Sa ne impartasim saptamanal

[Grabriella]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Oare chiar esti atat de trufasa? A ajuns egoismul tau asa departe? Ce insemna trufia pentru tine?
Chiar aduni bani la saltea, ti se intuneca mintea cand vezi euroii?
In ce fel te desfranezi zilnic? Cu gandul poate sau cum?
Chiar cauti cu orice prilej sa le faci rau celor care ti-au gresit? Iti sare tandara atat de usor?
Atat de mult mananci? Pana nu mai poti?
Le doresti rau celor carora le e bine?
Si chiar lasi sa treaca ziua fara sa spui o rugaciune, fara sa dai un ban saracului pe langa care treci, fara sa sfatuiesti pe cineva?

Vezi tu, Gabriela, ca nu prea te cred. :) Daca tu si Ana asteptati sa ajungeti la nepatimire si la desavarsire si abia apoi sa-L primiti pe Hristos, va inselati. Pentru ca El ni Se da in dar, nu pentru meritele noastre. Si a venit si vine inca pentru a-i ajuta pe cei pacatosi si cazuti sa se ridice, nu a venit pentru cei drepti. Stii bine asta, nu?

Eu sunt o persoana ce am venit in ortodoxie de 10 ani doar. Am o bucurie si o fericire fara margini cand primesc Sf. Taine. Nu pot sa-ti spun ce muuulttt imi doresc sa ma impartasec. Intotdeauna ma simt vinovata cand particip la Sf. Liturghie si nu pot sa ma impartasec pentru ca Domnul este acolo, viu, prezent si jertif pentru noi toti si eu,nemernica, nu m-am pregatit sa-l pot primi desi El ma cheama "Luati mancati.." Pentru mine este intocmai cum as fi invitata la o masa imparateasca si eu merg acolo murdara si rupta si zdrentaroasa, urat mirositoare .
Nu astept sa ajung la perfectiune pentru ca asta ar insemna ca numai sfintii ( si poate nici ei) ar putea sa se impartaseasca si parintele duhovnic mi-a spus ca toate patimile exista in noi, nu le putem extermina, dar le putem tine in frau. "Iar daca ai cazut, scoala-te !"
Pe mine ma doare si ma opreste neputinta si lenea mea de a ma pregati cum se cuvine sa stau la masa Domnului

[Grabriella]

Citind prima data Indrumarul de spovedanie m-am ingrozit.Nici prin gand nu mi-a trecut cat de subtil este pacatul. Ma consideram o persoana foarte morala, mai ales ca aveam o cultura neoprotestanta si aveam 'siguranta mantuirii' si apoi am avut marea binecuvantare sa primesc Sf. Botez la 43 de ani care sa-mi stearga toate pacatele.
Primii 7 ani nici nu am avut un duhovnic, ma spovedeam oriunde numai sa ma pot impartasii , dar cu cat citesc mai mult si cu cat trece timpul ma vad tot mai nevrednica si mai neputincioasa. Parintele duhovnic mi-a spus ca abia acum incep sa fac primii pasi, de fapt.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Grabriella

Nu astept sa ajung la perfectiune pentru ca asta ar insemna ca numai sfintii ( si poate nici ei) ar putea sa se impartaseasca si parintele duhovnic mi-a spus ca toate patimile exista in noi, nu le putem extermina, dar le putem tine in frau. "Iar daca ai cazut, scoala-te !"
Pe mine ma doare si ma opreste neputinta si lenea mea de a ma pregati cum se cuvine sa stau la masa Domnului

Cum am mai zis, noi nu primim sfintele taine pentru efortul propriu sau pentru vreun merit. Ele ne sunt oferite in dar spre curatire si ridicare spre Cer. Ascetismul este asadar periculos in acest sens, pentru ca omul uneori ajunge sa cada in extreme - nu vreau sa intru in detalii. Trebuie sa discernem bine lucrurile, cu cumpatare si echilibru.

Spune-mi, de ce crezi ca esti vrednica de Sfanta Spovedanie deasa, dar nu si de Sfanta Impartasanie tot atat de deasa? Oare nu ambele ne-au fost date spre ajutor, in mod gratuit? Pai, daca e sa ne gandim in felul celalalt, gresit, cum poti sa-ti permiti sa vii la spovedit iar si iar, mereu gresind si pacatuind, si tot asa pana la sfarsitul vietii? Nu cumva fortezi mila Lui Dumnezeu? Vezi, nu-i normal sa gandesti asa. La fel cum si refuzul apropierii la indemnul preotului nu este normal.

De ce nu e firesc? Multi judeca total stramb, zicand: trebuie sa fac asceza, pocainta multa, sa vars lacrimi amare si abia atunci voi indrazni sa ma cuminec. Nimic mai fals! Pai, niciodata nu te vei considera vrednica de primirea Lui Hristos, iar daca te vei considera, atunci chiar nu vei fi vrednica, pentru pacatul greu al mandriei. Si atunci, cand te vei impartasi? La batranete? De unde stii ca vei ajunge vreodata la vreo "masura imbunatatita"? Chiar de vei ajunge, NU vei sti asta. Si atunci? Atunci, judecata corecta este asta, dupa cum ne spune Sfantul Nicodim Aghioritul: noi avem nevoie de Trupul si Sangele Mantuitorului pentru a ne ridica din pacat si pentru a ne sfinti. Altfel nu putem. Este anormal sa gandesti invers, ca pentru asceza primesti cumva curatie ca sa primesti apoi Sfintele Taine. Mare greseala, te rog sa cauti cartea "Impartasirea continua cu Sfintele Taine" a lui Ioan Ica Jr, care cuprinde referatul Sfantului Nicodim Aghioritul.

Inca o data: pana si cei mai desavarsiti oameni, marii Sfinti Parinti, toti s-au impartasit DE FIECARE DATA, nu vorbim de des sau rar aici. Pai cel mai mare sfant se considera automat cel mai pacatos dintre oameni, altfel nu e sfant. Si totusi se impartaseste! El nu zice ca stai sa vina postul si sa mananc vegetale cateva saptamani, ca mai apoi sa se impartaseasca. Sesizezi diferenta? El nevrednic (sfintii NU stiau ca sunt SFINTI), dar se apropie de Potir; tu nevrednica, dar tu stai departe. Cum vine asta? :)

Mai frate, te rog! stai nitel si analizeaza ce scrie interocutorul tau.. apoi raspunde... Nu ca vreau sa am eu ultimul cuvant dar intelege/simte si ceea ce spun eu. Numai daca vrei...e drept..

Ce e cu atata inversunare de a raspunde fecaruia? Crezi ca daca dumneata te impartasesti zilnic si altul o poate face doar ca ii spui dumneata? O va face ca ii fluturi in fata canoanele? Crezi ca va merge cineva sa spuna duhovnicului, parinte mi-a spus mie unul pe forum ca trebuie sa ma Impartasesti zilnic ca asa spune canonul?!?

Fiecare face ce ii spune duhovnicul! Scurt clar si la obiect! Crezi dumneata ca cineva se va apropia mai des de Taine doar pentru ca dumneata (sau eu sau altul ) sustii ca e bine? sa invatam sa traim corect. Si de vom reusi asta sunt convinsa ca vom avea parte de Sfanta Euharistie des..daca nu, indiferent ce spun eu sau altul duhovnicul nu ii va permite asta! A omului este doar schimbarea, pocainta, inceputul bun, Sfanta Impartasanie nu e "obtionala"...ci vine cu apropbarea duhovnicului! Indiferent de mine sau de altul.
Sa avem curajul sa fim noi insine si aici si in viata de zi cu zi si tot e mare lucru.. Nu ne cere Domnul sa fim sfinti, dar nici nepasatori.

Fiecare sa mearga in fata duhovnicului si sa faca ascultare. Atata tot! stie duhovnicul ce sa faca indiferent de ceea ce spui tu sau eu!
Am fost foarte concisa in mesajele mele anterioare. Si speram sa intelegi ca vorbim aceeasi "limba"..

Eu am spus tot ce avem de spus legat de subiect.
In rest,
folos duhovnicesc si Bucurie!

[anna21]

În prealabil postat de eduardd

Ce e cu atata inversunare de a raspunde fecaruia? Crezi ca daca dumneata te impartasesti zilnic si altul o poate face doar ca ii spui dumneata? O va face ca ii fluturi in fata canoanele? Crezi ca va merge cineva sa spuna duhovnicului, parinte mi-a spus mie unul pe forum ca trebuie sa ma Impartasesti zilnic ca asa spune canonul?!?

Fiecare face ce ii spune duhovnicul! Scurt clar si la obiect! Crezi dumneata ca cineva se va apropia mai des de Taine doar pentru ca dumneata (sau eu sau altul ) sustii ca e bine? sa invatam sa traim corect. Si de vom reusi asta sunt convinsa ca vom avea parte de Sfanta Euharistie des..daca nu, indiferent ce spun eu sau altul duhovnicul nu ii va permite asta! A omului este doar schimbarea, pocainta, inceputul bun, Sfanta Impartasanie nu e "obtionala"...ci vine cu apropbarea duhovnicului! Indiferent de mine sau de altul.
Sa avem curajul sa fim noi insine si aici si in viata de zi cu zi si tot e mare lucru.. Nu ne cere Domnul sa fim sfinti, dar nici nepasatori.

Fiecare sa mearga in fata duhovnicului si sa faca ascultare. Atata tot! stie duhovnicul ce sa faca indiferent de ceea ce spui tu sau eu!
Am fost foarte concisa in mesajele mele anterioare. Si speram sa intelegi ca vorbim aceeasi "limba"..

Eu am spus tot ce avem de spus legat de subiect.
In rest,
folos duhovnicesc si Bucurie!

subscriu mesajului..


Si mi-a mers la inima si cum a spus: Gabriella "Pentru mine este intocmai cum as fi invitata la o masa imparateasca si eu merg acolo murdara si rupta si zdrentaroasa, urat mirositoare ." pentru ca asa ma simt si eu.. si chiar daca ma impartasesc cu teama o fac.

In schimb NU mi-a placut exprimarea lui Ionut:
"Pocainta ei este exemplara, tinand cont de starea ei de decadenta la care ajunsese in tinerete"
Cum adica? Eu tare cred ca eu sunt mai decazuta decat Sf. Maria Egipteanca din simplu motiv ca ea si-a vazut starea de plans in care era! Iar eu nu-mi vad starea de pacat! (Cum adica? Ea avea nevoie de pocainta puternica pt ca era pacatoasa, iar noi de pocainta "moderata" ca nu suntem chiar asa "decazuti"? Poate am inteles gresit)
Noi nu vedem ca suntem de plans.. ci noi credem ca suntem bogati si ne-am imbogatit (duhovniceste, desigur), dar nu vedem ca suntem ticalosi, vrednici de plans si saraci si orbi si goi.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de anna21

Si mi-a mers la inima si cum a spus: Gabriella "Pentru mine este intocmai cum as fi invitata la o masa imparateasca si eu merg acolo murdara si rupta si zdrentaroasa, urat mirositoare ." pentru ca asa ma simt si eu.. si chiar daca ma impartasesc cu teama o fac.
[...]
Noi nu vedem ca suntem de plans.. ci noi credem ca suntem bogati si ne-am imbogatit (duhovniceste, desigur), dar nu vedem ca suntem ticalosi, vrednici de plans si saraci si orbi si goi.

Voi transcrie un text din Sfantul Nicodim Aghioritul - "Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua cu preacuratele lui Hristos Taine", extras din cartea lui Ioan Ica jr. "Impartasirea continua cu Sfintele Taine". Cei care aveti ceva impotriva cuvintelor lui, daca mai aveti curaj, comentati mai jos orice nu va convine, impotriva Sfintilor si a Sfintei Traditii!

Cine sunt ei:

"Să urmăm aşadar, iubiţi credincioşi, pe marii Sfinţi ai Bisericii: Ioan Gură de Aur, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Simeon al Thesalonicului, Nicodim Aghioritul, Paisie Velicicovschi, Ioan de Kronştadt, Ioan Maximovici, Siluan Atonitul şi mulţi alţii (cunoscuţi şi necunoscuţi), care se împărtăşeau zilnic şi aşa au şi ajuns sfinţi. Nu le‑au lipsit acestor oameni nici faptele bune, nici virtuţile cele mai înalte, totuşi nădejdea mântuirii lor nu era în efortul propriu, ci în Hristos, cu Care se împărtăşeau foarte des."

Si acum textul de la pagina 239:

3. Ca faptul de a intarzia cineva sa se impartaseasca ii produce mare vatamare

Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa se impartaseasca, acela nu face nici o pregatire, nu devine atent, nu are o paza stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului il face sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet, contractie in simturi si paza in miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate acestea urmeaza celor zabavnici la Impartasire e un lucru adevarat, precum le patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.

Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la Impartasire, ma mir ca ar mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus [in alte capitole, cautati cartea - nota mea] si care vin de la dumnezeiestile Taine, precum spune Cabasila. Cum pot sa vestejeasca flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa Sfantul Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile? Cum pot sa-ti curete mintea? sa-si faca gandirea stralucitoare? sa-si infrumuseteze toate puterile sufleteului neimpartasindu-se cu Trupul si Sangele Domnului nostru, care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? [adica Sfantul Ioan Gura de Aur - nota mea]. Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnat cu cinstitul Sange al Lui Hristos, pecum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si celelalte roade si daruri ale Duhului Sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o Fiinta cu Duhul, Fiu care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie si pace a noastra si izvorul tuturor celor bune?

Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii sa praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta sunt, cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor Sfintilor Parinti in parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc dumnezeiestii Apostoli si Sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai inainte.

Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de Cuminecare se fac vrajmasi ai Lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor ". Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea de impartasire). Cu alte cuvinte, de aceea ma apropii in continuare de Sfintele Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma multa vreme de Sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul cel gandit cu mintea diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare."

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Voi transcrie un text din Sfantul Nicodim Aghioritul - "Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua cu preacuratele lui Hristos Taine", extras din cartea lui Ioan Ica jr. "Impartasirea continua cu Sfintele Taine". Cei care aveti ceva impotriva cuvintelor lui, daca mai aveti curaj, comentati mai jos orice nu va convine, impotriva Sfintilor si a Sfintei Traditii!

Cine sunt ei:

"Să urmăm aşadar, iubiţi credincioşi, pe marii Sfinţi ai Bisericii: Ioan Gură de Aur, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Simeon al Thesalonicului, Nicodim Aghioritul, Paisie Velicicovschi, Ioan de Kronştadt, Ioan Maximovici, Siluan Atonitul şi mulţi alţii (cunoscuţi şi necunoscuţi), care se împărtăşeau zilnic şi aşa au şi ajuns sfinţi. Nu le‑au lipsit acestor oameni nici faptele bune, nici virtuţile cele mai înalte, totuşi nădejdea mântuirii lor nu era în efortul propriu, ci în Hristos, cu Care se împărtăşeau foarte des."

Si acum textul de la pagina 239:

3. Ca faptul de a intarzia cineva sa se impartaseasca ii produce mare vatamare

Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa se impartaseasca, acela nu face nici o pregatire, nu devine atent, nu are o paza stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului il face sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet, contractie in simturi si paza in miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate acestea urmeaza celor zabavnici la Impartasire e un lucru adevarat, precum le patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.

Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la Impartasire, ma mir ca ar mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus [in alte capitole, cautati cartea - nota mea] si care vin de la dumnezeiestile Taine, precum spune Cabasila. Cum pot sa vestejeasca flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa Sfantul Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile? Cum pot sa-ti curete mintea? sa-si faca gandirea stralucitoare? sa-si infrumuseteze toate puterile sufleteului neimpartasindu-se cu Trupul si Sangele Domnului nostru, care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? [adica Sfantul Ioan Gura de Aur - nota mea]. Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnat cu cinstitul Sange al Lui Hristos, pecum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si celelalte roade si daruri ale Duhului Sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o Fiinta cu Duhul, Fiu care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie si pace a noastra si izvorul tuturor celor bune?

Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii sa praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta sunt, cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor Sfintilor Parinti in parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc dumnezeiestii Apostoli si Sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai inainte.

Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de Cuminecare se fac vrajmasi ai Lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor ". Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea de impartasire). Cu alte cuvinte, de aceea ma apropii in continuare de Sfintele Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma multa vreme de Sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul cel gandit cu mintea diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare."

Da Florine,este foarte bine sa ne impartasim des daca,dupa cum spune Sfintul Nicodim: facem pregatire,sintem atenti,avem o paza strinsa fata de gindurile rele ( tu cum faci aici ? ), avem frica de Dumnezeu,contractie in simturi si paza in miscarile lui ( fara dezlegari desavarsite si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajungem asemenea unui dobitoc )...

Printre pacatele de moarte si opritoare de la Sfinta Impartasanie,ai scris si despre minciuna...aici cum te descurci,caci mie imi vine destul de greu sa nu mint ( de frica cind intirzii la servici,sau cind ii spun doamnei Holmes sa nu ma dea la telefon ca nu sint acasa,sau cind exagerez,sau cind promit si nu ma tin de promisiune....etc ...deja ma ia cu ameteli)

Din cit am citit din canoane,sotia sau sotul necredincios nu se refera la cei de alta credinta ( cu care nu avem voie sa ne casatorim )...ci la faptul ca sotia sau sotul desi botezati ortodox,nu prea merg pe la Biserica si fac cele ale lui Dumnezeu,acestia sint necredinciosii care ar putea fi mintuiti prin credinta noastra...parca asa.
Daca citesti cu atentie canoanele,marea lor majoritate arata cit timp sintem opriti de la Sfinta Impartasanie,cind facem anumite pacate...perioade reduse de duhovnic,in functie de intensitatea pocaintei noastre.

Oricum,daca avem trezvie,traim in curatie ( cit de cit ),ne spovedim des,incercind sa nu mai repetam pacatele spovedite ( sau macar nu la aceeasi intensitate si frecventa ca mai inainte)...si daca duhovnicul ne da dezlegare....atunci chiar ca ar fi un lucru extrem de daunator sa nu ne impartasim,lipsindu-ne de bunurile ceresti si dumnezeiesti.

[Florin-Ionut]

Astazi m-am impartasit: nu spre judecata, nici spre osanda, ci spre iertarea pacatelor, spre tamaduirea sufletului si a trupului si spre viata de veci.

În prealabil postat de sherlock_holmes

Da Florine,este foarte bine sa ne impartasim des daca,dupa cum spune Sfintul Nicodim: facem pregatire,sintem atenti,avem o paza strinsa fata de gindurile rele ( tu cum faci aici ? ), avem frica de Dumnezeu,contractie in simturi si paza in miscarile lui ( fara dezlegari desavarsite si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajungem asemenea unui dobitoc )...

Da, atentia este esentiala in viata noastra ca si crestini. Altfel cadem usor si fara veste, mirandu-ne uneori cum de s-a intamplat o asa fapta grava. Atentia face parte din pregatire si este un alt fel de a spune "paza simturilor".

Am avut perioade de mari ispite in care imi erau induse ganduri de hula, imaginatie-horror. Multumesc Sfintilor din Patericul Egiptean ca m-au invatat sa le ignor. Aceasta solutie e valabila pentru orice gand negativ care ne tulbura: ignorarea. Si rugaciunea, eu prefer Rugaciunea Lui Iisus. Altfel, nu le putem sta impotriva si riscam sa deznadajduim.

Cata vreme nu suntem mantuiti complet de rau, frica de Dumnezeu ramane. Altfel, iubirea desavarsita ar elimina-o, insa mai avem pana acolo.

In privinta mancarii, noi suntem foarte atenti. Carne - ocazional. Fara chimicale, pe cat posibil. Fara prajeli, dulciuri si alte lucruri periculoase. Folosim aghiazma mare ca apa de consum. Mancam relativ mult comparativ cu altii, insa ne mentinem amandoi alura de "manechin". Fiecare cu metabolismul sau.

E foarte greu sa nu gresim cu cuvintul, fie el vorbit ori scris. Pentru asta avem rugaciunea zilnica, caci Hristos ne iarta daca I-o cerem. Trebuie doar macar putina cainta, parere de rau. Nu am nici un dubiu, dupa cum scrie in Pelerinul rus.

E imposibil sa trecem ziua fara sa vedem imagini care ar trebui sa fie ascunse. E o realitate ajunsa normalitate. La fel ca si in cazul unui gand rau, le ignor. Nu dureaza mult ispita. Iar simpla vedere nu e pacat, nici macar greseala. Dupa o scurta lupta rationala, poti sa te alegi cu un pacat sau cu o cununa. Zicea un calugar cand vedea o femeie frumoasa: slava Domnului ca e frumoasa. Pentru vremurile noastre as adauga, daca e "semidezbracata": si da-i, Doamne, mai multa minte.

În prealabil postat de sherlock_holmes

Printre pacatele de moarte si opritoare de la Sfinta Impartasanie,ai scris si despre minciuna...aici cum te descurci,caci mie imi vine destul de greu sa nu mint ( de frica cind intirzii la servici,sau cind ii spun doamnei Holmes sa nu ma dea la telefon ca nu sint acasa,sau cind exagerez,sau cind promit si nu ma tin de promisiune....etc ...deja ma ia cu ameteli)

Nu mi-am facut un obicei in a minti cu prestiinta. Ar deveni usor un viciu. Cunosc oameni pe care nu stii cand sa-i crezi si cand nu. Acum mi-am amintit ca am uitat sa-l trec pe lista la spovedania de miercuri, insa am pomenit de pacatele cu cuvantul. A minti involuntar, intamplator in conversatiile de peste zi, e o greseala care se iarta la rugaciunile zilnice. Insa premeditat, uneori e preferabil sa mint cu un scop bun. Dar foarte rar, cand simt ca nu am de ales. Spre exemplu, mi-am pierdut permisul de conducere cand am fost in Serbia si astia m-au pus sa dau o declaratie in care sa povestesc imprejurarile. Am scris ca nu stiu - si chiar nu stiu exact cum si unde a fost posibil sa-l pierd. Romanii ar fi in stare sa ma trimita acolo sa dau anunt la ziarul local sau alte povesti citite pe forumuri...

În prealabil postat de sherlock_holmes

Din cit am citit din canoane,sotia sau sotul necredincios nu se refera la cei de alta credinta ( cu care nu avem voie sa ne casatorim )...ci la faptul ca sotia sau sotul desi botezati ortodox,nu prea merg pe la Biserica si fac cele ale lui Dumnezeu,acestia sint necredinciosii care ar putea fi mintuiti prin credinta noastra...parca asa.
Daca citesti cu atentie canoanele,marea lor majoritate arata cit timp sintem opriti de la Sfinta Impartasanie,cind facem anumite pacate...perioade reduse de duhovnic,in functie de intensitatea pocaintei noastre.

Am discutat o ora la spovedanie cu parintele meu duhovnic acum vreo trei zile. Concluzia lui a fost ca trebuie sa ma impartsasesc. Au fost perioade cand ma credeam eu mai destept si nu voiam sa ma apropii de Hristos, desi primeam dezlegare. Aveam aceleasi argumente ca si cei cu care discut aici in contradictoriu: nevrednicia, lipsa unei pocainte "autentice", frica de osanda, faptul ca lumea noastra e mult mai pacatoasa ca si lumea de odinioara si alte cele. Acum insa fac ascultare, in speranta ca si sotia (botezata la ortodocsi) se va spovedi si impartasi candva impreuna cu mine.

În prealabil postat de sherlock_holmes

Oricum,daca avem trezvie,traim in curatie ( cit de cit ),ne spovedim des,incercind sa nu mai repetam pacatele spovedite ( sau macar nu la aceeasi intensitate si frecventa ca mai inainte)...si daca duhovnicul ne da dezlegare....atunci chiar ca ar fi un lucru extrem de daunator sa nu ne impartasim,lipsindu-ne de bunurile ceresti si dumnezeiesti.

Sa ne cercetam inainte situatia particulara si, daca avem dezlegare si constiinta nu ne mustra, sa ne apropiem de Painea Vietii. Altfel, in caz de infractiune, fuga la spovedanie si duhovnicul va judeca cum stau lucrurile. Pentru ca nimeni nu ne garanteaza ca ajungem in postul urmator, care poate fi si peste 2-3 luni. Tinta noastra trebuie sa fie Duminica urmatoare, iar noi sa ne silim sa ne pastram constiinta nepatata, pe cat omeneste e cu putinta. Saptamanal, vom primi astfel iertare de toate pacatele comise intre timp si vom pune un nou inceput bun in speranta mantuirii de rau, inca din aceasta lume - asa cum e ea.

Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de eduardd

Mai frate, te rog! stai nitel si analizeaza ce scrie interocutorul tau.. apoi raspunde... Nu ca vreau sa am eu ultimul cuvant dar intelege/simte si ceea ce spun eu. Numai daca vrei...e drept..

Florin nu o face din rea vointa ! Nu vreau sa-i iau apararea , dar deja il cunosc , cat de cat ! E ceva mandrie in mesajele lui , dar oare cine nu-i lovit de MANDRIE ? Florin e un mare iubitor de Dumnezeu , si poate si de aceea "incapatanarea " lui de a-i aduce pe toti la gandul si vorba lui . Pericolul nu-i nici pe departe la cel ce-i citeste mesajele , ci pericolul este chiar la el
, caci sunt sigur ca dupa atatea indemnuri , el singur a avut caderi nemaiputand sa-si duca planul pan la capat . Aici e marele pericol fratilor , caci diavolul nu doarme si te loveste din plin cand te falesti in ale credintei , cand pari foarte sigur pe tine si crezi ca toata lumea este a ta si poti infaptui tot ce-ti doresti . Florin a ignorat complet ispita , si tocmai ea il va lovi din plin ! Duhovnicul are aceasta mare sarcina de a ne indruma si de a lua asupra sa tot greul pe care un mirean nu-l poate intelege si nici nu-l poate duce ! Doamne ajuta !

[daniil96]

"Se povestește că a fost odată un preot la care au venit să se spovedească o data doi oameni. Un bătrân și un adolescent.

Bătrânul spune preotului:

- Părinte eu am un păcat mare, mare…

- Du-te pe dealul din față și ai să găsești pe-acolo un bolovan destul de mare; adu-l aici.

Pleacă bătrânul și i-a cuvântul adolescentul. El spuse:

-Părinte, eu nu am păcate mari, doar așa… păcate mici… dar am venit și eu la spovedanie.

Părintele îi dădu o sacoșă de rafie și îi spuse:

-Urcă dealul din față iar când te vei întoarce să culegi în drumul tău pietre până ce vei umple sacoșa.

Zis și făcut. După câteva ore cei doi enoriași ajunseră cu bolovanul respectiv sacoșa cu pietricele.

Preotul li se adresă pe rând. Primul fu bătrânul căruia îi spuse:

-Tu zici că ai un păcat mare și vrei să-l îndrepți, du-te și du piatra ta cea mare exact în locul de unde ai luat-o.

Apoi zise adolescentului:

-Tu spui că ai nu ai păcate mari dar ai păcate mici. Ei bine dacă vrei sa-ți îndrepți păcatele mici du-te de du pietrele din sacoșă exact în locurile de unde le-ai luat.

Această istorioară exprimă perfect principiul “ atenție la păcatele mici ”. Oamenii pretind că sunt pocăiți pentru că nu fac păcate mari . Ei merg pe principiul “dacă nu dau în cap la nimeni e sunt ok”

Oameni buni trebuie să avem mare atenție la păcatele mici pentru că acestea sunt cel mai greu de îndreptat."

http://alt-om.com/atentie_la_pacatele_mici/