinte sa ne rugam cu dragoste, sa nu dorim decat ceea ce doreste El, sa ne uitam pe noi insine totalmente. Pe cei caldicei Dumnezeu nu-i iubeste, caci neglijenta, indiferenta si tembelismul supara pe Dumnezeu, acestea toate dovedind ca inima noastra nu-I apartine.

Rugaciunea este mai mult un strigat al inimii decat un sunet al limbii. Sfantul Augustin spune, ”Focul dragostei este strigatul inimii. Pentru ca insusi Dumnezeu este un foc mistuitor trebuie sa-L iubim intr-un limbaj de foc pentru ca El sa ne asculte”.

Rugaciunea nu este numai un murmur al buzelor, ci este afectiunea inimii, care nu se aude, dar care urca direct spre Dumnezeu. Fervoarea nu este deci o devotiune sensibila si vizibila, care de multe ori este efectul temperamentului. Adevarata rugaciune, chiar daca este monotona si lipsita de exclamatii puternice, este dragostea inimii pentru Dumnezeu.

“Cine iubeste putin, se roaga putin; cine iubeste mult, se roaga mult.”

Deci adevarata cerere este aceea a inimii si inima nu cere decat ceea ce iubeste, iar cine iubeste pe Dumnezeu, cere ceea ce doreste El. A ne ruga deci nu inseamna a fi coplesiti de consolari interioare si a cauta aceasta, cu alte cuvinte o satisfacere a sensibilitatii noastre, a simturilor corpului nostru.

Adevarata rugaciune este a dori ceea ce Dumnezeu doreste si a implini vointa Lui in toate actiunile noastre. Bucuria sensibila care se naste uneori din aceatsa generozitate a vointei noastre, este ceva secundar daruit de Dumnezeu celor drepti Iisus chiar, in rugaciunea teribila din gradina Ghetsimani, avea inima intristata, plina de dezgust si dornica de a indeparta paharul suferintelor ce-I era destinat. Toate instinctele Lui umane respingeau acest calvar, totusi s-a supus si a dorit ceea ce Tatal a dorit “Fie precum voiesti Tu”.

Asadar, sufletul ce se simte uscat de elan, trebuie tocmai atunci sa indeplineasca vointa lui Dumnezeu, rugaciunea pe care obisnuia s-o faca, chiar daca nu mai simte consolarile sensibile si placute de alta data. Intr-o astfel de rugaciune meritul creste mult, caci sufletul se forteaza, corpul se mortifica, iar spiritul se fortifica si capata o noua vigoare.


c) Credinta si increderea fac de asemenea ca rugaciunea sa fie eficace. Sufletul trebuie sa fie bine convins ca Dumnezeu poate si vrea sa asculte cererea noastra. Dumnezeu nu ne poate insela si increderea in El trebuie sa fie totala. Iisus mereu si mereu repeta ca de vom avea credinta, vom obtine tot ceea ce dorim, caci totul este cu putinta celui ce crede. Toate miracolele facute de Iisus s-au bazat pe credinta celor ce-I cereau mila: “Crezi ca pot face aceasta?” sau “Fie tie dupa credinta ta”. Sau cand apostolii Il intrebau de ce ei nu puteau face anumite lucruri, El le raspundea: “Din cauza necredintei voastre”. Si numai un graunte de credinta sa fi avut si muntii din loc s-ar fi putut muta. Nimic n-ar fi fost cu neputinta pentru cei ce cred.

Increderea in Iisus care a ramas acelasi ca si in primul secol al crestinismului, aceasta ne aduce realizarea rugaciunii noastre.

Dar noi cei de astazi nu mai avem incredere, prin faptul ca nu mai vedem miracole petrecandu-se la tot pasul. Ele nu mai sunt necesare in prezent, pentru ca religia crestina s-a consolidat definitiv si cine traieste si iubeste pe Iisus cu adevarat, acela vede zilnic minuni in tot ce se intampla cu el insusi. Iisus de altfel inca de pe atunci spunea: “Fericiti cei ce nu vad si cred”, iar ucenicilor le spunea: “Vor fi multi care vor dori sa vada ceea ce vedeti voi si nu vor putea”.

In toate vietile sfintilor s-au petrecut minuni cu ei insisi. Insuccesul rugaciunii noastre se datoreste necredintei, indoielii. “Daca veti putea crede” raspunde Iisus celui ce-L intreaba de poate face o minune cu fiul sau.

Puterea lui Dumnezeu este egala cu credinta omului. Daca totul este posibil celui ce crede, depinde numai de el. Cine doreste mult, sa creada mult. Cel ce ezita si se indoieste este ca valul marii ridicat si dus de vant.


d) Perseverenta rugaciunii, hotararea de a continua in cererea noastra cu toate obstacolele ce se ivesc, cu tot termenul indelungat in asteptarea implinirii cererii noastre, iata o calitate absolut necesara pentru eficacitatea rugaciunii. Perseverenta presupune continuitatea intentiei, vointei noastre care urmareste cu indarjire mereu acelasi lucru. Aceasta face din viata noastra o continua rugaciune, fapt pentru care ne amana Dumnezeu in rezolvarea dorintei noastre, tocmai pentru a ne face sa ne rugam mereu. “Trebuie mereu sa va rugati, fara a slabi niciodata”.

Dumnezeu are tot dreptul ca sa ceara sa ne rugam neincetat pentru gloria Lui, pentru binele si interesul nostru, pentru insusi demnitatea noastra, pentru binefacerile Sale.

Rugaciunea noastra este imperfecta, nedemna de gloria lui Dumnezeu. De aceea pana ce nu implineste toate conditiile perfectiunii, Dumnezeu o lasa sa se repete mereu, caci prin exercitii ea se desavarseste.

Rugaciunea noastra sa fie ca a unei fiinte ce urmareste ceva nobil si maret, iar nu ceva de moment, trecator fara valoare spirituala si este de demnitatea noastra sa perseveram in ea.

Daca cererile noastre ar fi imediat implinite, noi am fi expusi la ingamfare la incredere in meritele noastre personale la drepturi ce nu le avem. Interesul nostru spiritual este deci ca Dumnezeu sa ne faca sa simtim tocmai prin acele intarzieri intelepte, pretul harurilor Sale si astfel sa avem inima pregatita pentru recunostinta umila. Singuraperseverenta poate sa obtina aceasta. Iar daca uneori Dumnezeu ii asculta imediat, iar pe altii nu, aceasta este taina si planul Sau ascuns, pe care nu ne este dat noua a-l cunoaste. Totul este insa opera gloriei Lui si spre perfectiunea noastra.

Cine vrea sa-si atinga scopul si sa persevereze mereu si cel putin pentru incapatanarea lui, Dumnezeu il va asculta, asa cum ne fagaduieste Iisus in parabola cu cel ce a venit noaptea sa ceara paine prietenului sau care dormea si pregeta sa se scoale, dar care pana la urma, sacait peste masura de cel ce batea la usa, s-a sculat si i-a dat.

“Imparatia lui Dumnezeu se ia prin violenta” si daca cel pe care il rugam pare ca nu ne aude, trebuie sa-l fortam. O dulce violenta care nu-l supara pe Dumnezeu ci din contra Il impaca, care nu raneste pe aproape, ci il ajuta, ii micsoreaza si ii face sa-i dispara pacatul.

Paraliticul din Evanghelie a asteptat 38 de ani si n-a disperat, iar noi dupa zece zile de rugaciuni neimplinite, disperam, pierdem increderea si devenim caldicei in credinta.

Perseverenta deci presupune o incredere neclintita si fara margini in bunatatea lui Dumnezeu si pe care nici o intarziere n-o supara si n-o dezamageste.

Dumnezeu opereaza in secret rezolvarea dorintelor noastre spre binele nostru. Cel ce se roaga neincetat pentru un anumit scop, totusi se transforma fara sa-si dea seama. El se sfinteste incetul cu incetul si comportarea lui devine un exemplu pentru cei din jur. Iata un prim efect al perseverentei. Cel ce iubeste pe Dumnezeu stie ca mai tarziu sau mai devreme Dumnezeu il va asculta. “Cereti si vi se va da”, mereu fara incetare, fara nerabdare.


e) Rugaciunea noastra sa fie facuta in numele lui Iisus Hristos. El este singurul mediator sa linisteasca revolta Tatalui, sa sfinteasca pe om, sa-l scape de pacat, cauza conflictului dintre Creator si opera Sa.

Neascultarea este poarta prin care a imtrat pacatul in lume si odata cu el moartea.

Iisus este modelul ascultarii, al supunerii in fata vointei lui Dumnezeu. El a venit pentru a da ascultare Tatalui, pentru a se oferi ca jertfa nevinovata in numele omenirii.

In numele Lui, a Lui Iisus, cerul se inclina, infernul tremura, iar pamantul Il preamareste pentru imensa Lui binefacere adusa.

Tot ce vom cere Tatalui in numele Lui, vom obtine, aceasta ne-o asigura chiar El. Rugaciunea noastra n-are nici o valoare daca nu este facuta in numele meritelor Lui. El ne-a imprumutat noua meritele Lui pentru a ne face demni de a cere ceva lui Dumnezeu. El a construit puntea de legatura ce fusese rupta, odata cu neascultarea primului om. Biserica logodnica lui Iisus intotdeauna se roaga in numele Lui.


f) Rugaciunea facuta prin intermediului Maicii Domnului are de asemenea darul de a fi implinita. Dupa Iisus, ea este imaginea cea mai perfecta a lui Dumnezeu. Ca mama a lui Iisus, Ea are tot dreptul sa ceara anumite favoruri Fiului Ei. Iar legea data de Dumnezeu lui Moise vorbeste despre blestemul ce cade asupra fiilor ce nu-si respecta parintii. Ori Domnul nu se poate contrazice pe Sine si Mama Lui intervenind penru noi, are dreptul de a fi ascultata.

"Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră."

Sf Ioan Gura de Aur

[cristiboss56]

În prealabil postat de eduardd

"Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră."

Sf Ioan Gura de Aur

Nu numai că n-o vindecă , dar o şi AGRAVEAZĂ ! Căci dacă cu un ochi mă rog şi cu celălat judec pe fratele meu nimic nu fac ! Dacă mă rog 5 minute, o zi şi o noapte şi nu reuşesc să scot din sufletul meu ura, dispreţul, aroganţa , mândria , boala se agravează mult mai rău. Văd vorbindu-se pe acest forum cu gura până la urechi de smerenie, bunătate, dragoste de Dumnezeu, văd dispute "teologice măreţe", văd vorbind mulţi fraţi de vămile văzduhului, de îngeri , de mântuire, de pocăinţă în general, dar văd atâta dispreţ faţă de aproape, văd atâtea antipatii personale, atâta ură ascunsă, încât mă întreb ce rost mai are rugăciunea în inimile acestora . Vin, urlă , se măresc cu a lor ştinţă , judecă, dau verdicte , pun la colţ , cataloghează , fug şi pleacă , ca apoi să revină ceva mai "smeriţi" mai "iertători" , cerându-şi iertare , cerând sfaturi , umblând în vicleşug şi ură de fraţi. Da, boala acestora va deveni cronică şi când îşi vor da seama va fi mult prea târziu ! Dumnzeu să ne apere de vicleşugul lor, căci cel viclean a pus stăpânire pe ei ! Să ne rugăm şi pentru aceştia şi pentru cei ce ne urăsc şi ne vrăjmăşesc pe noi, căci nu sunt puţini , şi asta lesne se vede chiar şi aici pe forum . Iartă-i şi iartă-ne Doamne !+

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu numai că n-o vindecă , dar o şi AGRAVEAZĂ ! Căci dacă cu un ochi mă rog şi cu celălat judec pe fratele meu nimic nu fac ! Dacă mă rog 5 minute, o zi şi o noapte şi nu reuşesc să scot din sufletul meu ura, dispreţul, aroganţa , mândria , boala se agravează mult mai rău. Văd vorbindu-se pe acest forum cu gura până la urechi de smerenie, bunătate, dragoste de Dumnezeu, văd dispute "teologice măreţe", văd vorbind mulţi fraţi de vămile văzduhului, de îngeri , de mântuire, de pocăinţă în general, dar văd atâta dispreţ faţă de aproape, văd atâtea antipatii personale, atâta ură ascunsă, încât mă întreb ce rost mai are rugăciunea în inimile acestora . Vin, urlă , se măresc cu a lor ştinţă , judecă, dau verdicte , pun la colţ , cataloghează , fug şi pleacă , ca apoi să revină ceva mai "smeriţi" mai "iertători" , cerându-şi iertare , cerând sfaturi , umblând în vicleşug şi ură de fraţi. Da, boala acestora va deveni cronică şi când îşi vor da seama va fi mult prea târziu ! Dumnzeu să ne apere de vicleşugul lor, căci cel viclean a pus stăpânire pe ei ! Să ne rugăm şi pentru aceştia şi pentru cei ce ne urăsc şi ne vrăjmăşesc pe noi, căci nu sunt puţini , şi asta lesne se vede chiar şi aici pe forum . Iartă-i şi iartă-ne Doamne !+

Dăruieşte Doamne iertare de păcate tuturor celor ce ne urăsc , ne smintesc şi folosesc numele Tău în deşertăciune . Luminează-le mintea şi sufletul lor întunecat de patimi , curăţeşte trupurile şi sufletele lor de povara păcatelor şi fărădelegilor neamului lor . Nu-i lăsa să piară , iartă-i , miluieşte-i după marea ta milostivire şi iubire de oameni !

[cristiboss56]

Multi cred ca rugaciunea inseamna doar a lua cartea de rugaciuni si a citi din ea un timp bine determinat , un anumit orar ca sa ma exprim astfel . Da , rugaciunea inseamna si citirea , rostirea din carti , dar ea trebuie sa fie pana la urma gandul nostru permanent la Dumnezeu . In timp ne vom obisnui ca facand oricare lucru , mergand pe strada , vorbind cu cineva , scriind ceva , etc. , sa avem un mic procent din gand , din mintea noastra , indreptat spre Dumnezeu . Acea particica a mintii noastre va fi obisnuita sa nu se mai desparta de rugaciune , si va garantez ca multe ispite , multe incercari , multe si rele vor fi indepartate , indreptate . Rugaciune inseamna si un simpu " Iarta-ma Doamne " , sau " Scapa-ma din ispita asta Doamne " , sau " Doamne arata-mi unde am gresit " . . . Cuvintele noastre sincere sunt de mult pret in fata lui Dumnezeu , un cuvant simplu , dar venit din inima noastra valoreaza cu mult mai mul decat zeci de rugaciuni citite unde mintea este de multe ori imprastiata spre grijile lumesti sau spre diferite ispite . Asta nu inseamna ca rugaciunea citita trebuie anulata , neglijata , ci dinpotriva , dar pe parcursul unei zilei intregi de munca , si nu numai , putem mentine rugaciunea in sufletul nostru , vorbirea cu Dumnezeu , prin cuvintele noastre , spuse simplu , dar cu toata sinceritatea . Rugaciunea astfel va fi prezenta permanent in sufletul si mintea noastra . Omul lui Dumnezeu trebuie sa fie Omul rugaciunii . Prin cuvintele noastre , prin gandurile curate , prin rugaciunea scrisa , ne vom izbavi sufletul de rautati , iar lasand gandul sa umble aiurea , sa umble necontrolat , vom face locas diavolilor si gandurilor desarte . Spunea cineva , nu-mi aduc aminte acum cine , ca cel ce se aseaza la rugaciune pune capat pacatului , iar cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui .

[Rodica50]

În prealabil postat de cristiboss56

Multi cred ca rugaciunea inseamna doar a lua cartea de rugaciuni si a citi din ea un timp bine determinat , un anumit orar ca sa ma exprim astfel . Da , rugaciunea inseamna si citirea , rostirea din carti , dar ea trebuie sa fie pana la urma gandul nostru permanent la Dumnezeu . In timp ne vom obisnui ca facand oricare lucru , mergand pe strada , vorbind cu cineva , scriind ceva , etc. , sa avem un mic procent din gand , din mintea noastra , indreptat spre Dumnezeu . Acea particica a mintii noastre va fi obisnuita sa nu se mai desparta de rugaciune , si va garantez ca multe ispite , multe incercari , multe si rele vor fi indepartate , indreptate . Rugaciune inseamna si un simpu " Iarta-ma Doamne " , sau " Scapa-ma din ispita asta Doamne " , sau " Doamne arata-mi unde am gresit " . . . Cuvintele noastre sincere sunt de mult pret in fata lui Dumnezeu , un cuvant simplu , dar venit din inima noastra valoreaza cu mult mai mul decat zeci de rugaciuni citite unde mintea este de multe ori imprastiata spre grijile lumesti sau spre diferite ispite . Asta nu inseamna ca rugaciunea citita trebuie anulata , neglijata , ci dinpotriva , dar pe parcursul unei zilei intregi de munca , si nu numai , putem mentine rugaciunea in sufletul nostru , vorbirea cu Dumnezeu , prin cuvintele noastre , spuse simplu , dar cu toata sinceritatea . Rugaciunea astfel va fi prezenta permanent in sufletul si mintea noastra . Omul lui Dumnezeu trebuie sa fie Omul rugaciunii . Prin cuvintele noastre , prin gandurile curate , prin rugaciunea scrisa , ne vom izbavi sufletul de rautati , iar lasand gandul sa umble aiurea , sa umble necontrolat , vom face locas diavolilor si gandurilor desarte . Spunea cineva , nu-mi aduc aminte acum cine , ca cel ce se aseaza la rugaciune pune capat pacatului , iar cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui .

Ai perfecta dreptate in tot ce spui- crestinul adevarat nu isi impune un timp de rugaciune si apoi face pauza- rugaciunea este permanenta si chiar cand nu te gandesti, Il simti pe Dumnezeu -El este prezent in tot ce faci,e o trezire permanenta a fiintei, involuntara.Se vede ca este o marturisire sincera.Aceasta constatare o fac si eu de multe ori.Multumim pentru marturisire!

[glykys]

Sfantul Maxim Marturisitorul de pilda, in dialogul intre un batran si un frate, a raspuns la intrebarea cum Sfantul Apostol Pavel care avea atatea griji pentru a propovadui si pentru a ajuta Bisericile spune totusi "neincetat sa va rugati", cum se ruga el neincetat? Si Sfantul Maxim Marturisitorul, raspunzind la aceasta intrebare, nu spune ca Sfantul Apostol Pavel zicea mereu: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ci spune altceva. Zice ca: "Rugaciunea neincetata este sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla". Acesta este raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul din care intelegem ca de fapt rugaciunea nu e de fapt o simpla repetare a unei formule de rugaciune, ci este o atitudine de rugaciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, sa simti ca esti lipit de Dumnezeu cu gandurile tale, sa simti ca atirni de El si sa ai nadejde in El si sa te increzi in Dumnezeu in orice ai face si ti s-ar intampla, si atunci aceasta stare sufleteasca ti se primeste de Dumnezeu ca o rugaciune.
O conceptie la fel cu aceasta a Sfantului Maxim Marturisitorul o avea si un pustnic despre care se spune in Pateric ca a fost vizitat de un oarecare strain care la plecare si-a cerut iertare de la parintele ca l-a retinut de la rugaciunea lui, de la programul lui. Si parintele respectiv a raspuns asa: "Rugaciunea mea, frate, este sa te primesc pe tine si sa te petrec cu drag". Cine Ii slujeste lui Dumnezeu prin ceea ce face si isi face datoria in viata aceasta, acela, daca da un sens religios vietii, prin tot ceea ce face Ii slujeste lui Dumnezeu. De altfel, Cuviosul Dorotei spune ca: "A te tine de o singura fapta buna inseamna a zidi un singur perete si nu o casa intreaga".
Rugaciunea neincetata nu trebuie inteleasa ca o simpla repetare continua a unei formule de rugaciune, ci mai degraba ca o stare de rugaciune; constiinta permanenta a prezentei lui Dumnezeu, constiinta din care izvoraste, in mod necesar, preamarirea lui Dumnezeu.
In Pateric se spune ca este necesar ca rugaciunea sa fie unita cu faptele, adica lucrurile pe care le cerem de la Dumnezeu sa le urmarim si cu fapta. Adica, traim o viata de nepasare si apoi sa cerem de la Dumnezeu niste lucruri pe care le-am vrea, dar pe care, intr-un fel, am putea sa le castigam si noi insine?

(Pr. Teofil Paraian)

[iustin10]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu numai că n-o vindecă , dar o şi AGRAVEAZĂ ! Căci dacă cu un ochi mă rog şi cu celălat judec pe fratele meu nimic nu fac ! Dacă mă rog 5 minute, o zi şi o noapte şi nu reuşesc să scot din sufletul meu ura, dispreţul, aroganţa , mândria , boala se agravează mult mai rău. Văd vorbindu-se pe acest forum cu gura până la urechi de smerenie, bunătate, dragoste de Dumnezeu, văd dispute "teologice măreţe", văd vorbind mulţi fraţi de vămile văzduhului, de îngeri , de mântuire, de pocăinţă în general, dar văd atâta dispreţ faţă de aproape, văd atâtea antipatii personale, atâta ură ascunsă, încât mă întreb ce rost mai are rugăciunea în inimile acestora . Vin, urlă , se măresc cu a lor ştinţă , judecă, dau verdicte , pun la colţ , cataloghează , fug şi pleacă , ca apoi să revină ceva mai "smeriţi" mai "iertători" , cerându-şi iertare , cerând sfaturi , umblând în vicleşug şi ură de fraţi. Da, boala acestora va deveni cronică şi când îşi vor da seama va fi mult prea târziu ! Dumnzeu să ne apere de vicleşugul lor, căci cel viclean a pus stăpânire pe ei ! Să ne rugăm şi pentru aceştia şi pentru cei ce ne urăsc şi ne vrăjmăşesc pe noi, căci nu sunt puţini , şi asta lesne se vede chiar şi aici pe forum . Iartă-i şi iartă-ne Doamne !+

Esti uimitor cristi ! Cand sa iti spuna cineva o eticheta,te arati a fi opus ei !
Frumoasele cuvintele tale. Uite ,aceasta ma invata sa nu mai judec oamenii,caci nimeni nu stie sufletul celuilalt cu adevarat .
Noapte buna ,si rugaciune precum candela, nestinsa !

[Elesya]

Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fer. Augustin)

Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele. (...) Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sf. Ioan de Kronstadt)


Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea (...). (pr. Dumitru Stăniloae)

[cristiboss56]

În prealabil postat de Elesya

Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fer. Augustin)

Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele. (...) Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sf. Ioan de Kronstadt)


Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea (...). (pr. Dumitru Stăniloae)

Prin rugaciune vedem implinindu-se minuni in propria noastra viata , iar una dintre acestea , si cea mai apasatoare , este ca putem pune capat multor pacate ce ne tiranizeaza viata , existenta noastra !