Liturghia de dupa liturghie

[costel]

Ceea ce este dureros este ca omul nu are constiinta atotprezentei lui Dumnezeu. El a ajuns sa creada ca Dumnezeu este doar in Biserica. Intra acolo si Il intalneste. Iese de acolo si Ii ramane departe. E o falsa credinta. Dumnezeu este pretutindeni. Pentru aceea se cuvine sa fim peste tot asa cum suntem in Biserica - cu constiinta prezentei lui Dumnezeu.

[Carmen FUNIERU]

Dacă vreau să rămân în comuniune cu Hristos, şi după Sfânta Liturghie, mă străduiesc să fac din cele ce ştiu că îi plac Lui: să vorbesc cu El (în rugăciune), să-l port în gând, să mă feresc de păcate, să cer iertare, să iert, să înmulţesc talanţii pe care i-am primit.

Citind cuvantul de pe prima pagina ( Stapana sa iti rasplateasca efortul Adrian) mi-a venit in inima acest topic. Liturghia de dupa Liturghie... Imi voi permite sa il postez aici ca o completare la ce ati scris voi pana acum, dragii mei.

"Ar trebui sa incercam sa traim in asa fel incat, daca s-ar pierde Evanghelia, numai privindu-ne cineva, ea sa poata fi scrisa din nou".

Mitropolitul Antonie al Surojului

[costel]

În prealabil postat de eduardd

"Ar trebui sa incercam sa traim in asa fel incat, daca s-ar pierde Evanghelia, numai privindu-ne cineva, ea sa poata fi scrisa din nou". Mitropolitul Antonie al Surojului

Motivul pentru care painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului in cadrul Sfintei Liturghii este prefacerea omului. Asa ca cel ce a cunoscut prefacerea, poate sa fie luat drept model pentru scrierea Evangheliei. Minunat a grait Mitropolitul Antonie.

[Marius22]

Omul, prin natura sa, este o persoana liturgica si in afara bisericii. Faptul ca ne rezumam doar la slujbele din biserica (daca participam si la acelea) este un semn al caderii, al unei firi omenesti slabite de pacat.

Am citit mai demult pe acest site un articol numit "Schima mare, un antimis al liturghiei neincetate sau al liturghiei de dupa liturghie". Mi-am dat seama ca monahul (schimonahul) se apropie cel mai mult de aceasta stare fireasca, de a fi in permanenta - nu doar in timpul slujbelor - in comuniune cu Dumnezeu, prin rugaciune. Dar aceasta stare, de indumnezeire, pana la urma, nu este numai vocatia sau tinta lor, ci a fiecaruia dintre noi.

[costel]

Am vazut ca exista un proiect de catehizare a copiilor, numit daca nu gresesc "Hristos impartasit copiilor". Ceea ce ar fi trebui sa faca Biserica era sa-l lege de o slujba, daca nu se poate de Liturghie. Fara slujba, va fi o noua ora de religie. Dar nu asa vom ajunge sa avem parte de Liturghie dupa Liturghie.

[Carmen FUNIERU]

Ce bine ar fi dacă mai mulţi copiii s-ar împărtăşi deseori cu Sfintele Taine. Mai ales cei mai mici de 6 ani, care pot lua direct Împărtăşania, fără spovedanie. Ar primi şi sănătate, luminare şi tot ajutorul de la Dumnezeu.
Din păcate, pe unii nu are cine să-i aducă la biserică.