Cine nu si-a inselat sotul/sotia??

[claudiu-marius]

În prealabil postat de anika12

Am fost casatorita 7 ani si nu mi-am inselat niciodata sotul . El insa a facut-o nu o data ci de mai multe ori. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca de fapt toate cunostintele noastre au " calcat stramb". Si culmea e ca nici nu se simt vinovati si zic ca o aventura din cand in cand nu strica. In acest cerc eu sunt vazuta a fi mai putin normala. Acum stau si ma intreb daca toata lumea e asa??? Oare chiar nu mai exista dragoste si respect ci doar sex?? As dori sa fiti sinceri si sa spuneti cine nu si-a inselat sotul/sotia si de ce?? Si daca se poate sa imi spuneti si de cati ani sunte-ti impreuna. O zi buna tuturor.

Doamna nu sunt casatorit ,insa ceea ce pot sa zic e doar atat si destul de grav unde nu e dragoste nimic nu e ,restul ceea ce tine de cuplu de interactiune cuplului de apropierea in gandire a celor casatoriti se va gasi cine sa comenteze .Deci daca dragoste nu e nimic nu enici respect nici placere nici pasiune (nu acea pasiune animalica ) ci interes, teama de a nu ramane singur , o gandire superficiala care zice ca in timp ne acomodam ne obisnuim unul cu celalalt ,adica o mare minciuna.Imipare sincer rau ca treceti prin asa ceva,daca mie mi s-ar intampla persoana de langa mine ar devenii asemeni scrumierei de pe masa.Dar azi cei multi si fara de dumnezeu sau cu un dumnezeu superficial in minte gandesc ca e ceva normal ....si nu este.

[daniil96]

intrebarea este o mare magarie ... pentru ca insinueaza ca normal este sa inseli

evident ca nu ne inselam ...

te-as crede de buna credinta cand ai intreba ... "cine a inselat"?

cand intrebi ... "cine nu a inselat" ... insinuezi ca inselarea este starea normala

[anika12]

În prealabil postat de daniil96

intrebarea este o mare magarie ... pentru ca insinueaza ca normal este sa inseli

evident ca nu ne inselam ...

te-as crede de buna credinta cand ai intreba ... "cine a inselat"?

cand intrebi ... "cine nu a inselat" ... insinuezi ca inselarea este starea normala

Daca intrebam "cine a inselat" sunt sigura ca nu multi se grabeau sa raspuda . Cine s-ar fi dat de gol mai ales ca unii membri se cunosc intre ei. Si chiar nu vreau sa stiu cine a inselat (cunosc eu destui) ci doream sa stiu cine nu a inselat . Si nu am vrut sa insinuez nimic imi pare rau ca s-a inteles asa. Imi cer scuze. O seara buna.

[daniil96]

În prealabil postat de anika12

Daca intrebam "cine a inselat" sunt sigura ca nu multi se grabeau sa raspuda . Cine s-ar fi dat de gol mai ales ca unii membri se cunosc intre ei. Si chiar nu vreau sa stiu cine a inselat (cunosc eu destui) ci doream sa stiu cine nu a inselat . Si nu am vrut sa insinuez nimic imi pare rau ca s-a inteles asa. Imi cer scuze. O seara buna.

nu stiam toata povestea si am interpretat gresit ... am mai primit o lectie

iertare daca am ranit

[anika12]

În prealabil postat de daniil96

nu stiam toata povestea si am interpretat gresit ... am mai primit o lectie

iertare daca am ranit

Nu ai ranit. O zi buna si Domnul sa ne lumineze pe toti.

[anika12]

În prealabil postat de claudiu-marius

Doamna nu sunt casatorit ,insa ceea ce pot sa zic e doar atat si destul de grav unde nu e dragoste nimic nu e ,restul ceea ce tine de cuplu de interactiune cuplului de apropierea in gandire a celor casatoriti se va gasi cine sa comenteze .Deci daca dragoste nu e nimic nu enici respect nici placere nici pasiune (nu acea pasiune animalica ) ci interes, teama de a nu ramane singur , o gandire superficiala care zice ca in timp ne acomodam ne obisnuim unul cu celalalt ,adica o mare minciuna.Imipare sincer rau ca treceti prin asa ceva,daca mie mi s-ar intampla persoana de langa mine ar devenii asemeni scrumierei de pe masa.Dar azi cei multi si fara de dumnezeu sau cu un dumnezeu superficial in minte gandesc ca e ceva normal ....si nu este.

Nu sunt deacord cu razbunarea "ar deveni asemeni scrumierei de pe masa" ci eu chiar incerc sa ramanem prieteni si asta pentru fetita noastra de 4 ani jumate. Unde Dumnezeu nu e nimic nu e .

[windorin]

A nu cadea in pacat (desfranare, adulter) este un har de la Dumnezeu. Chiar daca nu'l intelegem ori nu'l simtim.

Care dintre noi are puterea de a se pazi de grele pacate, sa stea cu frica, spre a nu cadea, iar nu cu siguranta biruitorului.
Pana la moarte nu exista biruitor sau invins. Oricand ni se poate schimba inima.
Suntem cat de cat feriti de pacate mari prin har, iar daca pierdem harul, vom pierde si puterea de "a sta".
Sunt sfinti care, fiind inselati de diavol cu mandria, au ajuns sa cada in pacate grele, mai apoi pocaindu'se iar din toata inima.

"Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă." (I Corinteni 10, 12)

În prealabil postat de windorin

A nu cadea in pacat (desfranare, adulter) este un har de la Dumnezeu. Chiar daca nu'l intelegem ori nu'l simtim.

Care dintre noi are puterea de a se pazi de grele pacate, sa stea cu frica, spre a nu cadea, iar nu cu siguranta biruitorului.
Pana la moarte nu exista biruitor sau invins. Oricand ni se poate schimba inima.
Suntem cat de cat feriti de pacate mari prin har, iar daca pierdem harul, vom pierde si puterea de "a sta".
Sunt sfinti care, fiind inselati de diavol cu mandria, au ajuns sa cada in pacate grele, mai apoi pocaindu'se iar din toata inima.

"Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă." (I Corinteni 10, 12)

Ca de obicei, tu, cu cele mai de duh mesaje!
Mult adevar in toate astea.
Am fost un timp (7 ani) departe de cei dragi ai mei. Faceam din "neinselare" o virtute si imi placea sa ma mandresc si sa spun ca eu niciodata! Pana cand de niciunde a aparut tentatia in toata splendoarea ei. Si am alunecat pana aproape sa cad, nu doar lasand lucrurile in voia "artei", ci chiar facilitand. Nu stiu cum am scapat atunci, poate fiindca asa a vrut Dumnezeu, poate fiindca diferenta de ani era redusa la jumatate (eu 46, ea 23), si m-am trezit oferindu-i sfaturi contrare imprejurarilor in care ne aflam.
Si totusi... n-am scapat. Nici acum nu pot intelege ce a fost cu adevarat si de ce. O noua "ea", fascinanta si alunecoasa. N-am urmarit nimic in acest sens, dar cred ca nu mai era loc de cuvinte... S-a intamplat pur si simplu si am lasat sa se intample. O singura data, o singura noapte. Stiu ca i-am facut atunci si o poezie:

Cu gandul coplesit si-ngenuncheat
Privesc in haul de dincolo de zare...
De ce ai mai venit, dac-ai plecat?
De ce mi-ai stins lumina la plecare??

Incerc cu greu sa mai fixez in minte
Conturul unui san si-a unei coapse
Din intunericul obraznic si cuminte
Al unei nopti perfide si desarte!

Nici nu mai stiu ce ganduri te alina
Nici nu mai stiu sa te dezmierd in soapte
Ai fost iubirea de o zi cu soare plina
Ai fost, ai fost... iubirea mea de-o noapte!!

In dimineata aceea am dus-o acasa, iar la intoarcere am avut accident de masina, chiar in fata casei, si-am luat-o ca pe un semn. Nu m-a crezut si n-a inteles mesajul... Dupa ceva timp, ne-am intalnit... la biserica, iar dupa m-am oferit s-o conduc. Ne-am oprit pe malul unui lac cu multe lebede albe... Am vorbit mult, cautand sa spunem ceea ce nici noi nu voiam... Paradoxal, in loc de concluzia ce se cerea trasa, am convenit sa ne intalnim din nou in acea seara. Dar... n-a mai fost sa fie. Nici n-a ajuns bine acasa ca a alunecat de la ultima treapta a scarilor, si a fost dusa de urgenta la spital...
Ea nu era casatorita (sau, oricum, era divortata de vreo 13 ani si avea o fata de 14 ani). Eu insa eram casatorit... Sotia, care niciodata nu agrease ideea de a veni dupa mine, impreuna cu copii, acum facea tatonari daca mai doresc acest lucru... Si bineinteles ca i-am adus...

Nici n-a trebuit sa-i spun ceva, fiindca si-a dat seama in clipa in care i-a cunoscut fata acelei femei cand a facut o vizita cuiva care locuia in aceeasi casa cu noi. "Tu sa-i spui lui mutu, ca nu te-ai culcat cu mama fetei asteia!"...

De-atunci am invatat sa nu mai spun niciodata niciodata si sa fiu mai indulgent cu slabiciunile oamenilor. Sotia m-a iertat de-atunci, si desi m-am spovedit, sper sa ma fi iertat si Dumnezeu pentru acea alunecare... Uneori lucrurile se intampla pentru un anumit scop si pentru o anumita invatatura! Nu de ipocrizie era vorba, ci de "dor"!...

[windorin]

În prealabil postat de OmuBun

Am invatat sa nu mai spun niciodata "niciodata" si sa fiu mai indulgent cu slabiciunile oamenilor.

Un aspect bun al caderii in pacat. :)
Mila lui Dumnezeu ne tine sa nu cadem, iar daca se ingaduie sa cadem, este pentru a ne mania si mai mult impotriva patimilor.

"Acolo unde s'a inmultit pacatul, a prisosit harul." (Romani 5, 20)
Asa imi place sa inteleg acest cuvant, desi nu stiu daca nu cumva sensul este un altul.
Cand vezi ce pacate mari ai facut, mai mult te indrepti, mai multi lupti cu pacatul, mai mult te pocaiesti, mai mult har dobandesti.
Imi vine in minte cazul lui Anatolie, din filmul "Ostrov".

Dupa cum imi spunea un parinte, ieri: "Am mai facut greseli (sociale, nu trupesti) pentru prima data, insa a doua oara nu le'am repetat niciodata." Si mai zicea: "Daca ma vedeti gresind, iertati'ma, insa daca ma vedeti repetand greseala dati'mi si in cap, caci nu mai e greseala, ci prostie." M'a amuzat putin, cand povestea tare comic, insa mare dreptate are.

Cu mult mai greu este de iertat o greseala repetata, decat una facuta intaia oara.

[Rodica50]

De ce? Pentru ca exista iubire, pentru ca exista respectul de el, de sine si in primul rand, pentru ca Dumnezeu are nevoie de o dragoste curata, pentru ca trupul este altar Duhului Sfant, pentru ca in inima Il asteapta pe Dumnezeu.Si chiar daca s-ar fi intamplat sa fiu eu cea inselata- nu s-a intamplat, tot nu as fi facut-o.Mi-am dorit lucrul acesta inainte de casatorie- e un principiu, e un rezultat al unei iubiri statornice, dovedita prin fapte. Totdeauna mi-am zis: "Ce poate sa-mi ofere altcineva?Ce as insemna pentru acea persoana? Dar cine sunt eu pentru sotul meu?- Sunt sotia, cea care ii poarta numele, sunt cea mai importanta femeie din viata lui, el este prietenul, iubitul, ajutorul meu la greu, cand imi pun capul pe umarul sau, este tatal fiului meu si cu el am realizat atatea lucruri! ''Nedespartiti peste tot- o singura fiinta. Sunt la fel de indragostita de el si el de mine.E minunat! Si suntem impreuna de aproape 30 de ani!In viata trebuie sa fii ferm, sa ai respectul de sine , sa fii statornic, sa fii eul celuilalt si cand iubesti cu adevarat, esti surprinzator mereu pentru celalalt.De aici echilibrul, armonia in casa, atmosfera placuta, increderea si dragostea copiilor.