Lume sau manastire?

[vlahmacedoroman]

În prealabil postat de DAMIAN

Exista monahi care traiesc monahismul pe dinafara!Monahul indeosebi are numai obligatii; nu are drept la nimic. Nu trebuie sa aiba pretentie de la nimeni pentru nimic. Faptul de a cere monahul drepturi in aceasta viata, din moment ce s–a lepadat de toate pentru dragostea lui Hristos, este cu desavarsire gresit.Monahul se îngrijeşte de mântuirea sa şi de mân*tuirea tuturor celor vii şi morţi. Pentru monah, dragostea adevărată, cea dumnezeiască se află înlăuntrul durerii pentru mântuirea sufletului său şi al durerii pentru mântuirea întregii lumi.Scopul mănăstirilor este duhovnicesc şi nu trebuie să existe în ele elementul omenesc, ci cel ceresc, pen*tru ca sufletele să fie inundate de dulceţi paradisiace.Unele mănăstiri s–au umplut de multe înles*niri şi îşi fac viaţa lor grea. Caută lucruri pe care nu tre*buie să le caute şi le lasă pe cele duhovniceşti cu care ar trebui să se ocupe.

te contrazic,damiane!
calugarii au drepturi in virtutea libertatii date de Dumnezeu!
tu nu poti intelege asta,nu ai cum !dar te asigur ca au drepturi,tocmai de aceea sa ajuns la o asemenea decadere a vietii spirituale,datorita negarii drepturilor acestor oameni(monahi....), s-a ajuns astfel la acest nivel de „privatizare” si transformare a manastirilor in centre turistice!
ierarhia doreste cu totul altceva.....monahii vor pace si rugaciune,insa cuvantul lor nu este ascultat pe motivul asa zisei „ascultari neconditionate”!
sper sa ma intelegi.....niciodata nu mai fa greseala aceasta de a zice ca monahii nu au drepturi!

[DAMIAN]

Viata cãlugãreascã este viatã de culme, viatã de mare înãltime moralã si adâncã trãire lãuntricã, si cine nu se sileste sã o trãiascã dupã legile ei, acela mai bine ar fi fost sã nu se fi nãscut.Viata cãlugãreascã este, mai înainte de toate, viatã de renuntare, de tãiere a voii si de mare înfrânare, si cine nu se sileste sã priceapã si sã împlineascã aceste precepte divine ale ei, mai bine i–ar fi fost de nu ar fi cunoscut–o.De sute de ani, parintii cu viata sfanta au vorbit despre scaderile monahilor. In Paterice gasim destule exemple cu monahi care au parasit calea mantuirii. Haina calugareasca nu este un pasaport pentru rai. In Patericul Lavrei Pecerska se face referire la doi oameni care au murit: unul imbracase haina monahala, dar cu nevrednicie; celalalt murise inainte de a fi calugarit. Cand i–au dezgropat, au vazut ca cel ne vrednic era fara rasa, iar cel vrednic o purta, desi nu apucase sa depuna voturile monahale.Manastirile sunt, ca si preotii, oglinda poporului

[DAMIAN]

Monah adevãrat înseamnã om înfrânat, care în mijlocul tuturor încercãrilor si ispitelor îsi pãstreazã sufletul curat si fruntea seninã. Monah adevãrat este numai acela care, fiind îmbrãcat în trup omenesc si stricãcios, urmeazã stãrii si vietii îngeresti, ca un fãrã de trup. Monah adevãrat este numai acela care se tine de cuvintele si poruncile lui Dumnezeu, în orice timp si în orice loc si cu ocazia oricãrei fapte. Monahul este o silire necurmatã a firii si o pãzire a simturilor fãrã de slãbire. Monah adevãrat este acela care are trupul curãtit, gura curatã si mintea luminatã. Monah este acela care necontenit vegheazã la cârma sufletului lui, ca nimic din valurile lumii acesteia sã nu–i tulbure constiinta. El este cel care îndeplineste toate poruncile Domnului: desãvârsire crestineascã, adânc de smerenie, stâlp de rãbdare, izvor nesecat de lacrimi, vistierii de curãtenie, dispretuitorul tuturor podoabelor si plãcerilor lumii acesteia, mucenic si jertfã bine plãcutã lui Dumnezeu de fiecare zi, minte luminatã, rugãciune iute alergãtoare, inimã curatã, gurã care necontenit laudã pe Dumnezeu, locas al Sfintei Treimi, priveliste a îngerilor si oamenilor si cel care–i sperie pe demoni.