De ce Dumnezeu tace?

[mihele_m]

În prealabil postat de Daniel777

Poate multi se intreaba de ce Dumnezeu nu ne raspunde mai direct intrebarilor si problemelor noastre,si ne lasa oarecum fara indrumare.

M-am gandit ca unul din cele mai importante si minunate lucruri este TACEREA.Prin tacere noi putem invata si afla raspunsuri mult mai bine decat daca "ne lamurim" prin cuvant.

Tacerea e o taina a veacului viitor.

Ce "forum" ar fi daca am putea dialoga fiecare cu Dumnezeu!!! La fel ca aici,nimeni nu s-ar mai intelege cu nimeni....

Observati ca si la predica preotului de la Liturghie,nu se fac comentarii si nu se dau replici,daca e buna sau mai putin buna....

Si marii duhovnici si Sfinti Parinti,preferau sa spuna cuvinte putine si bine alese,atunci cand povatuiau pe cineva....

Dumnezeu tace,dar ne vorbeste prin constiinta noastra,si cu cat constiinta este mai curata ,cu atat auzim mai limpede,mai deslusit cuvintele lui Dumnezeu...

Dumnezeu nu tace el lucreaza prin oameni .

[Daniel777]

În prealabil postat de mihele_m

Dumnezeu nu tace el lucreaza prin oameni .

Asta am spus si eu,lucreaza in tacere.

[GheronIosifIsihastul]

În prealabil postat de mihele_m

Dumnezeu nu tace el lucreaza prin oameni .

da noi suntem unul cate unul, de asta Dumnezeu nu are loc sa aterizeze.. acum cu riscul imens de a cadea in slava desarta apropo de prezenta si manifestarea lui Dumnezeu, ca nu ma pot abtine sa nu va zic, subsemnatul a fost scos din niste pacate ucigatoare prin niste vizite harice, care mai de care mai minunate ,caci Dumnezeu nu minte.. a taiat vitelul cel gras si mi-a pus inel si incaltaminte si mi-a aratat de-a dreptul ce bucurie este in cer cand un pacatos se intoarce.. cine vrea sa afle mai multe imi poate citi toata marturia cu toate amanuntele, cum au fost cat cand si unde aici: http://www.sfintiiarhangheli.ro/intr...isosit-i-harul
aviz necredinciosilor care vor citi sa nu se oboseasca prea tare ci sa se roage pentru mine multumind si eu ma voi ruga si eu pentru ei sa aiba parte macar un pic de experienta Raiului asa cum am trait-o eu ,insa sa nu uite ca mai inainte de toate am baut pe saturate din apele iadului si ale pacatului cum oamenii nu-si imagineaza.. asta o spun ca sa inteleaga de ce nu ma tem de slava desarta sa o spun pe sleau povestea mea.. eu stiu de unde si Cine m-a scos.. eu nu am trait nimic drept urmare a unor nevointe ca sa ma pot "lauda" ci dimpotriva.. am mancat roscovele! de laudat este numaimarea de negraita milostivire a lui Dumnezeu!

[heaven]

În prealabil postat de GheronIosifIsihastul

da noi suntem unul cate unul, de asta Dumnezeu nu are loc sa aterizeze.. acum cu riscul imens de a cadea in slava desarta apropo de prezenta si manifestarea lui Dumnezeu, ca nu ma pot abtine sa nu va zic, subsemnatul a fost scos din niste pacate ucigatoare prin niste vizite harice, care mai de care mai minunate ,caci Dumnezeu nu minte.. a taiat vitelul cel gras si mi-a pus inel si incaltaminte si mi-a aratat de-a dreptul ce bucurie este in cer cand un pacatos se intoarce.. cine vrea sa afle mai multe imi poate citi toata marturia cu toate amanuntele, cum au fost cat cand si unde aici: http://www.sfintiiarhangheli.ro/intr...isosit-i-harul
aviz necredinciosilor care vor citi sa nu se oboseasca prea tare ci sa se roage pentru mine multumind si eu ma voi ruga si eu pentru ei sa aiba parte macar un pic de experienta Raiului asa cum am trait-o eu ,insa sa nu uite ca mai inainte de toate am baut pe saturate din apele iadului si ale pacatului cum oamenii nu-si imagineaza.. asta o spun ca sa inteleaga de ce nu ma tem de slava desarta sa o spun pe sleau povestea mea.. eu stiu de unde si Cine m-a scos.. eu nu am trait nimic drept urmare a unor nevointe ca sa ma pot "lauda" ci dimpotriva.. am mancat roscovele! de laudat este numaimarea de negraita milostivire a lui Dumnezeu!

Am citit ceea ce i-ai scris Maicii Siluana si recunosc ca m-a impresionat prin intensitatea trairilor care razbate din cuvintele tale,framantarile,conflictele interioare care sunt convinsa ca sunt si au fost cat se poate de reale,precum si tot ceea ce spui despre El,despre Lumina...
La prima vedere pare chiar o experienta spirituala autentica si poate chiar asa a si fost,insa o nedumerire am: cum se poate face ca un om care a avut parte de un asemenea dar,de care poate putini muritori au parte si in care a vazut ce inseamna iubirea nemarginita a lui Iisus Hristos,sa nu incerce sa nutreasca aceleasi sentimente de iubire,smerenie,daruire,blandete si fata de semeni?Cum,dupa ce a cunoscut astfel de lucruri,tocmai in numele Lui acest om poate fi inversunat si sa loveasca in jurul sau fara discernamant,atunci cand i se pare ca ceva contravine opiniilor sale?Cum de iubirea si mila pe care le-a primit de la El nu le revarsa si asupra celorlalti,chiar daca ii gresesc sau nu?
Oricum,sunt sigura ca usor nu iti este si ca zbaterile tale au probabil loc pe absolut toate planurile:spiritual,psihologic si fizic.Fara sa imi doresc ca spusele mele sa sune bizar,insa cred ca acum esti la o rascruce de drumuri in care ori vei pasi pe drumul Lui cu adevarat ori vei aluneca pe panta nebuniei...
Avand in vedere ca esti totusi un om care se lupta cu propriile sale pacate oricat de greu ii este,ceea ce e de admirat,in bezna carora a patruns insa Lumina,ce poti face este doar sa te lasi calauzit de Ea si sa o lasi sa te cuprinda,sa redevii una cu Hristos si atunci si pornirile de furie,de manie a persecutiei etc se vor dizolva si vor lasa loc omului frumos din tine!
Si mai cred ca esti un om tare iubit de El,mai ramane doar sa inveti sa te iubesti si tu pe tine,sa te accepti si sa te ierti...

[MariS_]

În prealabil postat de cristian(gheron)

Odată, în timp ce mă gândeam la aceste experiențe pentru numai o secundă și ceva m-am simțit cu mintea în Rai, preț de o respirație, nu mai mult... Fraților, nu are nimic, dar nimic în comun cu lumea asta! Noi, v-am spus, încă nu existăm, suntem stinși, fără Dumnezeu nu e viață, iar noi suntem fără Dumnezeu acum... Intensitatea simțirii și plinătatea de VIAȚĂ, așa de diferită și de stare de bine și fericire...
Altădată, pentru câteva secunde, gândindu-mă la Hristos Răstignit, L-am văzut Răstignit într-o dulceață și o pace paradisiacă de nedescris! Mi-am spus imediat „deci așa e în Rai!”... Am înțeles! Iată Centrul Raiului! Pomul Vieții! Hristos! Și eu eram tot răstignit lângă El... nu pot spune bucuria, pacea, dulceața acelea... Pacea de acolo era caldă și așa o stare de bine și de umilință dulce am simțit că de atunci am priceput ce înseamnă de fapt ODIHNA CRUCII...
Altădată am văzut ca o lumină blândă și plină de sens care era peste tot, și din inima mea și din lume și era vie și în dreapta mea fără formă trupească, nu cu ochii trupești, pe Hristos, LUMINA LUMII, din care țâșnea către mine o infinită iubire și milă. Am simțit Bucuria Lui că dialoghează cu mine! DEPLINĂ! Dumnezeu se bucură de noi și am simțit că din El emană un abis de fericire și pace! Nicio virgulă, nicio umbră, niciun fel de NU! Nu tu reproș, nu tu mustrare, nu tu sfârșit sau altfel de limitare sau barieră! E așa de BINE să te scalzi în Iubirea Sa! E atât de dulce Duhul Sfânt! Iubirea și Mila Sa erau așa de mari că am simțit inima cum îmi arde și trosnea efectiv de acea ardere așa de fierbinte era, (când spuneam Miluiește-mă simțeam mila cum se varsă în mine cum îmi bubuia în piept, în centrul și-n adâncul ființei rănite) iar în stânga Sa era Maica Domnului cu aceeași lumină numai că mai gentilă, dacă pot spune așa, însă intensitatea dragostei era exact la fel! (ce plăcută era Iubirea Maicii Domnului... am simțit rugăciunea ei și dorința ei de a ne mântui, de parcă ea se transformase în această dorință). Atunci am simțit că Dumnezeu e totuna cu mine și m-a pus să mă uit înlăuntrul meu și am văzut ca și cum eram El!

Am sa incerc sa comentez aceasta frumoasa experienta a Raiului in lumina celor
scrise de Cristian. Ea raspunde si la intrebarea din topic.
Hristos Rastignit este si Pomul Vietii dar si Usa Imparatiei Cerului. Nu se intra in
Imparatie decat cu "cheia" potrivita. Iar "cheia" potrivita este starea noastra de
jertfa, starea de rastignire a sinelui nostru. Numai in aceasta stare Il putem primi
pe Hristos in noi si numai prin aceasta stare putem patrunde pe Usa Rastignirii in
Imparatia Sa. Celelalte sunt doar etape pregatitoare, adica respectarea poruncilor
si iubirea aproapelui. Dar fara starea de jertfa, fara rastignirea sinelui propriu, nu
se poate intra in Imparatie. Abia de la acest nivel vei fi in stare sa "vezi" Lumina.
Lumina aceea inefabila si plina de dulceata, de care vorbeste asa de frumos Cristian.
Si, vazand acea lumina, te vei umple de Iubirea lui Hristos si vei auzi glasul Sau in
tine, caci Imparatia incepe in inima ta atunci cand Hristos locuieste in tine.
Deci Dumnezeu tace atunci cand nu suntem noi in starea de jertfa, de rastignire a
sinelui, pentru ca pana atunci vorbeste in noi doar sinele nostru.
Aceasta stare de jertfa e starea cea mai profunda a noastra si la ea faceam referire
atunci cand avertizam ca GheronIosifIsihastul are adancime in postarile sale. El
incearca sa ne traga inspre acea stare, dar inertia noastra e foarte mare pentru ca
sinele nostru simte pericolul ca ar putea fi rastignit si atunci se opune cu indarjire.
O sa-i raspund si lui Heaven care a sesizat o diferenta intre trairile lui Gheron si
cuvintele dure pe care le foloseste uneori cu unii useri aici pe forum. Draga Heaven,
stiu ca ai studii de psihologie si vei intelege ce spun. Exista o metoda dura, acceptata
de psihologie doar ca ultima metoda, atunci cand toate celelalte au dat gres, si anume
metoda luarii de guler si zguduirii puternice sau, altfel spus, tratarea prin soc psihic,
trezirea prin datul a doua palme. Sigur, nu recomand oricui acest procedeu si nici nu
da intotdeauna rewzultate, dar totusi e un procedeu recunoscut. Ai remarcat ca Gheron
intotdeaunda si-a cerut iertare mai apoi, si in toate postarile razbate dragostea sa de
suflete si dorinta de a-l ajuta cu ORICE pret. Noi, astialalti, am cam stat deoparte,
fara sa intervenim, dar nu cred ca prin asta am dat vreo dovada de mai multa iubire
decat Gheron, care macar a incercat sa schimbe ceva chiar daca n-a reusit decat sa-i
scandalizeze pe cativa dintre noi. Mai a fost un ortodox care a fost banat si care a
aruncat cu cuvinte murdare la adresa altor crestini de alta confesiune, dar n-a avut
curajul si decenta sa-si ceara iertare si sa spuna ca-i iubeste, asa cum a facut Gheron.
Ii iau apararea lui Gheron pentru ca am inteles ce a vrut sa faca, am inteles ca are o
inima mare si ca ii pare tare rau de orice suflet, pe care doreste sa-l ajute si pentru
asta lupta cu toata puterea si ca nu poate sa stea deoparte linistita si sa nu intervina.
Acum ca sa revin la Imparatie si sa vedeti cum se leaga si cu vamile vazduhului. Nu
toti ajungem in timpul vietii la acea stare de rastignire, de jertfa a sinelui, si atunci
aceste vami ale vazduhului sunt un fel de ultima incercare a sufletelor, un fel de
apocalipsa a sufletelor, caci ultimii oameni vor avea parte de apocalipsa, adica de
ispitirile cele mari ale sfarsitului iar ceilalti oameni ar fi lipsiti de acestea. Ei bine,
nu, nu sunt lipsiti de aceste ispite, nu in totalitate caci vamile vazduhului inlocuiesc
pentru muritorul de dinainte de timpul sfarsitului, acele ispite ale sfarsitului prin
aceste vami. Aceste ispite sunt atat de mari ca nu pot fi trecute decat in stare de
jertfa, de lepadare de sine, de rastignire a sinelui propriu. Deci nimeni sa nu dea
o interpretare juridica acelor vami ale vazduhului, ci interpretare duhovniceasca de
trecere la stare de jertfa, de rastignire, fara de care e imposibila intrarea in Rai.
Si ca sa ai puterea sa intri in aceasta stare atunci, in acele momente cumplite cand
dracii te vor inspaimanta teribil, incat aproape ca uiti si cum te cheama, nu mai
poti fi calm, sigur si stapan pe tine, deci ca sa poti atinge in acele momente starea
de jertfa, de abandonare completa, de autoosandire a ta, e absoluta nevoie sa ai
obisnuinta ei, a acestei stari, inca din timpul vietii. Sa fi experimentat si trait acea
stare de jertfa cat mai mult posibil ca ea sa intre in reflex si sa raspunzi atunci
corect doar din acest reflex al smereniei. Prin acel raspuns al smereniei tu, de fapt,
te usurezi pe tine de greutatea sinelui pacatos si poti sa te inalti si mai sus pana
ajungi la Scaunul Judecatorului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[GheronIosifIsihastul]

În prealabil postat de MariS_

Am sa incerc sa comentez aceasta frumoasa experienta a Raiului in lumina celor
scrise de Cristian. Ea raspunde si la intrebarea din topic.
Hristos Rastignit este si Pomul Vietii dar si Usa Imparatiei Cerului. Nu se intra in
Imparatie decat cu "cheia" potrivita. Iar "cheia" potrivita este starea noastra de
jertfa, starea de rastignire a sinelui nostru. Numai in aceasta stare Il putem primi
pe Hristos in noi si numai prin aceasta stare putem patrunde pe Usa Rastignirii in
Imparatia Sa. Celelalte sunt doar etape pregatitoare, adica respectarea poruncilor
si iubirea aproapelui. Dar fara starea de jertfa, fara rastignirea sinelui propriu, nu
se poate intra in Imparatie. Abia de la acest nivel vei fi in stare sa "vezi" Lumina.
Lumina aceea inefabila si plina de dulceata, de care vorbeste asa de frumos Cristian.
Si, vazand acea lumina, te vei umple de Iubirea lui Hristos si vei auzi glasul Sau in
tine, caci Imparatia incepe in inima ta atunci cand Hristos locuieste in tine.
Deci Dumnezeu tace atunci cand nu suntem noi in starea de jertfa, de rastignire a
sinelui, pentru ca pana atunci vorbeste in noi doar sinele nostru.
Aceasta stare de jertfa e starea cea mai profunda a noastra si la ea faceam referire
atunci cand avertizam ca GheronIosifIsihastul are adancime in postarile sale. El
incearca sa ne traga inspre acea stare, dar inertia noastra e foarte mare pentru ca
sinele nostru simte pericolul ca ar putea fi rastignit si atunci se opune cu indarjire.
O sa-i raspund si lui Heaven care a sesizat o diferenta intre trairile lui Gheron si
cuvintele dure pe care le foloseste uneori cu unii useri aici pe forum. Draga Heaven,
stiu ca ai studii de psihologie si vei intelege ce spun. Exista o metoda dura, acceptata
de psihologie doar ca ultima metoda, atunci cand toate celelalte au dat gres, si anume
metoda luarii de guler si zguduirii puternice sau, altfel spus, tratarea prin soc psihic,
trezirea prin datul a doua palme. Sigur, nu recomand oricui acest procedeu si nici nu
da intotdeauna rewzultate, dar totusi e un procedeu recunoscut. Ai remarcat ca Gheron
intotdeaunda si-a cerut iertare mai apoi, si in toate postarile razbate dragostea sa de
suflete si dorinta de a-l ajuta cu ORICE pret. Noi, astialalti, am cam stat deoparte,
fara sa intervenim, dar nu cred ca prin asta am dat vreo dovada de mai multa iubire
decat Gheron, care macar a incercat sa schimbe ceva chiar daca n-a reusit decat sa-i
scandalizeze pe cativa dintre noi. Mai a fost un ortodox care a fost banat si care a
aruncat cu cuvinte murdare la adresa altor crestini de alta confesiune, dar n-a avut
curajul si decenta sa-si ceara iertare si sa spuna ca-i iubeste, asa cum a facut Gheron.
Ii iau apararea lui Gheron pentru ca am inteles ce a vrut sa faca, am inteles ca are o
inima mare si ca ii pare tare rau de orice suflet, pe care doreste sa-l ajute si pentru
asta lupta cu toata puterea si ca nu poate sa stea deoparte linistita si sa nu intervina.
Acum ca sa revin la Imparatie si sa vedeti cum se leaga si cu vamile vazduhului. Nu
toti ajungem in timpul vietii la acea stare de rastignire, de jertfa a sinelui, si atunci
aceste vami ale vazduhului sunt un fel de ultima incercare a sufletelor, un fel de
apocalipsa a sufletelor, caci ultimii oameni vor avea parte de apocalipsa, adica de
ispitirile cele mari ale sfarsitului iar ceilalti oameni ar fi lipsiti de acestea. Ei bine,
nu, nu sunt lipsiti de aceste ispite, nu in totalitate caci vamile vazduhului inlocuiesc
pentru muritorul de dinainte de timpul sfarsitului, acele ispite ale sfarsitului prin
aceste vami. Aceste ispite sunt atat de mari ca nu pot fi trecute decat in stare de
jertfa, de lepadare de sine, de rastignire a sinelui propriu. Deci nimeni sa nu dea
o interpretare juridica acelor vami ale vazduhului, ci interpretare duhovniceasca de
trecere la stare de jertfa, de rastignire, fara de care e imposibila intrarea in Rai.
Si ca sa ai puterea sa intri in aceasta stare atunci, in acele momente cumplite cand
dracii te vor inspaimanta teribil, incat aproape ca uiti si cum te cheama, nu mai
poti fi calm, sigur si stapan pe tine, deci ca sa poti atinge in acele momente starea
de jertfa, de abandonare completa, de autoosandire a ta, e absoluta nevoie sa ai
obisnuinta ei, a acestei stari, inca din timpul vietii. Sa fi experimentat si trait acea
stare de jertfa cat mai mult posibil ca ea sa intre in reflex si sa raspunzi atunci
corect doar din acest reflex al smereniei. Prin acel raspuns al smereniei tu, de fapt,
te usurezi pe tine de greutatea sinelui pacatos si poti sa te inalti si mai sus pana
ajungi la Scaunul Judecatorului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS crede-ma si Dumnezeu imi este martor, ca de cand am avut acele exoeriente numai Maica Siluana care este un suflet sfintit, a inteles, nu ma refer la cele traite de mine desi rezulta si asta.. dar tu ai inteles ce este ORTODOXIA ,renuntarea lepadarea sinelui, sa-l lasi sa-ti bata cuie, sa zici eu nu mai pot, gata sunt! sunt invins dw pacat, inima mea recunosc il iubeste .. nu te mai ridici ,asta este forma de a TE ridica duhovniceste caci cel ce se smereste pe sine se va inalta.. trebuie sa te deprinzi prin multe ,foarte multe exercitii mentale.. impacarea cu iadul, cum spune Sf Siluan," iata peste putin timp voi muri si demonii ma vor apuca si ma vor azvarli in temnitele intunecoase ale iadului unde voi arde in veci si voi sriga unde esti Tu Lumina mea?" asta e defapt singurul exercitiu.. ot Sf Siluan spune ca Duhul Sfant L-a invatat sa judece astfel, sa tina mintea astfel necontenit in iad si zice Sfantul ca imediat ce scoate mintea din focul iadului gandurile rele imediat prind putere.. alt Sfant spunea ca noi pe fiecare secunda suntem mai departe de Dumnezeu si nu mai aproape.. sa realizam asta si atunci restul, da vine de la sine.. atunci se orpresc si gandurile si chiar si rugaciunea propie se franeaza .. atunci te preia Duhul si te poarte in toate, care purtare nu este o alienare a sinelui nostru ,dimpotriva.. credeti-ma Duhul ne e mai intim decat ne suntem noi ,El stiemai bine ce vrem noi, si astfe totul este practic ca si adevarata ta voie.. asta este renuntarea la sine si taierea voii bolnave.. ca sa o capeti pe cea garantata desavarsita si corecta.. dar asta e deja alta discutie,insa are mare legatura..

[GheronIosifIsihastul]

am putea infiinta chiar un thread separat desi in mare e aceiasi idee.. eu , in "acea perioada" cautam in pecial un duhovnic experimentat caruia sa-i marturisesc despre aceste evenimente la care eram martor caci se intetisera astfel incat rare erau zilele in care nu aveam..m-am dus la Sihastria la Printele Ciprian si pe drum canta un radio lumesc in microbuz si am inceput sa spun rugaciunea.. dupa cateva minute iarasi am avut un fel de vedenii de data asta foarte, foarte diferite de celelalte ,ba inca siin timp ce vorbeam cu Parintele Ciprian si dupa am avut la cateva ore in biserica altele.. de alt tip, ce erau de ce si cum, iertati-ma ca nu o pot spune ca se sminteste lumea dar da, Dumnezeu lucreaza, chiar vorbeste, dar noi nu tacem.. am cunoscut apoi cautand multe persoane mergand pe aceasts filiera.. in primul rand sunt un numar foarte mare de oameni care au fost treziti prin astfel de stari ,oameni care habar nu aveau de Hristos si abia apoi dupa aceste cercetari harice L-au cautat si si-au schimbat viata.. dar lumea nu-i prea ia in serios.. unde s-a inmultit pacatul a psisosit si harul si vreau sa fac o precizare aici.. cercetarile harice sau manifestarea asta simtita a harului dumnezeiesc apare numai si numai cand omul este pe margine, la limita si daca atunci se smereste.. daca i se surpa mandria adica.. mangaierile harice la sfinti le trimite Dumnezeu dupa indelungi nevointe , ca altfel ne-am mandri.. ca-mi spunea cineva.. Dumnezeu nu e drept , ca vreau si eu sa simt inca din viata asta arvuna celor viitoare.. da dar mai intai trebuie sa -l vezi si pe vrajmasul, esti de acord? si vrajmasul apare, daca esti al lui si are drepturi si vrei sa te lepezi de el, apare.. are mult tupeu.. eu din mila lui Dumnezeu cand a aparut nu eram singur ci eram cu inca cineva.. si pe el l-a batut maimult.. la scurt timp a aflat ca are sida.. desi de vorbit vorbea cu mine.. imi repeta tot ce spuneam dar nu dupa ci deodata cu mine sau chiar si inainte si cu un ras diabolic si vlehemitor.. iar spaima pe care o aduce un drac prin prezenta lui in suflet este exact, dar exact gustul iadului.. asa mi s-a dat mie sa inteleg.. desi iadul e infinit mai rau dar ca directie..asadar, noi nu putem tine ce ar vrea Dumnezeu sa ne daruiasca , ca ne-ar vorbi fata catre fata dar ne-am sminti! noua ne face bine parasirea si linistea aceasta, de ea avem acum nevoie.. sa tanjim si cu greu sa smulgem un zambet de la Dumnezeu ,sa-Lobtinem cu sudoare in sflet ca sa-L pretuim si cand il obtinem cu adevarat sa nu- mai renuntam asa de usor la El.. ca de-ai zice sesam vino, sesam fa aia.. vai asta ar fi iadul cu adevarat!

[GheronIosifIsihastul]

În prealabil postat de heaven

Am citit ceea ce i-ai scris Maicii Siluana si recunosc ca m-a impresionat prin intensitatea trairilor care razbate din cuvintele tale,framantarile,conflictele interioare care sunt convinsa ca sunt si au fost cat se poate de reale,precum si tot ceea ce spui despre El,despre Lumina...
La prima vedere pare chiar o experienta spirituala autentica si poate chiar asa a si fost,insa o nedumerire am: cum se poate face ca un om care a avut parte de un asemenea dar,de care poate putini muritori au parte si in care a vazut ce inseamna iubirea nemarginita a lui Iisus Hristos,sa nu incerce sa nutreasca aceleasi sentimente de iubire,smerenie,daruire,blandete si fata de semeni?Cum,dupa ce a cunoscut astfel de lucruri,tocmai in numele Lui acest om poate fi inversunat si sa loveasca in jurul sau fara discernamant,atunci cand i se pare ca ceva contravine opiniilor sale?Cum de iubirea si mila pe care le-a primit de la El nu le revarsa si asupra celorlalti,chiar daca ii gresesc sau nu?
Oricum,sunt sigura ca usor nu iti este si ca zbaterile tale au probabil loc pe absolut toate planurile:spiritual,psihologic si fizic.Fara sa imi doresc ca spusele mele sa sune bizar,insa cred ca acum esti la o rascruce de drumuri in care ori vei pasi pe drumul Lui cu adevarat ori vei aluneca pe panta nebuniei...
Avand in vedere ca esti totusi un om care se lupta cu propriile sale pacate oricat de greu ii este,ceea ce e de admirat,in bezna carora a patruns insa Lumina,ce poti face este doar sa te lasi calauzit de Ea si sa o lasi sa te cuprinda,sa redevii una cu Hristos si atunci si pornirile de furie,de manie a persecutiei etc se vor dizolva si vor lasa loc omului frumos din tine!
Si mai cred ca esti un om tare iubit de El,mai ramane doar sa inveti sa te iubesti si tu pe tine,sa te accepti si sa te ierti...

ai punctat foarte bine.. trebuie sa invat sa ma iert.. sa accept cu pace ca am facut ceea ce am facut, sa spun pacatului pacat cum spune Maica Siluana si sa ma eliberez de consecintele lui.. omul vechi traieste in mine si este foarte adanc cablat cum mi-a explicat tot Maica Siluana aceste iesiri ale mele pe care i le-am marturisit.. mintea mea are nevoie de multa rugaciune si ani buni de exercitiu al binecuvantarii ca sa se desprinda din acele mreji pe care vrajmasul impreuna cu mine le-a tesut spre pieirea mea..plus ca sunt foarte frustrat ca nu mai pot gusta din bucuria aceea.. practic inima mea plange in continuu ..insa din primavara am sa ma retrag intr-o manastire.. au mai fost si alte experiente mult ,mult mai minunate dupa acestea dar si unele rele.. adica, am mancat bataie de la draci si din cand in cand primesc vizita lor..sunt niste fluctuatii dar mai multe nu spun, mai ales nu aici , cine vrea sa afle mai multe gaseste pe acelasi site in acea perioada mai multe marturii ale mele .. de exemplu : http://www.sfintiiarhangheli.ro/intr...ta-ie-la-odihn
aici sunt cateva lamuriri si mai sunt si altele si le poate citi oricine doreste sa se convinga ca Dumnezeu lucreaza si lucreaza intocmai cum a promis El in Biserica Lui ..tot ce ne invata Biserica este cu desavarsita acuratete Adevarul Calea si Viata.