Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Dacă Apocalipsa chiar ar fi fost scrisă în Ziua Domnului, aceasta nu putea fi alta decât sâmbăta, căci în tot Imperiul Roman duminica era cunoscută drept Dies Solis și nu Dies Domini în sec.I.

Duminica era cunoscuta de catre paganii romani drept Dies Solis.De catre crestini ziua Domnului era identificata cu ziua lui Iisus Hristos, a Invierii Sale , a Imparatiei si a Parousiei.Sf. Ignatie in scrisoarea catre Magnezieni numeste ziua invierii lui Hristos(duminica) , Ziua Domnului.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Duminica era cunoscuta de catre paganii romani drept Dies Solis.

Deci recunoști că Constantin cel Mare era un "păgân roman"... el folosind frecvent denumirea de de Dies Solis și niciodată Dies Domini. Și asta -atenție- în secolul IV!

În prealabil postat de Danut7

Sf. Ignatie in scrisoarea catre Magnezieni numeste ziua invierii lui Hristos(duminica) , Ziua Domnului.

Exact ce spuneam mai înainte. Dovadă că epistola către Magnezieni a fost "corectată" în secolul V, când deja zilei întâia a săptămânii i se spunea Dies Domini.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Deci recunoști că Constantin cel Mare era un "păgân roman"... el folosind frecvent denumirea de de Dies Solis și niciodată Dies Domini. Și asta -atenție- în secolul IV!

Constantin cel Mare a fost un pagan roman care s-a convertit la crestinism.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Exact ce spuneam mai înainte. Dovadă că epistola către Magnezieni a fost "corectată" în secolul V, când deja zilei întâia a săptămânii i se spunea Dies Domini.

Singura dovada aici e cea de ineptie.Formula "Ziua Domnului" este folosita in Noul Testament de nenumarate ori, nefiind inventata in sec V.

1Cor 1:8 ; 1Cor 3:13 ; 1Cor 5:5 ; 2Cor 1:14 ; 2Pet 3:10 ; 1Tes 5:2 ; Apoc 1:10;

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Constantin cel Mare a fost un pagan roman care s-a convertit la crestinism.

... pe patul de moarte botezat de un episcop eretic.

În prealabil postat de Danut7

Formula "Ziua Domnului" este folosita in Noul Testament de nenumarate ori, nefiind inventata in sec V.

1Cor 1:8 ; 1Cor 3:13 ; 1Cor 5:5 ; 2Cor 1:14 ; 2Pet 3:10 ; 1Tes 5:2 ; Apoc 1:10;

Vorbeam de formula Dies Domini pusă în dreptul zilei întâi a săptămânii, nu de formularea biblică "ziua Domnului'.
Care apropo, nu se rezolvă cu un singur search la Biblie. Trebuie văzut la ce se referă expresia.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

... pe patul de moarte botezat de un episcop eretic.

sursa?

În prealabil postat de tricesimusquintus

Vorbeam de formula Dies Domini pusă în dreptul zilei întâi a săptămânii, nu de formularea biblică "ziua Domnului'.
Care apropo, nu se rezolvă cu un singur search la Biblie. Trebuie văzut la ce se referă expresia.

Dupa cum zice si Sf. Ignatie Teoforul si dupa cum a fost vestit si in psalmi ziua Domnului este Duminica.Aceeasi formulare este si in Didahia.Vezi si Apocalipsa 1:10 unde Sf. Ioan a fost in duh in Ziua Domnului.

Din Epistola catre Magnesieni a Sf. Ignatie Teoforul : "Asadar cei care au trait in randuielile cele vechi, si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci ziua Domnului, in care si viata noastra a rasarit prin El (Hristos) si prin moartea Lui, pe care unii o tagaduiesc."

Din Epistola lui Varnava(Barnaba) 15:8-9 , 96 d Hr "In sfarsit le mai spune: "Lunile voastre cele noi si sambetele nu le mai sufar" .Iata ce vrea sa spuna : "Nu-mi plac sabatele de acum, ci sabatul acela pe care eu l-am facut,in care, dupa ce Ma voi fi odihnit de toate voi face inceput zilei a opta, care este inceputul altei lumi".De aceea sarbatorim cu bucurie ziua a opta, dupa sambata, in care si Hristos a inviat si, dupa ce s-a aratat s-a inaltat la ceruri."

Din Didascalia , Invatatura celor 12 apostoli cap 14:1(atestat ca atare inclusiv de critica, probabil de prin anii 50-70 d.Hr) "Cand va adunati in ziua Domnului, frangeti painea si multumiti, dupa ce mai intai v-ati marturisit pacatele voastre ca jertfa sa fie curata."

[Danut7]

Constiinta ortodoxa se intreaba: a instiuit insusi Domnul nostru Iisus HristosDuminica – Ziua invierii Sale, ca zi de sarbatoare a Bisericii? La aceasta, Sfanta Scriptura ne indreptateste sa spunem: da.

Si iata temeiul. Dumnezeu incheie prin Fiul Sau facut Om – Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Noul Sau Legamant. Incheie, cum spune Apostolul Pavel, un “testament mai bun”, “un testament nou” (Evrei VIII, 6-8). Iisus Hristos, Arhiereu al Noului Testament, “Slujitor altarului si cor*tului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul” (Evrei VIII, 2), intemeiaza Legea cea Noua, in propria Sa jertfa. La Cina cea de Taina, savarsita in ajunul jertfei de pe cruce, pentru ca in ea, in Cruce, isi are izvorul, Mantuitorul luand painea, multumind, a frant si le-a dat ucenici*lor zicand: “Luati, mancati acesta este trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: “Acest pahar este legea cea noua, intru sangele Meu, care se varsa pentru voi” (Luca XXII, 19-20). Legea de pe Sinai, incheiata prin jertfa, prin “sangele Legamantului” (Iesire XXIV, 8), cuprindea intreg asezamantul religios al Vechiului Testament. Si Noul Legamant inche*iat in sangele lui Hristos, cuprinde intregul sau asezamant spiritual. Se intelege, in acest asezamant intra si sarbatoarea, timpul sau ziua de pomenire, de actualizare continua a Legamantului. Caci timpul este, cum s-a aratat, solidar cu faptul, cu evenimentul revelat. Iar Mantuito*rul incheind Legamantul Sau, a poruncit in acest scop: “Faceti aceasta intru pomenirea Mea”.



Pomenirea – anamneza Domnului – a jertfei si invierii Sale, este cum se stie, identica cu “frangerea painii” (Luca XXII, 19; Fapte II, 42; XX, 7) cultul central al Noului Testament, numit si Dumne*zeiasca Euharistie, Liturghie. Or, e fapt atestat in Noul Testament, ca ziua in care Biserica, de la inceput, a praznuit pomenirea Domnului este ziua intai a saptamanii, adica Duminica. Aceasta data este consemnata in termeni clari, indeosebi in “Faptele Sfintilor Apostoli“, unde citim: “In ziua intai a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii” (XX, 7). Deci, pomenirea jertfei Domnului s-a savarsit de la inceput Duminica, si astfel, aceasta zi, intaia a saptamanii, sau a opta, devine ziua, “semnul” Noului Legamant.



Desigur, “pomenirea” Domnului cuprinde deodata: Cina cea de Taina, Jertfa Sa de pe cruce, invierea Sa. De aceea, crestinii din Bise*rica primara praznuiau, intr-un ciclu firesc: Pastile crucii si Pastile invierii. Cum se cunoaste, Cina cea de Taina s-a savarsit in seara premergatoare jertfei de pe cruce; si in cultul divin sarbatoarea incepe totdeauna in ajun, ca o pregatire a evenimentului, ca un mers spre el. Cina a avut loc deci, in seara zilei de joi 13 Nisan. Vineri 14 Nisan Dom*nul s-a jertfit pe cruce, iar in seara acelei zile, cand incepea Pastile iu*deilor, Domnul a fost asezat in mormant. Sambata – ziua a saptea a sap*taminii, atunci era si Pastile iudeilor – trupul Domnului s-a odihnit in mormant. Duminica ziua intai a saptamanii, la inceputul ei, Domnul a inviat (Matei XXVIII, 1; Marcu XVI, 9; Luca XXIV, 1). Aceste fapte mantuitoare, Cina, jertfa, culminad cu invierea Domnului, constituie impeuna, fiinta insasi a Noului Legamint si sarbatoarea crestina. Desigur intreaga viata Mantuitorului, incepand cu intruparea, intemeiaza Noul Testament; dar totul se condenseaza indeosebi in acest eveniment cen*tral, al jertfei si invierii Sale.



S-a observat ca sambata, Domnul s-a odihnit in mormant. Pentru crestini, aceasta “odihna” a Domnului semnifica incheierea “odihnei” prevazuta de Vechiul Legamant. Asa o si talmaceste Biserica Ortodoxa in randuiala slujbei din Sambata Mare: “Ziua de astazi mai inainte o a inchipuit cu taina, marele Moisi, zicand: si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea! Ca aceasta este Sambata cea binecuvantata aceasta este ziua odihnei intru care s-a odihnit de toate lucrurile Sale Unul nascut, Fiul lui Dumnezeu prin randuiala mortii dupa trup, odihnindu-se. Si la ce era iarasi intorcandu-se prin inviere, ne-a daruit noua viata vesnica, ca un Singur bun si iubitor de oameni”. Cinstind Domnul, prin odihna Sa, astfel sambata, si Biserica praznuieste totdeauna in aceasta zi, pomenirea celor adormiti “intru nadejdea invierii si a vietii de veci”.



Dar intrucat, in Hristos, jertfa, moartea si invierea Sa, una fac, se intelege ca “odihna” Domnului din ziua a saptea se deschide si se fina*lizeaza in ziua a opta, a invierii. Nu odihna in mormant a Domnului este momentul culminant al mantuirii, nici nu poate fi, ci invierea. Mai pro*fund vorbind, invierea este si adevarata odihna.

[Danut7]

In acest sens vorbeste si Sfantul Pavel despre “odihna”, despre “o alta zi de odihna” pe care o aduce Arhiereul Hristos: “Dumnezeu hota*raste din nou o zi, invata Apostolul, astazi rostind prin gura iui David dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre. Caci daca Iosua i-ar fi odihnit, Dum*nezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna. Drept aceea s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu. Sa ne silim deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii” (Evrei IV, 7-11). Se intelege ca odihna de care vorbeste aici Sfantul Pavel, este odihna deplina pe care o da invie*rea Domnului. La aceasta se refera si Sfantul Evanghelist Ioan, cand in Descoperirea sa, scrie: “Fericiti cei morti, cei care de acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei” (Apoc. XIV, 13). In acest duh a inteles-o si Biserica. Sfantul Ioan Hrisostom, talcuind pe Sfantul Apostol Pavel, vorbeste de trei odihne: “intaia, aceea a Sambetei, in care Dumnezeu a incetat cu lucrurile Sale; a doua, aceea a Palestinei, in care intrand Iudeii, trebu*iau sa se odihneasca de ostenelile cele multe; si a treia, acea adevarata odihna, imparatia cerurilor, in care cei ce vor castiga-o, se vor bucura intr-adevar de ostenelile lor”.



Aceasta este odihna lui Hristos, si pe care Domnul o impartasea in*ca din petrecerea Sa pamanteasca. Era odihna anticipata a imparatiei, cand Mantuitorul rostea: “Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni” (Matei XI, 28). Era odihna eliberarii de sclavia celui rau prin Hristos, Care putea spune: “Daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu” (Luca XI, 20). Era si este “odihna” acelui nou “astazi”, pe care-l proclama Sfantul Pavel (Evrei IV, 7); acel “astazi” etern din Rugaciunea domneasca: “Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi”; ca si acel faga*duit de Domnul rastignitului cait – cand ii zice: “Astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca XXIII, 43). Este “astazi” al odihnei depline, al invierii. Pri*mei creatii i-a urmat moartea, celei de a doua, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu facut Om, i-a urmat invierea si viata, prin care si noi deve*nim vii.



Trebuie observat si marturisit ca invierea si ziua cand a avut loc acest fapt unic, adica, “intaia a saptamanii”, a fost praznuita ca zi de sar*batoare, ca semn al Noului Legamant Testament, din momentul insusi al evenimentului. Din acel moment a luat, fiinta in constiinta ucenicilor realitatea radical noua a invierii, mutatia intr-o innoire a creatiei. Si asa cum sabatul a fost instituit dupa Pastile Vechiului Testament si in legatura cu aceasta sarbatoare, tot astfel Pastile Noului Testament in*stituie Duminica. Pentru aceea nicaieri, in Noul Testament, dupa inviere, nu se mai vorbeste de “tinerea” sambetei. Apostolii intrau uneori in zi de Sabat in sinagogi, dar numai pentru ca aflau atunci loc si prilej de propovaduire a Evangheliei (Fapte XIII, 5, 14, 44; XIV, 13; XVII, 2 s.a.).



Ziua lor, a Apostolilor si a Bisericii, ziua de cult, de sarbatoare, de intilnire cu Hristos Cel inviat, va fi aceea a invierii. Domnul insusi o instituie ca atare. In aceasta zi, dis-de-dimineata ca intr-un nou inceput, Domnul se arata mai intai Maicii Sale, dupa aceea Mariei Magdalena, femeilor mironosite, lui Simon Petru. Ii insoteste apoi pe Luca si Cleopa la Emaus unde le “frange si impartaseste painea”, savarsind astfel Dumnezeiasca Euharistie – in aceasta zi a invierii. In aceeasi zi se arata si ucenicilor, fara Toma, impartasindu-le Duhul Sfant, arvuna bote*zului cu Duhul Sfant, Harul iertarii pacatelor, Harul apostoliei si al preo*tiei: “Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zi*cand aceasta a suflat asupra lor si le-a zis: luati Duh Sfant.” (Ioan XX, 21-22). Astfel, in aceasta zi, Domnul vine in mijlocul lor, al ucenicilor Sai, acolo unde savarsise Cina cea de Taina si instituie acum si Taina preotiei lor. Deci, in aceasta zi, intai a saptamanii au loc: invierea, des*coperirea ei, instituirea Tainelor fundamentale; iar asemenea instituiau si ziua savarsirii lor, ca zi a Bisericii.



Cele ce urmeaza, nu fac decat sa confirme. Astfel, intrucat Toma, proniator lipsise de la intalnirea cu Domnul Cel inviat in ziua invierii, fara a mai da alte explicatii, spune: “Dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma impre*una cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: “Pace voua” (XX, 26). In mod firesc ne intrebam: de ce ucenicii erau acum iarasi impreuna cu toti, in aceeasi zi, dupa opt zile-a opta zi si intaia totodata – in acelasi loc? Nu observam noi cum acea porunca in Vechiul Testament de “adunare, sfanta” si “odihna” in ziua intai si a opta la “sarbatoarea corturilor” (Levitic XXIII, 35, 36, 39), ucenicii o traiau acum in noua revelatie? Ziua invierii devenise deja ziua lor de sarbatoare, de intalnire cu Hristos in noul “cort” al invierii. O dovada in plus, in acest sens, o constituie faptul ca la Marea Tiberiadei, unde Mantuitorul se arata iarasi ucenicilor Sai, se aflau impre*una doar sapte ucenici, si erau la pescuit. Nu se adunasera pentru “sar*batoare”, ci pentru munca obisnuita zilnica.



Iar la Cincizecime, deci tot in ziua intai a saptamanii, ucenicii erau din nou “toti impreuna la un loc” (Fapte II, 1). In aceasta zi are loc cela*lalt eveniment divin al Noului Testament: Pogorarea Duhului Sfant, prin Care Apostolii “se imbraca” cu putere de sus (Luca XXIV, 49), “se im*braca”, adica Duhul Sfant care ii “umple” acum cu prezenta Sa, se manifesta si devine vizibil in ei, ii investeste cu semne evidente ale puterii Sale. Si ei cu “limba de foc”, purced la zidirea “Trupului lui Hristos“, a bisericii, in acea zi s-au si botezat “ca la trei mii de suflete”. In aceasta zi a Pogorarii Sfantului Duh are loc botezul Bisericii in jertfa si invierea Domnului. Si de aceea in actul divin extraordinar al acelei zile a Cincizecimii isi are originea si cultul divin al Bisericii, constituit, cum se cunoaste, din: propovaduirea Evangheliei de catre Apostoli in comu*niunea fraterna, din “frangerea painii” si in atmosfera de rugaciune (Fapte II, 42). Savarsirea solemna a acestui cult divin avea loc, cum s-a aratat, in ziua intai a saptamanii (Fapte XX, 7).

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

sursa?

ortodoxă, stai liniștit.

În prealabil postat de Danut7

Dupa cum zice si Sf. Ignatie Teoforul

... prin mâna plastografă a cuvioșilor secolului V.

În prealabil postat de Danut7

si dupa cum a fost vestit si in psalmi ziua Domnului este Duminica.

Faină gogomănie, n-am ce zice. Tu-ți dai seama că psalmistul ar fi fost ucis cu pietre pentru o asemenea încumetare?

În prealabil postat de Danut7

Vezi si Apocalipsa 1:10 unde Sf. Ioan a fost in duh in Ziua Domnului.

Ziua Domnului pentru sf. Ioan era sâmbăta, însă nu despre asta e vorba în Apoc.2,10...

În prealabil postat de Danut7

Din Epistola lui Varnava(Barnaba) 15:8-9 , 96 d Hr "In sfarsit le mai spune: "Lunile voastre cele noi si sambetele nu le mai sufar" .Iata ce vrea sa spuna : "Nu-mi plac sabatele de acum, ci sabatul acela pe care eu l-am facut,in care, dupa ce Ma voi fi odihnit de toate voi face inceput zilei a opta, care este inceputul altei lumi".De aceea sarbatorim cu bucurie ziua a opta, dupa sambata, in care si Hristos a inviat si, dupa ce s-a aratat s-a inaltat la ceruri."

[pseudo]Barnaba are o interpretare haotică a lui Iezechil 43,27 care vorbeşte despre opt zile de ceremonii sacrificiale pentru sfinţirea altarului de la templu, cele opt zile ceremoniale neavând nici o legătură cu ciclul săptămânal.

[tricesimusquintus]

Ce făcuși Dănuț, iar ai vărsat borcanul cu clei pe pardoseală...

[doctor_faustus]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Deci recunoști că Constantin cel Mare era un "păgân roman"... el folosind frecvent denumirea de de Dies Solis și niciodată Dies Domini. Și asta -atenție- în secolul IV!

Exact ce spuneam mai înainte. Dovadă că epistola către Magnezieni a fost "corectată" în secolul V, când deja zilei întâia a săptămânii i se spunea Dies Domini.

Iară te-ai dat în stambă sectarule şi ne-ai arătat cum învâtţi dumneata scriptura după cum îţi convine matale !! Termenul ziua Domnului era folosit încă din perioada apostolică, iar asta se vede la sfântul apostol Ioan la Apocalipsa 1:10

În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe.

I was in the Spirit on the Lord's day, and heard behind me a great voice, as of a trumpet,
http://scripture4all.org/OnlineInter...NTpdf/rev1.pdf

Cu alte cuvinte, aşa-zisele argumente ale dumitale se cam prăbuşesc unul câte unul în faţa evidenţelor.