Buletine biometrice?

[DAMIAN]

2. Alt motiv : deplina comuniune euharistică cu apostații serghianiști (adică cu

actuala Patriarhie a Moscovei, creată de schismaticul mitropolit Serghie Stragorodski și

de statul ateu comunist).

Serghie a făcut aceasta, prin hulitoarea sa “Declarație de loialitate a Bisericii

Ortodoxe Ruse față de guvernul bolșevic”, declarație pe care a semnat-o fraudulos, doar

el împreună cu câțiva episcopi, în numele întregii Biserici Ortodoxe Ruse, nesupunânduse

Sfântului Sinod condus de Sfântul Patriarh Mucenic Tihon.

„Declarația” proclama în mod fățiş Uniunea Sovietică a fi noua patrie; toate

bucuriile şi succesele Uniunii Sovietice erau recunoscute ca fiind bucuriile şi succesele

Bisericii Ruse, asemenea şi tristețile: ,,Noi vrem să fim ortodocşi recunoscând în Uniunea

Sovietică patria noastră, vrem ca bucuriile şi succesele ei să fie bucuriile şi succesele

noastre, iar eşecurile ei să fie şi eşecurile noastre … Rămânând ortodocşi, noi ne amintim

de datoria noastră de a fi cetățeni ai uniunii nu de frică, ci din conştiință, aşa cum ne-a

învățat apostolul (Romani 13, 5)”. Prin acest act infam, mitropolitul Serghie a făcut din

organizația sa bisericească un accesoriu al organului de propagandă al guvernului

comunist.

Împotriva acestor blasfemii, Patriarhul Tihon și Sfântul Sinod au dat anatemei

bolșevismul, iar apoi pe Serghie și pe cei ce îi vor urma în schismă și în erezie, astfel cei

anatemizați au pierdut succesiunea apostolică.

Explicare pe larg :

Ca lucrare antihristică comunismul (bolșevismul) este o erezie care conține și idei

hiliaste (o împărăție pe pământ). Comunismul a vulgarizat Sfânta Tradiție a Bisericii,

înlocuind-o cu propriile surogate. Procesiunile erau înlocuite cu parăzile de 1 mai, Sfintele

Icoane erau înlocuite de portretele liderilor comunişti importanți, slujbele din biserică cu

adunările de partid, cele de înmormântare cu memoriale civile, slujba Sfintei Cununii cu

un ritual aiurea săvârşit de autorități, sfintele moaşte înlocuite cu cadavrele îmbălsămate

ale liderilor de partid, cum este păstrat trupul dictatorului Lenin în sarcofagul

mausoleului din Piața Roșie (Moscova) .

Mitropolitul Serghie a tăgăduit, mințind cu mare nerușinare, în fața întregii lumi că

ar exista vreo persecuție în Rusia din motive de credință. Iar toți ierarhii şi credincioşii

care au refuzat să participe la apostazia lui Serghie au fost etichetați drept „criminali

politici”. Ca atare regimul sovietic i-a arestat şi trimis în lagărele morții din Siberia. Cei

care îl susțineau pe mitropolitul Serghie pretindeau cu viclenie sau lașitate că el apăra în

acest fel Biserica, ce altminteri ar fi fost distrusă în totalitate. În realitate însă, această

erezie numită serghianism este un sinonim pentru trădarea credinţei în Hristos de

dragul păstrării unei organizaţii exterioare bisericeşti, a prosperităţii sale pământeşti, şi

a unei false păci. Credincioșii erau obligați să aibă obediență necondiționată față de

liderii oficiali ai acestei Biserici care sprijinea politica făcută de autoritățile

guvernamentale sovietice.

- 4 -

Bolşevismul şi serghianismul au fost prezente, de asemenea, în B.O.R. prin

patriarhii comuniști Iustinian, Iustin și Teoctist (a se cerceta afirmațiile blasfemiatoare din

lucrările intitulate “Apostolatul social” ale lui Iustinian Marina). Spre exemplu, Iustinian

susținea hule de genul: “Hristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare

Hristos este sovietic!”

În ultimii săi ani, Părintele cu viață sfântă Serafim Rose (†1982) scria: „Miezul

serghianismului este strâns legat de problema comună a tuturor Bisericilor Ortodoxe

oficiale din zilele noastre: pierderea gustului pentru Ortodoxie, pentru că ne-am obişnuit

cu ideea ca Biserica să fie înțeleasă pro ipso, am înlocuit Trupul lui Hristos cu o “instituție”

(”organizație”), şi credem că harul şi Sfintele Taine lucrează cumva în mod automat.”

(Not of This World, Platina, 1994).

Guvernul bolşevic, hulitor de Dumnezeu, pentru infama Declarație de loialitate a

lui Serghie, îl așează pe acesta ca Patriarh al Moscovei și al întregii Biserici Ruse, prigonind

și ucigând în lagăre majoritatea episcopilor canonici. Însă, potrivit făgăduinței Domnului

că porțile iadului nu vor birui Biserica în veac (Matei 16,18), succesiunea apostolică a

continuat și continuă să ființeze prin ierarhii ce n-au trădat Ortodoxia (şi care nu au avut

comuniune cu Serghie şi urmaşii săi).

Astfel, înainte de a fi asasinat de bolșevici, Patriarhul Tihon împreună cu Sfântul

Sinod au dat un ukaz (decret), prin care hotărăsc cum să ființeze și să se organizeze

Biserica Ortodoxă Rusă în aceste condiții de prigoană feroce, pentru a păstra succesiunea

apostolică ce nu se poate separa de mărturisirea de credință ortodoxă.

Prin urmare, partea din Exil a Bisericii Ruse (ROCOR), fiind liberă de prigoana

comunistă, a putut să țină și să transmită mai departe Ortodoxia și succesiunea

apostolică, nepomenindu-i și neavând nici un fel de comuniune cu Serghie şi cu cei

dimpreună cu el și cu urmașii lui din Patriarhia sovietică a lui Stalin.

Deci în Uniunea Sovietică, Biserica a supraviețuit prin episcopii din lagăre și din

catacombe (Sfântul Mucenic Iosif, mitropolitul Petrogradului, este întemeietorul şi primul

întâistătător al Bisericii Ruse din Catacombe) care s-au condus după același ukaz

patriarhal. Supraviețuirea episcopatului canonic în catacombe a fost dificilă odată cu

trecerea timpului, din pricina prigoanei feroce şi a muceniciei sau a trecerii la Domnul a

episcopilor bătrâni, iar sovieticii începeau să infiltreze falşi episcopi. Ultimul episcop

canonic de catacombă a fost episcopul schimnic Petru Ladygin(1957). Comunitățile de

catacombă rămase astfel fără arhipăstori, caută oblăduire sub ROCOR sau sub vechicalendariştii

greci (de exemplu, Cuviosul Gurie de Kazan, a cărui succesiune era

impecabilă, iar mărturisirea de credință deplină, este hirotonit episcop pentru

comunitățile din Kazan, în 1991, de către Sinodul Arhiepiscopului Auxentie al Atenei şi al

întregii Elade).