Buletine biometrice?

[DAMIAN]

3. Alt motiv : în 1924 a fost introdus în B.O.R. noul calendar aşa zis „îndreptat”, după

mințile celor de un cuget cu papa Grigorie al XIII-lea (şi urmaşii lui) şi ai săi astronomi atei

papistaşi. Adoptarea acestuia a fost propusă, alături de alte inovații, de eretica Enciclică

Patriarhală a Constantinopolului din 1920, ca începătură satanică a ereziei

ecumenismului (vedeți textul acestei eretice Enciclice, care zice că:

“(…)Biserica noastră susține că apropierea dintre nenumăratele Biserici Creştine şi

înfrățirea dintre ele nu este exclusă de diferențele doctrinare care există între ele. În

opinia noastră o asemenea apropiere este chiar de dorit şi necesară.” ; “(…)în viziunea

plină de speranță a „Ligii Națiunilor”(…)” şi că “mai presus de toate, dragostea ar trebui

să înflăcăreze şi să întărească Bisericile, astfel încât ele ar trebui să nu se mai considere

unele pe altele ca străine şi externe, ci ca înrudite şi ca fiind parte a aceleiaşi case a lui

Hristos şi „împreună moştenitoare şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi ai

făgăduinței lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3, 6).”

Astfel, Enciclica din 1920 arată foarte clar că schimbarea calendarului nu s-a făcut în

primul rând din motive astronomice, ci pentru că se dorea limpede apropierea de

bisericile eretice.

Mai pe larg :

În anul 1582, papa Grigorie al XIII–lea împreună cu astronomii atei ai lui născocesc un nou

calendar, iar o eventuală adoptare a acestui nou calendar de către Biserica Ortodoxă a

fost condamnată şi dată anatemei de Soboare Pan-ortodoxe, Soboare Locale si Enciclice

patriarhale de 13 ori, între anii 1583 şi 1919. Anatemizarea calendarului gregorian a fost

insuflată acelor Părinți de către Duhul Sfânt, ce nu a primit această „îndreptare”. Cu toate

acestea, la Congresul de la Constantinopol din 1923 organizat după model protestant de

patriarhul ecumenic apostat Meletie Metaxakis, în ciuda opoziției majorității Patriarhiilor,

se impune adoptarea calendarului “îndreptat”. Patriarhia Română, nu numai că adoptă

acest nou calendar “îndreptat”, ci schimbă pentru doi ani şi Pascalia, serbând Paştile în

chip mincinos, în anii 1926 şi 1929, căzând astfel sub osânda Canonului 7 Apostolic şi a

Întâiului Sinod Ecumenic (Mircea Vulcănescu şi Nae Ionescu scriau atunci că România „nu

mai are Sinod” ). Această prăznuire aiurea a Paștilor, „Biserica” Finlandei – cu care toate

celelalte Patriarhii se află în comuniune – o face până în zilele noastre.

Sfântul Sinod al VII-lea Ecumenic, măr turisește: “Dacă cineva dă la o parte vreuna

din Tradițiile Bisericii, scrise sau nescrise, să fie anatema!”

Pe vremea Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul, A. I. Cuza, conducătorul statului

român de atunci, a încercat să impună în Sinod adoptarea noului calendar al papei

Grigorie, dar Sfântul Ierarh Calinic s-a opus cu tărie acestei schimbări, părăsind sala

Sinodului și spunând următoarele cuvinte: ”Iar eu cu cei fărădelege nu mă voi număra”.

- 6 -

Oare ce credeți că ar fi făcut Sf. Calinic dacă ar fi trăit şi în anul 1924, atunci când nu doar

că s-a propus introducerea noului calendar, ci s-a impus ?!

Cităm aici cuvintele Preasfințitului mitropolit Filaret al Franței, ucenicul şi continuatorul

lucrării Cuviosului Ambrozie Fontrier (Biserica Ortodoxă Tradiționalistă (vechicalendaristă)

a Greciei de sub omoforul Î.P.S. Macarie de Petra):

“Noi ortodocşii, îi urmăm pe sfinți, ceea ce înseamnă comuniunea cu sfinții; cu toți sfinții

din trecut cu care cei din prezent sunt într-un cuget. Aşadar, dacă cineva pare a fi sfânt [în

prezent], însă propovăduieşte o învățătură potrivnică Sfintei Tradiții, potrivnică credinței

celei vechi statornicite din pronia lui Dumnezeu în Sfintele Soboare A Toată Lumea, noi

trebuie să o respingem.”

Acum, pentru rău-voitorii și iscoditorii care caută prin semne și minuni să

contrazică Sfânta Tradiție, amintim învățăturile Sfinților Părinți că pot exista și false

minuni, semne sau descoperiri, mai ales, toate cele ce contrazic Predania Părinților. Dar

Dumnezeu, Care lucrează minuni cu adevărat, nu ne lasă lipsiți de mângâierea minunilor

adevărate. Spre exemplu, precum cântăm în tropare, râul Iordan se întoarce înapoi ca și

acum 2000 de ani, conform vechiului calendar în adevărata zi a Botezului Domnului, nu

atunci când prăznuiesc nou-calendariștii care au strămutat această dată și toate celelalte

cu 13 zile mai devreme.

De asemenea, ivirea minunată a norului pe Muntele Tabor se petrece de

Schimbarea la Față a Domnului tot după calendarul vechi.

Cu toate că aceste minuni se petrec la Ierusalim, în aceste sfinte locuri,

comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului nu este întemeiată, deoarece această patriarhie

se află în comuniune cu toate Patriarhiile oficiale aflate în C.M.B.

Tot ca dovadă în sprijinul urmării de către noi a vechiului calendar, deci a adeveririi

lui, în Grecia, pe 14/27 septembrie 1925, de prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci după vechiul

calendar, Dumnezeu a lucrat o mare minune: apariția unei cruci bizantine în chip de nor

luminos deasupra bisericii Sfântului Ioan Teologul în timpul slujbei, cruce care se ridica

încet la cer, în văzul tuturor. Credincioșii care erau în biserică au aflat de minune prin

strigătele polițiștilor veniți acolo pentru a le interzice săvârșirea slujbei „stiliste”. Această

dumnezeiască minune i-a întărit pe vechi-calendariștii greci să meargă în continuare

hotărâți pe calea Adevărului, cu calendarul vechi, iar pe jandarmii care văzuseră minunea

i-a făcut să se întoarcă la adevărata credință.

Aceasta s-a întâmplat atunci când au prăznuit “stiliștii”, cum batjocoritor îi numesc

nou-calendariștii pe cei ce păstrează Adevărul și calendarul patristic.

Așadar, apelativele dureroase de genul ”stiliști” ne amintesc și de apelativele

defăimătoare, aduse odinioară de către inovatorii vremii aceleia, asupra Sfinților Părinți

athoniți care stăteau neclintiți în Ortodoxie, și care erau numiti în derâdere “colivași”

- 7 -