Cum impartim lumea cu Dumnezeu?

[Seraphim7]

Foarte interesant ati raspuns la subiectul propus de mine.Am vazut diverese afirmatii:,,noi sa luminam lumea'',asa e noi o si intunecam dar paradoxal chiar noi o si luminam,sau ,,sa luptam'',da deci trebuie sa si luptam cu lumea,foarte interesant Traditie1 zicea ca trebuie sa ,,batjocorim lumea '' si ,,sa fugim de lume'' ,da cei ce au facut acest lucru au scapat de ispita lumii si au de luptat doar cu ei si cu diuavolul,iar mihnea zicea ,,noi suntem in lume,nu ai lumii''.
Da iata o mica sinteza a raportului:noi,lumea si Dumnezu.
Acum sa vedem lucruri din lumea noastra ,de azi care ne pot ajuta si care ne pot smintii.Oferiti exemple concrete

[iustin10]

În prealabil postat de Seraphim7

Acum sa vedem lucruri din lumea noastra ,de azi care ne pot ajuta si care ne pot smintii.Oferiti exemple concrete

Tot ce tine de 'azi' ,de modernitate,ne sminteste.Toate telurile lumii moderne,tot confortul dupa care alearga,toata educatia facuta la tv ,totul,ne sminteste si ne instraineaza de sensul adevarat al vietii noastre
Si tot ce tine de eternitate,tot ce e adevarat dintotdeauna ,tot ele sunt singurele care ne zidesc,si acum si intotdeauna.Cuvantul Evangheliei este adevarul revelat umanitatii,si doar el ne poate apropia de firea noastra cea adevarata.
Singurul lucru interesant in prezent,este viata Bisericii,lucrarea Duhului,descoperirea fiilor luminii,de dupa intruparea Cuvantului de acum 2000 de ani. Aceasta e singura raza de soare aruncata in aceasta lume secularizata si plictisita de pacatul ei,singurul aluat bun,lasat sa dospeasca in lume.
Doar pentru aceasta lucrare mai tine Dumnezeu lumea aceasta in viata,si nu o distruge

[Seraphim7]

Ce crezi(deti) ca este mai periculos ateismul , sectarismul,indiferentismul,pacatul?

[costel]

În prealabil postat de Seraphim7

Ce crezi(deti) ca este mai periculos ateismul , sectarismul,indiferentismul,pacatul?

Despartirea de Dumnezeu, aceasta este cea mai periculoasa si din ea izvorasc toate relele.

[Marius22]

Cred ca trebuie sa fim constienti de faptul ca Dumnezeu a creat lumea intreaga cat si omul ca potentiale biserici. Spunem intr-o cantare "plin e cerul si pamantul de marirea Ta". Aceasta este lumea, nevazuta si vazuta, ca biserica. La randul sau, omul, este chemat sa fie "templu al Duhului Sfant".

Acesta se poate raporta in mod nepatimas fata de lume si semeni numai exercitandu-si slujirea de preot (preotia universala) al bisericii fiintei sale si totodata al creatiei.

Ce trebuie sa facem? Sa aducem "euharistie", adica multumire lui Dumnezeu, "ale Tale dintru ale Tale", "de toate si pentru toate" pe altarul propriei inimi. Acest lucru il deprindem in Biserica prin primirea Sfintei Euharistii. Aici aflam ca exista un mod nepatimas de a te raporta la lume si toate ale ei.

Acel "toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam", nu se refera la perioada in care ne aflam in biserica locas de inchinare, cat la viata noastra in lume, unde trebuie sa ne smerim, sa iubim, sa ne jertfim, dupa pilda lui Hristos.

Scrie undeva la inceputul Sfintei Scripturi, legat de cele create, " Si a a vazut Dumnezeu ca toate erau bune foarte". Nu numai Dumnezeu trebuie sa le vada astfel, ci si noi. Or, in Biserica ni se deschid ochii spre a vedea asemenea.

[Rodica50]

Sigur ca nu putem decat traind in lume, printre oameni si pentru oameni, pentru ca oriunde ne-am afla, prin tot ce facem , suntem in slujba aproapelui- fie el taranul, brutarul,zidarul, profesorul, doctorul, preotul,calugarul...oricare frate al nostru are un rol bine definit in existenta omenirii. Asadar facem parte din planul lui Dumnezeu si nu putem desparti existenta noastra de El.

[Seraphim7]

Daca uram lumea ,inseamna ca uram oamenii,deci urand apreopele nu pacatuim?

[Rodica50]

În prealabil postat de Seraphim7

Daca uram lumea ,inseamna ca uram oamenii,deci urand apreopele nu pacatuim?

Sa uram pacatul lui, dar de aproapele sa ne fie mila si sa-l ajutam dupa puteri.

În prealabil postat de Seraphim7

Daca uram lumea ,inseamna ca uram oamenii,deci urand apreopele nu pacatuim?

Nu uram oamenii, dar incercam sa ne facem o oarecare ordine in gandire astfel incat pacatele unora sa nu ne vatame si pe noi. Daca sunt nevoita sa discut cu cineva zilnic, dar simt o oarecare ispita, ma rog lui Dumnezeu sa-mi trimita un gand mantuitor. Iar Dumnezeu nu ne lasa, daca cerem cu sinceritate.

Necuratul lucreaza mai intai prin ganduri, indiferent despre ce pacat ar fi vorba. Noi credem ca sunt gandurile noastre, dar nu e asa. La aceste ganduri ale necuratului se pot adauga pacate cu vazul, auzul, gustul si pipaitul, pacate care ni se par mici si neinsemnate. Pentru a nu-l jigni pe X, nu ne indepartam imediat de ispita. Pai, e prost necuratul sa nu profite de un asa prilej?

Daca suntem in mijlocul lumii, ne mai asumam si riscuri, daca vrem sa facem voia lui Dumnezeu. Ne asumam riscul de a fi mai putin placuti oamenilor care vor sa le tinem companie la pacate. Vai de noi, daca ne lauda toti oamenii, caci voia lumii nu se potriveste cu voia lui Dumnezeu! Ii iubim pe toti cu dragoste dumnezeiasca, nu lumeasca. Adica le dorim mantuire, dar suntem atenti in primul rand la noi insine. Un egoim necesar. Caci daca stam prea mult intr-un loc unde se fumeaza mirosim a fum, iar daca stam langa un butoi cu motorina, hainele noastre vor mirosi a motorina si riscam sa le si patam! Ideea aceasta am preluat-o de la Sfantul Lavrentie de Cernigov.

Bine e sa ne dramuim timpul petrecut cu oamenii care ne pot sminti intr-un fel sau in altul. Daca nu se poate, atunci sa ne cream ,,anticorpi'' duhovnicesti. Acest lucru e posibil mai intai prin hotararea ferma de a lupta cu un anumit pacat, apoi prin rugaciune si nu in ultimul rand prin ajutorul lui Dumnezeu. Sa invatam sa spunem ,,NU''! Spunem ,,Nu!" unui gand, ispitei care a venit printr-o anumita persoana. Sa nu ne facem idoli din oameni, indiferent cine ar fi. Riscam sa le copiem si pacatele lor!

Daca ne raportam la voia lui Dumnezeu si nu la ,,gura lumii", atunci putem avea pace si in mijlocul lumii. Daca ne raportam la lume, atunci nu putem avea pace, caci lumea e schimbatoare. Acelasi om intr-un fel actioneaza cand se afla sub influenta demonica si altfel actioneaza cand se afla sub influenta divina. Si atunci? Trebuie discernamant mare. Iar daca nu-l am, intreb duhovnici, caut intelepciune in carti scrise de sfinti parinti. De multe ori am gasit in astfel de carti sfaturi mantuitoare referitoare la probleme concrete de viata.

Sunt multe de spus pe aceasta tema. Citesc acum ,,Filocalia de la Optina'', o carte care cuprinde sfaturi ale Sfintilor Parinti de la Optina scrise celor care le-au cerut. Sunt multe sfaturi grupate pe probleme, nuantate adesea. Caci realitatea insasi are o multime de nuante si un sfat dat intr-o anumita situatie poate ca in alta situatie este ccontraindicat, la fel ca medicamentele.

Exista multe alte sfaturi si pilde cuprinse in Proloage ori in alte carti duhovnicesti.

Dumnezeu sa ne ajute sa luptam cu noi insine, cu pacatul din noi!

[iustin10]

În prealabil postat de Seraphim7

Daca uram lumea ,inseamna ca uram oamenii,deci urand apreopele nu pacatuim?

E fortata aceasta asociere. E clasica folosire a intelesului cuvantului 'lume' in mai multe sensuri.
Urasc lumea ca cea care imi prilejuieste raul,urasc duhul veacului acestuia,urasc pe amagitorul si stapanul lumii vazute,pe diavol.
Dar iubesc pe cei pacatosi din lume,iubesc pe vrasmasii mei,iubesc pe toti manipulatorii,toti cei care dau 'tonul' modei ,toti 'adaptatii' veacului acesta . Le inteleg alipirea si pierderea in bratele zeului lume,si nu ii vad decat ca pe niste oameni incercati mai mult,de amagirile lumii.
Vai de cel bogat in lume,vai de cel ce talhareste pe altii.Caci grea cruce poarta !