Infricosatele Vami ale Vazduhului!

[mihailt]

În prealabil postat de anna21

Ava Antonie, inca in trup fiind, a vazut in duh ce se intampla cu sufletul in asemenea clipe: "Voind odata sa manance si ridicandu-se sa se roage pe la ceasul al noualea, s-a simtit pe sine rapit cu mintea. Si lucru minunat, aflandu-se asa, s-a vazut pe sine ca iesit in afara de sine si calauzit de multe fiinte prin vazduh. Apoi simti niste vrajmasi amarnici si cumpliti stand in vazduh si voind sa-l impiedice sa treaca. Dar fiintele care-l calauzeau, luptand impotriva acelora, aceia le cereau sa li se dea voie sa afle daca Antonie nu le e supus lor prin ceva. Deci cerandu-i aceia socoteala de pacatele lui, incepand de la nasterea lui, cei ce conduceau pe Antonie ii impiedicara, spunand: Pacatele lui incepand de la nasterea lui le-a sters Domnul, iar de cand s-a facut monah si s-a fagaduit lui Dumnezeu, poate sa dea socoteala [...]. Atunci invinovatindu-l ei, dar neputandu-l dovedi ca vinovat, i s-a facut calea sloboda si neimpiedicata. Apoi indata s-a vazut pe sine intorcandu-se in sine [...]. Dar uitand sa manance, a ramas restul zilei si toata noaptea suspinand si rugandu-se. Caci ramasese coplesit afland cu cati vrajmasi avem de luptat si cata spaima are sa indure omul cand va avea sa treaca prin vazduh. Si-si amintea ca aceasta e ceea ce a spus Apostolul despre "stapanitorul puterilor vazduhului" (Efes. 2, 2). Caci in aceasta sta puterea vrajmasului: in a se razboi si a incerca sa impiedice pe cei ce trec".

sursahttp://www.crestinortodox.ro/inmormantarea/vamile-vazduhului-70165.html

Ava Antonie este Sf. Antonie cel Mare, nu? Corectati-ma daca gresesc.

Asta e din Viata Sfantului Antonie cel Mare si nu scrie nimic de vreo vama.
Seamana cu cea ce pare teoria vamilor dar:
Sfantul Antonie cel Mare a vazut respectiva vedenie duhovniceasca in timpul vietii.
Da nu zice nicaieri pe acolo ca ar fi fost in drumul spre Rai.
Ce intelesuri duhovnicesti are respectiva vedenie nu imi dau seama,da cred ca se referea mai degraba la dracii care urmau sa fie ingaduiti sa ispiteasca pe Sfantul in ceea ce urma mai apoi in viata sa,iar nu la vami.
Ca vedem in alta parte pe Sfantul Antonie cel Mare dand aceasta povata unui alt Sfant ,aceasta fiind zisa in Patericul egiptean:
" Zis-a avva Pimen : a zis fericitul Antonie ca sila cea mare a omului este sa puna greseala sa inaintea Domnului si sa astepte ispita pana la rasuflarea cea mai de pe urma."
(zis la Avva Pimen)
Respectiva zicere a Sfantului Macarie cel Mare nu stiu pe unde se gaseste.
(cea cu gurile de balaur etc).
Ce e scris de Sfantul Macarie cel Mare : zice ca duhurile rele inca il ispiteau zicandu-i "Ne-ai biruit" cand murise si sufletul se despartise de trup si s-a pus ca argument pentru vami.
Pai bine da duhurile rele aci pare ca ispitesc pe Sfant pentru ultima oara ca sa pice in pacatul mandriei ("Ne-ai biruit Macarie!"),iar Sfantul cand ajunge "in Rai" raspunde :
"Binecuvantat fie Dumnezeu Iisus Hristos care m-a mantuit (salvat) din mainile voastre".Dracii il ispiteau sa zica ca i-a biruit fara a pomeni de Dumnezeu Iisus Hristos,ca sa fie pacatul mandriei.
Da unde se zice de vami acolo?
Nicaieri.
Scrie ca Sfantul Macarie cel Mare a trecut prin vama unu,prin vama doi etc?
Nicidecum.
Doar ca niste diavoli il ispiteau.
http://orthodoxwiki.org/Macarius_the_Great

[Eliana]

Ma scuzati ca intervin, adevarul este ca nu stiu asa de multe ca dumneavoastra despre Traditie si despre Sfinti insa din ceea ce am citit in Apocalipsa am inteles ca odata ce omul moare fizic, intra intr-un somn in care asteapta venirea a doua a Mantuitorului si abia atunci vom invia si El va chema la Dansul pe cei vrednici si ii va duce in Imparatia Sa.

Cred ca de aia de si spune in Crez "...astept invierea mortilor si viata vecului ce va sa vie".

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Eliana

Ma scuzati ca intervin, adevarul este ca nu stiu asa de multe ca dumneavoastra despre Traditie si despre Sfinti insa din ceea ce am citit in Apocalipsa am inteles ca odata ce omul moare fizic, intra intr-un somn in care asteapta venirea a doua a Mantuitorului si abia atunci vom invia si El va chema la Dansul pe cei vrednici si ii va duce in Imparatia Sa.

Cred ca de aia de si spune in Crez "...astept invierea mortilor si viata vecului ce va sa vie".

Numai o mică parte dintre neoprotestanţi, şi anume cei care îşi spun "adventişti" cred în această eroare. Confesiunile apostolice (catolică, ortodoxă, noncalcedoniană, unii anglicani) precum şi protestanţii şi marea majoritate a neoprotestanţilor cred (credem) că expresii despre moarte ca "somn", "adormire", "repaus" etc sunt metaforice, că sufletul, prin însăşi natura lui, nu moare şi nici nu intră într-o stare de extincţie din care să fie reanimat, ci că la scurt timp după moarte este judecat şi se bucură sau suferă în funcţie de starea în care Judecătorul, asistat de sfinţii Săi, îl găseşte. Imediat înainte de Judecata Universală (echivalente: "de Apoi", "de Obşte" etc) sufletele morţilor îşi vor găsi trupurile înviate şi vor urma, după Judecata Universală, soarta acestora, în Rai sau în Iad, în eternitate (=veacul vecilor).

Fac excepţie cei care se vor afla încă în timpul vieţii în trup în momentul Parusiei (Advenţiu, A Doua Venire), la care judecata particulară se va suprapune peste judecata universală.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Numai o mică parte dintre neoprotestanţi, şi anume cei care îşi spun "adventişti" cred în această eroare.

Aceasta "eroare" (cum o numesti dumneata) poate fi usor argumentata cu invataturile proorocilor, Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli. Si Crezul vine in sprijinul acestei "erori" (asa cum bine a observat alt user).

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

cred (credem) că expresii despre moarte ca "somn", "adormire", "repaus" etc sunt metaforice, că sufletul, prin însăşi natura lui, nu moare şi nici nu intră într-o stare de extincţie din care să fie reanimat, ci că la scurt timp după moarte este judecat şi se bucură sau suferă în funcţie de starea în care Judecătorul, asistat de sfinţii Săi, îl găseşte. Imediat înainte de Judecata Universală (echivalente: "de Apoi", "de Obşte" etc) sufletele morţilor îşi vor găsi trupurile înviate şi vor urma, după Judecata Universală, soarta acestora, în Rai sau în Iad, în eternitate (=veacul vecilor).

Fac excepţie cei care se vor afla încă în timpul vieţii în trup în momentul Parusiei (Advenţiu, A Doua Venire), la care judecata particulară se va suprapune peste judecata universală.

Sunt curios, cum argumentezi dumneata tot ghiveciul acesta.

Am si niste intrebari, legate de subiect: dumneata mai crezi in promisiunile Mantuitorului?
Iata cateva dintre acestea:
"Mã voi întoarce si vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sã fiti si voi."(Ioan 14:3)

"Voia Tatãlui Meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede în El, sã aibã viata vesnicã, si Eu îl voi învia în ziua de apoi." (Ioan 6:40)

"Iatã, Eu vin curînd si rãsplata Mea este cu Mine, ca sã dau fiecãruia dupã fapta lui." (Apocalipsa 22:12).

Mai au rost toate acestea? Eu cred ca nu are rost sa se mai deranjeze Mantuitorul (cu revenirea, cu invierea, cu rasplatirea). Problemele sunt gata rezolvate (cu vami, cu purgatorii, cu slujbe, cu suflete nemuritoare care se duc singure unde le este locul, etc).

P.S. Spuneati, in alta parte, ca unele invataturi ale Bibliei sunt dumnezeiesti si trebuiesc luate in seama, iar altele sunt doar istorice (sau ceva de genul asta). Despre promisiunile Domnului Iisus Hristos ce credeti? Sunt dumnezeiesti sau sunt "istorie"?