Despre cresterea copiilor

[Fani71]

În prealabil postat de cristian67

Copilului sa nu-i dai libertate ca daca are libertate intr-o buna zi auzi ca a intrat la inchisoare ca a dat cuiva in cap. A venit cineva la mine, o mama si mi-a spus “ne-a batut fiul”. Iesit de la puscarie s-a dus direct la crasma si s-a imbatat iar cand mergea spre casa isi spunea: "Ce le pasa lor, eu am suferit la inchisoare iar ei au stat acasa, se duc la biserica." Cand a intrat si l-a vazut pe tatal in loc sa-l imbratiseze l-a luat la bataie spunandu-i: "Tata vreau sa-ti dau bataiea pe care trebuia sa mi-o dai pana la sapte ani si daca nu mi-ai dat-o, ti-o dau eu tie acum." Scapat din mana baiatului tatal a alergat plin de sange la politie. Atunci baiatul a luat-o pe maica-sa la bataie. "Mama nu-ti dau mai multa bataie decat pentru cei sapte ani." Maica-sa spariata a luat calusarul de mamaliga de pe soba si a inceput sa-i dea in cap baiatului: "Mai baiete tu dai in taica-tu?" Atunci cand dadea in maica-sa baiatul a auzit un glas afara care il striga. A iesit,s-a uitat, nu era nimeni dar s-a inegrit si a murit pe loc. Cand sa-l ingroape, a fost intrebat preotul: "Parinte, de ce a murit asa urat?" Parintele a raspuns: "Cine bate pe tatal, se usuca, iar cine bate pe mama il desradacineaza."
Ii nevoie de copii crescuti in frica de Dumnezeu. Cine i-a crescut asa are copii buni cine nu, mai bine nu-i are. Libertate? Stii cand e liber copilul? Cand se duce singur la biserica, la marturisit si face ascultare de duhovnic atunci ii liber.

Adica cum? Care-i morala? Sa batem copiii pana la 7 ani si sa nu le acordam nici un fel de libertate?
Pai atunci facem din ei copiii care nu vor deveni niciodata adult, care ne vor asculta de frica si cum vor avea ocazia, o vor apuca pe cai gresite.

Cred ca libertartea trebuie acordata conform varstei. Pana si unui copil de doi ani trebuie sa ii acorzi anumite libertati: sa se dea singur pe tobogan, sa se joace singur, sa coboare scara singur; daca nu i le acorzi, nu se dezvolta cum trebuie.
In general trebuie sa il educi nu cu bata, ci cu dragoste si fermitate. sa ii dai cata libertate trebuie si cata fermitate trebuie.
Sigur, e usor in teorie.. In practica, este o lupta si o munca continua.

[costel]

Eviatarea exagerarilor este cel mai potrivit mod de crestere a unui copil. Nu trebuie sa-l crestem in asa fel incat sa devina un introvertit, un inhibat, o persoana care nu se poate descurca pe cont propriu, dar nici sa devina libertin si sa uite ca are un tata si o mama.

În prealabil postat de Fani71

Adica cum? Care-i morala? Sa batem copiii pana la 7 ani si sa nu le acordam nici un fel de libertate?
Pai atunci facem din ei copiii care nu vor deveni niciodata adult, care ne vor asculta de frica si cum vor avea ocazia, o vor apuca pe cai gresite.

Cred ca libertartea trebuie acordata conform varstei. Pana si unui copil de doi ani trebuie sa ii acorzi anumite libertati: sa se dea singur pe tobogan, sa se joace singur, sa coboare scara singur; daca nu i le acorzi, nu se dezvolta cum trebuie.
In general trebuie sa il educi nu cu bata, ci cu dragoste si fermitate. sa ii dai cata libertate trebuie si cata fermitate trebuie.
Sigur, e usor in teorie.. In practica, este o lupta si o munca continua.

asta ai inteles tu?

[Ekaterina]

Episcopul Irineu de Ecaterinburg şi Irbitk, in cartea „Calauziri pentru creşterea şi educarea ortodoxa a copiilor” atrage atentia asupra modului in care parintii pot sa-si distruga copiii printr-o educatie gresita.

"Inca de cand este mic, sa nu ii refuzati absolut nimic. Dati-i orice isi doreste, orice cere, mai ales atunci cand plange. Astfel va creste si va crede ca toti ii sunt datori cu toate si ca are numai drepturi.

Cand va incepe sa vorbeasca urat si sa ocarasca, voi sa radeti. Astfel il veti face sa inteleaga ca este foarte “destept”!

Nu ii spuneti niciodata: “Aceasta este o fapta rea!” Asa spun numai cei cu conceptii invechite. Cand mai tarziu va creste si va intalni greutatile vietii sau ceva rau i se va intampla, atunci va avea certitudinea ca societatea este aceea care il nedreptateste.

Sa adunati voi, ceea ce el arunca incolo si incoace – carti, haine, pantofi...Sa nu ii spuneti niciodata: “Aduna-le, pune-le la loc!” Astfel va crede ca mama este roaba sa, si ca pentru toate sunt responsabili ceilalti.

Lasati-l sa vada orice (mai ales la televizor) si sa citeasca de toate, fara sa il indrumati niciodata. Copilul vostru este genial si stie sa faca distinctie! Educatia lui va fi astfel foarte vasta!

Sa nu ii dati nici un fel de educatie duhovniceasca. Sa vorbiti in bataie de joc despre credinta, Biserica, preoti si despre toti aceia care ii urmeaza. Cand copilul va creste, “va putea alege si singur”.

Dati-i din belsug bani de cheltuiala, ca nu cumva sa se simta mai prejos decat ceilalti copii si “ca sa nu duca lipsa, asa cum am dus noi”. Cand va creste mare, va fi sigur ca valoarea unui om se judeca dupa cati bani are, indiferent de modul prin care i-a dobandit.

Sa nu ii spuneti niciodata: “Fa asta!” sau “Nu face aia!”, deoarece astfel se va simti opresat; nu respectati libertatea si personalitatea lui. Se poate chiar sa ii provocati… anumite traume psihice! Atunci cand va creste va crede ca in viata trebuie numai sa poruncesti si sa nu asculti niciodata de nimeni.

Sa va certati, sa va ocarati, sa va jigniti unul pe celalalt in fata copiilor fara nici o rusine. (Nu va ingrijorati, nu ii veti provoca astfel nici un fel de trauma psihica!). Mai tarziu, cand se va casatori, i se va parea normal sa faca aceleasi lucruri.

Cand va incepe sa cunoasca placerile trupesti si sa se afunde in plasa acestora, voi sa va faceti ca nu observati. Sa nu ii vorbiti, sa nu il indrumati, sa nu il sfatuiti. Lasati-l sa se izbeasca singur de probleme, “de vreme ce asa este firesc”.

Sa ii luati intotdeauna apararea fata de profesori sau vecini. Sa nu credeti niciodata ca “ingerasul vostru” poate sa faca obraznicii si fapte rele. Certati-va cu aceia care va atrag atentia in mod prietenesc si bine intentionat. Sunt invidiosi si defaimatori.

Cand veti merge la sectia de politie, unde l-au arestat pentru ca a furat bani sau a consumat droguri, strigati cu putere in fata tuturor ca este un copil rau, un hot, ca v-ati jertfit pentru binele lui dar nu ati reusit niciodata sa il faceti sa inteleaga. Astfel, voi veti iesi basma curata, justificati in fata celorlalti.

“În copiii veniţi dintr-o veţuire curată a căsătoriei, precumpănesc înclinările bune şi nu-i biruie împrejurările rele ale mediului, pe care eventual l-ar găsi şi, poate că, chiar împotriva acestui mediu sunt rânduiţi. Ei sunt de mici mai străvezii spre Dumnezeu şi prin asta se vede că au chemare să-I fie ucenici, iar dacă vremea le-o va cere îi vor fi şi mucenici”.

“Spre a vedea cu ochii o minune ca aceasta, e o singură cale de urmat: viaţa curată – potrivită cu firea – care ajută şi oamenilor, şi-I ajută şi lui Dumnezeu ca să ne poată ajuta. Nu-i alt chip obişnuit de-a surpa zidul şi de-a subţia vălul ce desparte pe oameni de Dumnezeu şi bagă haosul în zidire. Căci acesta este păcatul desfrâului şi a toată fărădelegea, care întârzie sau face cu neputinţă arătarea şi desăvârşirea vieţii lui Hristos în noi”.

"Nu numai purtarea în pântece te face mamă, ci şi o bună educaţie creştinească a copiilor. Cel dintâi cuvânt pe care îl spui copilului trebuie să fie despre Dumnezeu, fiinţa căreia i-a dăruit cel dintâi zâmbet".

ciudat... primul gand a fost sa spun ca eu as propune sa se dea examen sever pentru calitatea de parinte insa, daca Dumnezeu da copii si lucrul asta se face cunoscand pana in panzele albe slabiciunile si felul fiecarui om la care ii da copilasi, inseamna ca asa e cel mai bine.

[lore86]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

ciudat... primul gand a fost sa spun ca eu as propune sa se dea examen sever pentru calitatea de parinte insa, daca Dumnezeu da copii si lucrul asta se face cunoscand pana in panzele albe slabiciunile si felul fiecarui om la care ii da copilasi, inseamna ca asa e cel mai bine.

cred ca inseamna , in primul rand datoria noastra de a ne stradui sa traim asa cum se cuvine, ca sa nu distrugem minunatele fiinte aflate in grija.

Cred, o comparatie un pic deplasata, ca e ca si cu o haina imprumutata. O porti cu cinste si ai mare grija sa o returnezi curata si frumoasa, neuitand ca ti-a fost incredintata doar o periioada. Cred ca stapanul ei s eva supara strasnic daca ceea ce el ti-a predat in stare impecabila i-ai adus-o patata, distrusa.

Cu atat mai mult un copil, care e un suflet, e coroana creatiei. E tot ce a facut Dumnezu mai frumos pe lume.
De aceea datoria noastra nu e numai sa-i purtam in pantece, sa-i nastem, sa-i ingrijim. Trebuie sa ne straduim in permanenta sa fim noi insine un model de viata duhovniceasca.
Macar de dragul lor, daca nu avem alte motivatii mai puternice.

Reportaj la grădiniţa ortodoxă cu program prelungit „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”


Cu toţii suntem oarecum frământaţi de soarta copiilor noştri, de educaţia şi viitorul lor într-o lume care se arată tot mai ostilă unei vieţuiri creştine, unei vieţi cât de cât normale. Şi, cum este firesc, această sinceră căutare a început să rodească în mai multe locuri ale ţării noastre – căci tot mai mulţi înţeleg că viaţa în Hristos şi Biserica rămân cea mai bună asigurare a familiei şi a viitorului copiilor noştri; Însuşi Mântuitorul ne-o spune: „Fără mine nu puteţi face nimic”. Şi nu ne referim atât la creştinii care merg regulat la Biserică, cât la aceia care nu au încă o viaţă creştină, dar care caută cu sinceritate adevărul. Un astfel de loc, o adevărată poieniţă în jungla lumii de astăzi, este şi grădiniţa ortodoxă „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.

Înfiinţată încă din 2005, cu binecuvântarea Înalt-Preasfinţitului Pimen, grădiniţa a funcţionat într-un spaţiu închiriat, dar, pentru că numărul copiilor înscrişi a crescut, s-a construit o clădire în care pot fi educaţi 160 de copii în opt săli de clasă. Acum sunt înscrişi 130 de copii. Întrucât costurile de întreţinere şi funcţionare sunt foarte mari, sunt persoane care au înţeles misiunea acestei grădiniţe şi lucrează ca voluntari: administratorul grădiniţei, părintele profesor de religie, profesoarele de engleză şi pictură, medicul.

Părintele Vartolomeu Chira, stareţul mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou, s-a ocupat de construirea acestei grădiniţe şi coordonează toate activităţile desfăşurate aici.

- Părinte Stareţ, ce v-a făcut să luaţi această iniţiativă, sfinţia voastră, un om dedicat din tinereţe vieţii monahale?

- Copiii sunt credincioşii de azi şi de mâine ai Bisericii, şi scopul este să educăm, să formăm caractere, oameni întregi la suflet şi la minte, pregătiţi pentru viaţă, indiferent ce ispite vor întâmpina. Munca a fost asiduă, a fost grea, dar totodată şi mulţumitoare – pentru că am simţit harul, ajutorul lui Dumnezeu, căci într-un timp atât de scurt să realizezi o lucrare atât de vastă… Numai cei care au trecut prin aşa ceva pot înţelege.
Hristos ne-a spus: „Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!”, iar Sfântul Apostol Pavel zice: „Toate le pot în Hristos, Care mă întăreşte”. Aceste cuvinte ne dau curaj şi putere să le întâmpinăm pe toate.

- Cum sunt educaţi copilaşii pentru a deveni buni creştini?

- Pe lângă programul educativ pe care-l au potrivit programei şcolare, accentul este pus pe familiarizarea copiilor cu viaţa în Hristos. De asemenea, încercăm să-i apropiem şi de tradiţiile atât de frumoase ale neamului nostru.

În zilele de sărbătoare, copiii vin la paraclisul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava îmbrăcaţi în costume populare, pentru împărtăşanie. Copiii ştiu că nu trebuie să mănânce înainte de a se împărtăşi. Ei ştiu că prin Sfânta Împărtăşanie ne împărtăşim cu Domnul, că Sfânta Împărtăşanie este hrana necesară sufletului nostru. Sfânta Împărtăşanie ne ocroteşte pentru că este Trupul şi Sângele lui Hristos, ne întăreşte în credinţă, ne luminează mintea şi ne fereşte de tot răul.

Copiii mai mărişori au învăţat „Tatăl nostru”, „Cuvine-se cu adevărat”, Crezul – şi le spun ei în cadrul Sfintei Liturghii. Copiii învaţă să postească, primind miercurea doar lactate, iar vinerea mâncare de post. Dacă de mici sunt crescuţi într-o astfel de atmosferă, aceste învăţături şi simţăminte, cele ale evlaviei se întipăresc în sufletul lor şi, după cum ne spune Sfântul Ioan Gură-de-Aur, rămân „ca şi sigiliul aplicat pe ceară” care nu se mai poate şterge.

Încercăm, bunăoară, să le comunicăm copiilor şi dragostea pentru datinile şi tradiţiile bucovinenilor: portul popular, încondeierea ouălor, olăritul, şezătorile, pictarea icoanelor.
Narcisa Bompa, administrator la Grădiniţa „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, ne-a vorbit mai mult despre activităţile desfăşurate în afara grădiniţei.

- Milostenia este una din virtuţile pe care încercăm să le sădim în inimile copiilor noştri. De aceea, de marile sărbători sau oricând e cald şi frumos îi implicăm pe copii în diferite activităţi filantropice. Cu sprijinul părinţilor, micuţii de la grădiniţa noastră merg la copiii din cămine, din orfelinate, cu dulciuri şi cu jucării. Ei trebuie să ştie că sunt şi copii care nu au condiţiile lor şi nu au atmosfera lor familială, deşi nu sunt vinovaţi cu nimic pentru soarta lor, pe care ar fi putut-o avea oricare dintre noi. Mergem des şi la Căminul de bătrâni din vecinătate, ca să-i înveselim uneori pe bătrânii de aici cu câteva cântecele şi poezii, alteori cu daruri.

- Ce vă impresionează cel mai mult la aceşti copilaşi?

- Faptul că ştiu să ierte foarte uşor. În cadrul activităţilor, doamnele educatoare şi preotul îi învaţă să ierte, să-şi ceară iertare. De altfel, lor nu le este deloc greu. În mijlocul lor înţelegi de ce Dumnezeu ne cere să fim precum copiii, adică să avem inima lor curată, sinceră, fără răutate, fără a ţine minte răul, fără invidie, fără a fi posesivi şi materialişti.

- Dumneavoastră ce aţi învăţat de la ei?

Învăţ de la ei iertarea, încredinţarea deplină în voia lui Dumnezeu. Ei sunt sinceri fără a răni, sunt iubitori fără a fi făţarnici, sunt drepţi fără a fi justiţiari…

- Care sunt bucuriile pe care le aveţi?

- Cea mai mare bucurie este să ştiu că ceea ce învaţă copiii aici va rodi peste un timp. Nu este important să ştiu neapărat ce şi cât asimilează copiii, ci că aici punem bazele unei vieţi plăcute lui Dumnezeu. Primim ocazional şi copii de la alte grădiniţe. S-a întâmplat să avem o fetiţă de la o altă grădiniţă timp de o lună. M-am întâlnit mai târziu cu părinţii ei, care mi-au spus: „Uitaţi, copilul nostru ne invită la rugăciune înainte de masă, la culcare, seara, şi când ne trezim.” Deci a rămas ceva sădit în sufletul ei… Asta ne dorim să se întâmple cu toţi copiii. Şi chiar cu părinţii lor.

Ne-am întâlnit în vizita noastră la grădiniţă şi cu părintele Cosmin Cârlioru, profesorul de religie, care purta sub braţ icoana Buneivestiri. Cu o faţă luminoasă, el se grăbea să intre la oră pentru a le vorbi micuţilor creştini despre acest mare praznic.

- Am înţeles, părinte, că ei merg la slujbe cu grădiniţa, se împărtăşesc des. Cum percep ei Sfintele Taine?

- Cred că în modul cel mai ortodox cu putinţă. Cred că mai ortodox de multe ori decât noi, cei mari, poate şi decât noi, preoţii. Pentru că lor toate aceste taine le sunt lucruri fireşti, adică primesc taina aşa cum este: un lucru dăruit de Dumnezeu, o lucrare lăuntrică tainică a lui Hristos. Şi ei aşa o percep, aşa o simt şi nu o pun niciodată în discuţie – aşa cum o facem noi, cei mari, câteodată. Noi poate că ne întrebăm uneori cum poate Dumnezeu să coboare la noi, oamenii, să ne dea nouă Trupul şi Sângele Său sub chipul vinului şi al pâinii? Ei nu se întrebă, ei acceptă ca atare şi tocmai aceasta este adevărata credinţă.

- Cum decurge o oră de religie?

- Niciodată o oră nu seamănă cu cealaltă şi nici o grupă de copii nu seamănă cu cealaltă. De fiecare dată trebuie să fii spontan, trebuie să te adaptezi, trebuie să răspunzi celor mai neaşteptate întrebări – şi bucuria mea cea mai mare este când mă întâlnesc cu părinţii copiilor şi-mi spun că au aflat de la copii lucruri noi, pe care ei nu le ştiau.

- Să încercăm să lărgim puţin subiectul acesta, al roadelor educaţiei primite la această grădiniţă…

- Cred că roadele se vor vedea în timp. Aceşti copii îşi petrec în grădiniţă doar câţiva ani, poate cei mai frumoşi ani şi după aceea vor merge în societate; cu timpul vor deveni oameni, vor deveni la rândul lor părinţi şi cred că aceste seminţe care sunt sădite astăzi în suflet vor rodi cândva. Mă gândesc că cei din generaţia noastră au cunoscut credinţa în principal de la bunici, şi au pus-o în lucrare poate un pic mai cu teamă, pentru că trăiam în comunism. Totuşi, în momentul, în care intram în biserică, acea sămânţă încolţea, îşi revărsa aromele cu o mirodenie tainică. Sunt bucuros să constat că foarte multe din noţiunile pe care vin eu să le împărtăşesc, de multe ori le-au primit chiar de la educatoarele lor sau de acasă şi după aceea reuşesc să le împărtăşească, să le dezvăluie altora. Copii discută între ei, discută cu părinţii şi îi obligă de multe ori pe părinţi să studieze ei ca să le poată da răspunsurile potrivite. Sunt sigur că aceleaşi probleme le vor pune şi în faţa viitorilor profesori, colegi din şcolile de stat şi sper că măcar aşa, încetul cu încetul, vor fi un exemplu viu pentru toţi ceilalţi.
Am citit pe chipurile părinţilor veniţi să-şi aducă copii la grădiniţă o mare mulţumire.

Corina Istratoaie: Am auzit multe lucruri bune despre această grădiniţă. Eu mai am doi copii, dar numai pe cel mic am avut şansa să-l dau la grădiniţa „Sfântul Ioan ce Nou”. Am simţit că aceşti copii au parte de dragoste, de afecţiune – şi acest lucru se simte în tot, în privirea, în gesturile copiilor. Când mergeam la grădiniţa de stat, la ceilalţi copii, mă întrebam cum rezistă educatoarele patru ore să stea în ţipete, într-un spaţiu restrâns. Copiii de acolo mi se păreau foarte agitaţi. Aici copiii sunt foarte liniştiţi şi au mult spaţiu la dispoziţie. Mă bucur de faptul că îi duc des la biserică şi îi împărtăşesc. Am fost şi eu de câteva ori cu ei la slujbe şi am rămas impresionată să-i văd pe toţi în genunchi, spunând rugăciuni. Cred că ei, atunci când sunt adunaţi împreună la biserică, trăiesc altfel Sfânta Liturghie.

În prealabil postat de Ekaterina

Episcopul Irineu de Ecaterinburg şi Irbitk, in cartea „Calauziri pentru creşterea şi educarea ortodoxa a copiilor” atrage atentia asupra modului in care parintii pot sa-si distruga copiii printr-o educatie gresita................

Foarte interesant, deși cred ca am citit cartea acum câțiva ani, trebuie RECITITA.